Notiunea si clasificarea urmelor

Notiunea si clasificarea urmelor

Notiunea de urma in criminalistica

Orice activitate a omului desfasurata in timp si spatiu, prin miscari fizice, lasa in locul respectiv diverse modificari fata de situatia anterio 656e47g ara, care se pastreaza pentru o durata apreciabila de timp. Folosind aspectul general al acestor transformari, particularitatile lor, se poate reconstitui rational, tabloul dinamic al faptei.

La inceput au fost valorificate mai mult urmele de maini, picioare, roti, instrumente de spargere si mai putin urmele de saliva, sperma, praf etc.

Fiind utilizate tot mai intens, urmele au ajuns sa ocupe in stiinta criminalisticii locul central.

Definitie - In sens restrans, urma este o reproducere a constructiei exterioare a unui obiect, pe suprafata sau in volumul obiectului cu care a venit in contact (urmele de reproducere fac obiectul traseologiei).

- In sens larg - Urma reprezinta o modificare creata la locul si in procesul savarsirii infractiunii prin miscarile fizice realizate in acel moment de persoanele implicate in activitatea respectiva[1].

Modificarea produsa, prin aspectul ei general caracteristicile sale specifice sau pozitia sa este utila cercetarii criminalistice.

Clasificarea urmelor

Cea mai veche clasificare are in vedere natura obiectului creator: urme de maini, picioare, dinti, buze, instrumente de spargere (priveste doar urmele de reproducere)

Cea mai utila clasificare:

urme de reproducere a constructiei exterioare a obiectului

urme formate ca resturi de obiecte si materii organice si anorganice

urme de incendiu

Urmele de reproducere

Notiune si clasificare

A.     Urmele de reproducere, denumite si urme de forma se creeaza prin contactul nemijlocit a doua obiecte, redandu-se in negativ o parte din caracteristicile partii de contact a unuia dintre obiecte pe suprafata sau in volumul celuilalt; primul se numeste obiect creator iar secundul, obiect primitor.

Obiectele trebuie sa aiba o anumita insusire: consistenta, obiectul creator se impune a fi cel putin la fel de dur ca obiectul primitor.

B.     Clasificarea urmelor de reproducere

Criterii:

1. Dupa modul de actiune  a unui obiect in raport cu celalalt:

a)      Urme statice, se creeaza prin contactul intre doua obiecte realizat in unghi drept, fara sa se produca vreo alunecare, ex. urmele de maini, picioare, autovehicule etc.

b)      Urme dinamice, se formeaza prin alunecarea unui obiect pe un obiect cu care vine in contact, ex. urme de sanie, schiuri, franare etc.

Dupa gradul de plasticitate al obiectului primitor:

urme de adancime sau volum

urme de suprafata

a)      Urmele de adancime se formeaza cand obiectul primitor este mai putin consistent decat cel creator si de oarecare plasticitate. Ele reprezinta o reproducere in negativ si in corpul obiectului primitor a caracteristicilor suprafetei de contact a obiectului creator, ex. urma de sanie pe zapada.

b)      Urmele de suprafata se creeaza prin detasarea de substanta de pe suprafata unui obiect si aderenta la suprafata celuilalt.

Dupa sensul de transfer:

Urme de stratificare, create prin desprindere de pe obiectul creator si aderenta la obiectul primitor, (ex. urmele de maini). Ele pot fi:

- vizibile

- invizibile sau latente

Urme de stratificare ce se creeaza prin desprindere de pe obiectul primitor si aderenta la suprafata obiectului creator, ele se creeaza cand suprafata obiectului primitor este acoperita cu un strat subtire de : praf, vopsea proaspata etc.

Clasificare in

Urme locale ce se formeaza prin modificarea suprafetei obiectului primitor pe locul de contact cu cel creator (ex. urme de maini, picioare)

Urme periferice, sau de contur, care reprezinta o modificare ce reda conturul obiectului creator prin depunerea unei substante exterioare (ex.: zapada cade pe langa un obiect care ulterior este ridicat, ramanandu-i urma).

Urmele de maini

A.     Notiuni generale. Urmele de maini se creeaza in momentul atingerii  cu suprafata palmei, a obiectelor din mediul inconjurator. Pe o suprafata neteda, urmele de maini se formeaza prin depunerea substantei secretate de piele, substanta formata din compusi organici si anorganici care nu se evapora prin trecerea timpului.

Identificarea persoanei dupa urmele de maini se bazeaza pe varietatea reliefului papilar de pe partea anterioara a palmei. Ridicaturile reliefului se numesc creste papilare iar adanciturile, santuri interpapilare.

Relieful papilar a fost cunoscut cu milenii in urma. Primele studii stiintifice au fost facute de anatomistul italian Marcelo Malpighi care in anul 1686 a descris desenele papilare si orificiile sudoripare. W.Herchell, un functionar din administratia britanica din India mentioneaza prima data in istoria dactiloscopiei posibilitatea identificarii stiintifice a persoanelor dupa caracteristicile reliefului papilar. Expresia relief papilar vine de la cuvantul papilla (lat. sfarc).

Papilele se afla in interiorul pielii de pe suprafata anterioara a mainii si talpilor, in stratul dermic, sub forma de conuri in randuri paralele. Acestora le corespund pe epiderma crestele papilare. Fiecare papila este deschisa in partea superioara ca un crater care comunica pe varful crestei cu un por prin care se elimina transpiratia.

Capitolul criminalisticii care se ocupa cu studiul reliefului papilar si identificarea persoanelor dupa acesta se numeste "dactiloscopie".

Urmele gasite la locul faptei se numesc "urme de deget" iar cele create experimental sunt "impresiuni digitale", fotografiile reliefului papilar (urme sau impresiuni) se numesc "dactilograme".

Proprietatile refliefului papilar:

Longevitatea: relieful papilar se formeaza inainte de nastere, este definitivat prin luna a sasea a fatului si continua pana la descompunerea pielii in procesul putrefactiei.

Fixitatea presupune mentinerea trasaturilor initiale fara schimbare in cursul existentei cu exceptia cresterii.

Unicitatea: fiecare persoana are relieful propriu, nerepetabil la alta persoana.

Inalterabilitatea: de-a lungul vietii nu poate fi sters pe cale fizica sau chimica daca nu este distrus si stratul dermic in care se afla papilele.

B.     Cercetarea la fata locului a urmelor de maini cuprinde activitati ale organului de urmarire penala pentru descoperirea, evidentierea  urmelor latente, fixarea si ridicarea prin metodele si mijloacele tehnice adecvate, precum si pentru interpretarea lor.

a)      In procesul cautarii urmelor de maini la locul faptei se tine seama de natura obiectelor din perimetrul acestuia precum si de posibilitatea formarii lor. In cautare se urmeaza traseul infractorului in campul infractional.

b)      Evidentierea urmelor se realizeaza:

prin prafuire cu negru de fum, grafit etc.

cu vapori de iod

prin afumare directa

cu solutii chimice

A)    Fixarea si ridicarea are loc dupa evidentierea urmelor latente prin urmatoarele procedee: fotografiere, transferare pe pelicula adeziva, mularea urmelor de adancime.

Luarea impresiunilor digitale se efectueaza printr-un procedeu simplu: utilizarea tusului tipografic si a fisei dactiloscopice tip; amprentarea chimica se utilizeaza cel mai rar.

B)     Topografia si clasificarea reliefului papilar

Relieful papilar este variat, cuprinzand creste papilare in forma de : arcuri, cercuri, spirale, laturi, linii drepte.

Palma este impartita in 4 regiuni: tenara, hipotenara, digitopalmara, digitala.

Relieful papilar: in regiunile tenara si hipotenara prezinta creste papilare sub forma de arcuri, bucle;

regiunea digitopalmara - prezinta si delte de obicei sub cele 4 degete

regiunea digitala cuprinde degetele impartite in : falange, falangine, falangete

Relieful papilar:

falangele prezinta creste paralele cu santul flexoral sau oblice intretaiate de cute verticale ale pielii

falanginele au relief papilar asemanator

falangetele prezinta relief papilar variat impartit in 3 regiuni:

bazala

centrala

marginala

Crestele care separa cele 3 regiuni se numesc limitante:   - inferioara

- superioara

Locul de intalnire a grupelor de creste papilare din cele 3 regiuni are forma unui triunghi si se numeste delta deoarece este asemanator literei grecesti delta.

Delta este neagra, cand limitantele se intalnesc intr-un punct bine determinat si continua intr-o singura creasta.

Delta este alba, cand limitantele nu se contopesc ci isi continua desfasurarea paralel una fata de alta.

E. Clasificarea reliefului papilar de pe falangete are la baza formele variate de desfasurare a crestelor papilare din regiunea centrala. Clasificarea romaneasca a luat drept criteriu delta: adeltice, monodeltice (dextrodeltice, sinistrodeltice), bideltice, trideltice, quatrodeltice, amorfe.

Adeltice: piniforme, cu confluenta dreapta, cu confluenta stanga, cu lat (bucla) dreapta, cu lat (bucla) stanga, cu laturi (bucle) opuse, cu inceput de spirala.

Dextrodeltice: cu laturi, cu racheta

Sinistrodeltice: cu laturi, cu racheta

Bideltice: cu spirala, cu cercuri concentrice, ovoidale, elipsoidale cu laturi incarligate, cu vartej

Trideltice

Quatrodeltice

Reliefuri papilare exceptionale (amorfe): - danteliforme, sindactilie, nedefinite

F. Detaliile caracteristice ale crestelor papilare

Procesul de identificare parcurge doua etape:

I.            stabilirea trasaturilor comune de tip, grup, subgrup

II.         cercetarea comparativa a dactilogramelor de acelasi tip, grup, subgrup

Detaliile studiate de stiinta criminalisticii in procesul identificarii dactiloscopice (in sens orar sau de la stanga la dreapta) sunt urmatoarele:

inceput de creasta,  este capatul de linie orientat spre stanga dactilogramei;

sfarsit de creasta, cand capatul de linie este orientat spre dreapta dactilogramei;

bifurcarea, reprezinta o despicare in doua spre dreapta unei creste papilare;

confluenta, cand de la stanga spre dreapta doua creste papilare de unesc intr-una singura;

trifurcarea, de la stanga la dreapta o creasta se despica in trei;

tripla confluenta, trei creste se unesc intr-una de la stanga spre dreapta;

confluenta si bifurcatia, doua creste se unesc si dupa scurt interval se bifurca;

carligul, o desprindere dintr-o creasta papilara a uneia foarte scurte incat nu formeaza o bifurcare sau o confluenta;

butoniera este despicarea unei creste urmata de revenirea ei imediata in aceasta creasta;

inelul este asemanator butonierei dar in forma de cerc si de dimensiuni mai mici;

depasirea exista cand o noua creasta preia traseul altei creste inainte ca aceasta sa dispara;

devierea, reprezinta abaterea de la directia initiala a sfarsitului de creasta fiind continuata directia respectiva de o alta creasta cu inceputul deviat, astfel incat are o pozitie paralela cu sfarsitul deviat al crestei papilare;

alternarea este trecerea unei creste papilare printre liniile deviate;

anastomoza este o linie papilara ce leaga ca un pod doua creste invecinate exista o anastomoza dreapta si o anastomoza stanga;

triunghiul se formeaza in locul unde:

doua creste dispar si dintre ele incepe alta;

doua creste apar unde se termina alta creasta papilara intre ele;

grupul de creste danteliforme exista cand pe un spatiu foarte limitat se afla cateva puncte sau fragmente de creste papilare in pozitii diferite;

ramificatia, dintr-o creasta se desprind mai multe creste pe ambele parti cu aspect de coroana de arbore;

intersectia reprezinta intretaierea a doua creste foarte rar intalnite;

G. Alte detalii ale reliefului papilar: caracteristicile  porilor, liniile albe (cutele pielii), cicatricile.

Pentru formularea unor concluzii de expertiza pozitive sunt necesare 12 puncte coincidente (minim): criteriul cantitativ; alte opinii: criteriul calitativ (detalii rare).

Urmele de picioare (plantare) - practica cunoaste putine cazuri de identificare dupa relieful papilar al talpii.

Urmele de picior incaltat sunt mai frecvent folosite.

Urmele de picior se descopera cu usurinta la locul faptei. Fixarea se poate realiza prin mai multe procedee: prin descriere in proces verbal, fotografiere, mulare (cele de adancime), copiere cu pelicula adeziva (cele de suprafata).

Descrierea vizeaza : zona, natura obiectului primitor, culoarea acestuia, dimensiuni (toc, talpa, lungime, latime, inaltime);

Fotografierea presupune o fotografie a obiectelor principale cu aparatul pe stativ, iluminare adecvata; fotografia de detaliu cu obiectivul perpendicular, fotografia la scara;

Fixarea prin mulare se executa dupa primele doua procedee; se consolideaza urma daca e formata in zapada sau nisip apoi se toarna pasta de mulaj de obicei din gips dentar;

Copierea cu pelicula adeziva se realizeaza dupa acelasi procedeu folosit la urmele de maini.

Cararea de urme - consta dintr-un sir de cateva urme consecutiv create de ambele picioare pe traseul de circulatie.

Elemente

linia mersului este formata din dreptele ce unesc centrele urmelor lasate de calcaiul piciorului drept cu centrele urmelor lasate de calcaiul piciorului stang; linia mersului are forma unei linii frante;

latimea pasului este dreapta trasa din partea interioara a urmelor lasate de un picior pana in partea interioara a urmelor create de celalalt picior;

lungimea pasului este distanta dintre extremitatea urmei lasate de calcaiul unui picior pana la extremitatea urmei lasate de calcaiul celuilalt picior;

unghiul pasului este deschiderea apreciata in grade cuprinsa intre linia de directie a mersului si axa longitudinala a urmei lasate de talpa (unghiul poate fi: pozitiv, negativ sau nul).

Urmele de dinti raman prin muscare pe obiectul primitor: alimente, corpul uman etc.

Fixare: prin descriere, fotografiere, mulare

Urmele de buze prezinta particularitati prin ridurile coriale; se formeaza pe : alimente, obiecte lucioase, palme etc.

Urmele de imbracaminte se pot forma pe: sol, zapada etc.

Fixare: in aceleasi procedee.

Urmele instrumente de spargere: de taiere, apasare, frecare se formeaza pe usi, ferestre, ziduri, dusumele, sertare etc.

Fixare: aceleasi procedee.

Urmele mijloacelor de transport:

urme de roti: pe sol, asfalt etc.

urme de impact apar prin interactiune in cursul accidentului

resturi de orice provenienta (piese, cioburi, vopsea etc.)

urmele mijloacelor de transport hipo (de copite, roti, sanii etc.)

Urmele formate din obiecte sau felurite substante

1. Urmele sub forma firelor de par provin din zonele paroase ale corpului, datorita procesului fiziolog al organismului ori din cauza unor actiuni de fortare, taiere, rupere sau smulgere din radacina, cu ajutorul unor instrumente ori nemijlocit, cu mana.

Dupa detasare, firele de par se depun pe cele mai variate obiecte: dusumele, canapele, chiuvete, instrumente corp-delict, corpul victimelor etc. In camp deschis se gasesc pe pamant, iarba, corpul victimei etc.

Firele de par sunt foarte utile cercetarii criminalistice. Prin examinarea lor in laborator se poate stabili daca firele sunt de par sau de alta natura, de la om sau de la animal, de la un barbat sau o femeie, varsta aproximativa a persoanei, grupa sanguina, reusindu-se in ultima vreme sa se reduca mult sfera persoanelor suspecte pana aproape de identitate. Dupa unii autori prin micropsia clasica studiindu-se comparator firele de par, se poate ajunge pana la identitate adica la precizarea ca "firul de par in litigiu apartine sau nu persoanei de la care s-au recoltat modelele de comparatie", deoarece firele de par au o serie de varietati individuale mostenite privind structura, dimensiunile, ondulatia, sectiunea, pigmentatia etc. Examinarea firului de par in laboratoarele de specialitate permite identificarea persanei prin stabilirea amprentei A.D.N.

a)      Cautarea, fixarea si ridicarea firelor de par de la locul faptei constituie probleme dificile din cauza dimensiunii reduse a acestora. In raport cu specificul infractiunii firele de par se cauta pe anumite obiecte de la locul faptei; in cazul infractiunii de talharie, viol, omor se cauta in mainile victimei, pe hainele acestora, lenjeria de pat etc. Se folosesc lampile portative de raze ultraviolete.

b)      Firele de par descoperite se fixeaza prin descriere in procesul verbal de cercetare la fata locului; fotografiere a locului si in detaliu prin folosirea inelelor intermediare intre obiectiv si camera obscura.

c)      Ridicarea se poate face cu penseta si se depun in eprubete sau borcane separate, cu mentiunea cuvenita. Nu se recomanda folosirea plicurilor din hartie care ar putea distruge microurmele de pe firele de par.

d)      Pentru studiul comparativ se procedeaza la ridicarea de fire de par de la persoanele suspecte, din regiunile anatomice in raport de caracteristicile urmei. Recoltarea se face prin pieptanare, smulgere sau taiere.

Examinarea in laborator se realizeaza prin utilizarea mijloacelor tehnice adecvate procedeului aplicat in mod concret.

a)      prima etapa: - se studiaza modul de detasare: rupere, taiere, smulgere sau cadere datorita procesului fiziologic; se studiaza tija parului pentru a se vedea daca in prezinta substante aderente, urme de paraziti, alteratii patologice; sfarsitul firului care poate fi: rotund, rupt, taiat (perpendicular sau oblic)

b)      etapa a doua: - examinarea microscopica a structurii exterioare a parului, stabilindu-se : forma radacinii, a tijei, apartenenta de grup, daca este de la om sau animal. Exteriorul firului de par numit cuticula este format din mici celule epidermice imbinate sub forma de solzi de peste, mai mici la om si mai mari la animale (forma de tepi).

c)      etapa a treia - examinarea in detaliu a partilor principale din structura interna a firului de par. Se studiaza : cuticula, cortexul, canalul medular.

d)      Studiul comparativ la microscopul electronic si actionarea cu neutroni pot stabili probabilitatea daca firul de par apartine unei persoane anumite.

2. Urmele de sange se creeaza pe obiectele de la locul faptei, corpul omului, instrumentele corp-delict si indica faptul ca s-a comis o vatamare a integritatii corporale a persoanei. Ele se prezinta sub forma de: dare, picaturi izolate sau in grup, manjituri; dupa unghiul de incidenta cu obiectul suport pot fi rotunde ori alungite.

pana la inaltimea de 25 cm, picatura este rotunda cu margini netede;

25 - 150 cm picatura este rotunda cu margini dintate;

peste 150 cm marginile dintate sunt foarte pronuntate sub forma fasciculului de raze.

Culoarea urmelor de sange evolueaza astfel: rosii, rosii inchis, brune inchis, negre, cenusii, verzi sub efectul oxidarii treptate.

Cautarea urmelor de sange la locul faptei se efectueaza pe subiecte, corpul si hainele persoanelor; sub unghiile agresorului.

Locul unde s-a comis infractiunea se cerceteaza cu atentie: incaperi, covoare, lenjerie de pat etc.

Cand urmele au fost indepartate prin spalare se cauta zonele mai dosnice: sub dusumele sau parchet, crapatura mozaicului etc.

Fixarea si ridicarea urmelor de sange.

Descrierea in procesul verbal se efectueaza in 2 etape:

I.            aspectul general, forme, locul unde se afla

II.         fiecare urma in parte, culoare, fluiditate, dimensiuni etc.

Fotografierea se executa in 2 faze:

fixarea aspectului general in raport cu alte obiecte;

fotografierea in detaliu cu iluminare adecvata.

Ridicarea urmelor se efectueaza prin :

ridicarea obiectelor mici (obiecte de imbracaminte etc.) si ambalare;

cu o para de cauciuc, tamponare cu hartie de filtru;

decuparea tesaturii;

razuire.

Urmele se introduc in borcane inchise ermetic si se pastreaza la temperatura scazuta pentru a se evita degradarea.

Expertul examinand sangele ne poate spune : daca este de om sau de animal, grupa sanguina, prezenta microbilor unor boli, uneori partea corpului de unde provine. Se determina cu precizie grupa sanguina iar determinarea cu certitudine a persoanei este posibila prin stabilirea amprentei A.D.N., in laboratoare de specialitate .

3. Urmele rezultante din procesul fiziologic al organismului.

A.     Urmele de sperma constau in lichidul seminal rezultat din secretia glandelor sexuale masculine. Sunt valorificate din anul 1925 cand japonezul K. Yamakami a stabilit ca unele secretii ale corpului uman, sperma, secretia vaginala, sputa s.a., au aceleasi proprietati de grupa ca si sangele.

Cautarea se efectueaza pe obiecte de imbracaminte, lenjerie etc.

Fixarea si ridicarea se efectueaza prin descriere in procesul verbal, fotografiere si se ridica dupa ce aceleasi reguli ca si sangele.

Examinarea de laborator poate evidentia: natura urmelor, specia careia ii apartine, caracteristici secrete sau nesecrete, grupa sanguina, numarul de persoane, boli, vechime, prezenta spermatozoizilor .

B.     Urmele de saliva, se creeaza prin depunerea lichidului secretat de glandele salivare.

Formele sub care se prezinta sunt diverse

Cautarea se face pe diferite obiecte

Fixarea si ridicarea se realizeaza in acelasi mod

Expertiza poate stabili: daca substanta este sau nu saliva, statusul secretor ori necretor al persoanei, grupa sanguina, amprenta A.D.N.

C.     Urmele de transpiratie, se creeaza prin stergerea mainilor, fruntii, obrazului, gatului sau a altor parti ale corpului uman cu batiste, prosoape, cearceafuri.

Se cauta pe prosoape, haine, lenjerie etc.

Fixarea si ridicarea se efectueaza in acelasi mod.

Examinarea urmelor ofera relatii despre: grupa sanguina a persoanei, uneori profesia si locul de munca.

D.     Urmele de urina

Se cauta pe lenjerie, haine, sol, zapada etc.

Fixarea si ridicarea se realizeaza identic.

Examinarea ofera relatii despre: starea de graviditate, nasteri ori avort, prezenta alcoolului in sange, grupa sanguina a persoanei.

Prezinta interes si sunt examinate in acelasi mod urmele de voma si de excremente.

Urmele olfactive. Metodele si mijloacele descoperirii acestor urme, procedeele de valorificare in scopul realizarii justitiei formeaza obiectul Odorologiei judiciare.

Mirosul corpului uman este invizibil, volatil si individual, avand drept surse: respiratia, transpiratia, materiile fecale, gaze etc. formand un asa-numit "buchet olfactiv" al persoanei.

Descoperirea si valorificarea. Ele se pastreaza o perioada de timp si se degradeaza sub actiunea vantului, ploii etc. Sunt conservate prin impiedicarea patrunderii altor persoane in zona pana la aducerea cainelui de urmarire. Obiectele suspectate de a purta urme se indica si se ambaleaza pentru a fi prezentate cainilor dresati in acest scop.

Urmele sub forma de obiecte sau resturi de obiecte. Sunt cele care creeaza suspiciunea  ca au fost utilizate de infractori: imbracaminte, manusi, caciula, instrumente utilizate la savarsirea infractiunii.

Urmele formate din alimente sau resturi de alimente.

Urmele formate din resturi de fumat si de iluminat.

Urmele sub forma de sfori, cordoane, franghii, resturi ale acestora. Prezinta importanta modul franghiei spanzuratului (varietati)

Urmele de praf si noroi. Praful este un conglomerat de particule foarte mici provenite  din substante de natura organica sau anorganica. Prin studii microscopice se poate stabili mediul din care provine (minereu, rumegus etc.)

Se cauta pe haine, lenjerie de pat etc.

Fixarea se efectueaza prin descriere, fotografiere si se ridica asemanator altor urme.

Urmele de noroi se cauta pe haine, dusumele etc. si se fixeaza in acelasi mod.

Microurmele de la locul faptei sunt orice particule foarte mici de materie descoperite pe obiecte ori persoane ce au legatura cu infractiunea cercetata. Clasificare: animale

vegetale

minerale

Se cauta cu lampa portativa si lupa; se fixeaza identic.

Urmele de incendiu

Incendiul este un fenomen fizico-chimic prin care se produce arderea substantelor combustibile in prezenta oxigenului din aer. Se prezinta sub forme variate, cel mai adesea fiind obiecte partial distruse, diferite reziduuri ale arderii.

Exista incendii : naturale, accidentale si intentionate

A.     Incendiile naturale

I.            Electricitatea atmosferica:

fulgerul este descarcarea electricitatii intre doi nori;

traznetul este descarcarea electricitatii intre nori si pamant

II.         Razele solare provoaca incendii cand sunt concentrate intr-un singur focar fixat pe substante sau obiecte inflamabile

III.       Autoaprinderile sunt determinate de cauze care isi au originea in materialul respectiv (ex.depozitele de carbune, grau etc.).

B.     Incendiile accidentale pot fi determinate de: mucuri de tigari, chibrite aruncate, lampi ori sobe manipulate gresit, conductori electrici scurtcircuitati etc.

C.     Incendiile intentionate pot fi:

Immediate, cand autorul nu se poate indeparta prea mult  spre a-si realiza alibiuri.

Incendiul cu intarziere este pregatit din timp prin: asezarea unei lumanari pe o scandura ce pluteste pe un material inflamabil; dispozitive de cronometrare; dispozitive de lovire a unui amestec exploziv, fitile etc.

La cercetare se stabileste mai intai locul de unde a pornit incendiul; se ridica diverse resturi carbonizate; se ridica cenusa si funingine din mai multe locuri punandu-se in borcane curate; se ridica urme de afumare de pe tavan; se cerceteaza cablurile electrice spre a se gasi locul de afumare sau topire.