Probele materiale

PROBELE MATERIALE

Se raporteaza la obiectele care prin calitatile sau prin urmele lor prezinta interes. De obicei, verificarea lor se face printr-o cercetare a instantei.

Se apreciaza si se administreaza direct in instanta. Pot fi verificate si printr-o expertiza.

Cercetarea locala presupune deplasarea instantei la fata locului pentru constatari directe atunci cand celelalte probe nu sunt clare. Aceasta proba se cere de parti, dar se poate ordona si din oficiu, admiterea consemnandu-se intr-o incheiere de sedinta in care se mai consemneaza obiectivele cercetarii. Partile se citeaza pentru cercetarea locului la fel ca si martorii ori expertii a caror opinie este necesara acolo. Termenul stabilit pentru deplasarea instantei este de 2 - 5 zile inainte de termenul de judecata.

Instanta si partile o data ajunse la fata locului procedeaza la constatari directe in conformitate cu obiectivele stabilite. Toate constatarile se dicteaza de presedintele completului catre grefier care le consemneaza intr-un proces verbal. Partile au dreptul sa ceara constatarea anumitor constatari care vor fi consemnate la fel.

Acest proces verbal se depune la dosar si se inmaneaza o copie fiecarei parti. El poate fi contestat de parti. Cercetarea locului se face si prin comisie rogatorie si se foloseste mai ales in procesele de hotarnicie, servituti si in litigii locative.

Recunoasterea / marturisirea

Este o proba importanta, puternica ce este apreciata liber de instanta in coroborare cu celelalte probe ale cauzei. Recunoasterea este un mijloc de proba care implica in mod special vointa si memoria partilor.

I. Admisibilitatea recunoasterii

Recunoasterea se poate referi numai la chestiuni de fapt si este admisa in urmatoarele conditii:

1. pentru situatiile in legatura drepturile de care partile pot dispune;

2. este un act de vointa unilaterala si irevocabila (cu exceptia erorii de fapt);

3. vointa de a recunoaste trebuie sa fie constienta si libera;

4. recunoasterea se face numai de titularul dreptului sau in cazurile speciale de mandatar cu procura speciala;

5. recunoasterea este un act de dispozitie;

6. de regula, recunoasterea trebuie sa fie expresa. Exceptie: se admite si recunoasterea tacita prin refuzul nejustificat al unei parti, de a se prezenta in instanta. Intr-o asemenea situatie se naste prezumtia de recunoastere tacita a pretentiilor adversarului. ???

II. Clasificare

1. recunoastere judiciara;
2. recunoastere extrajudiciara.

1. Se face direct in instanta prin raspunsul dat la interogatoriu, prin recunoasterea spontana si strict personala. Recunoasterea facuta de o parte este opozabila numai acestei parti si succesorilor ei, nu si celorlalte parti, chiar coparticipanti, sau tertilor.
2. Apare in urmatoarele ipoteze:

a) declaratia unei parti intr-o petitie catre o autoritate;

b) recunoasterea consemnata in proces verbal de executare;

c) declaratia facuta in fata procurorului sau recunoasterea facuta prin scrisoare ori testament;

d) recunoasterea facuta in alt proces.

Aceasta poate fi scrisa sau verbala.

III. Folosirea recunoasterii ca mijloc de proba

Se refera la aprecierea fortei probante a raspunsului la interogatoriu. Exista 3 tipuri de recunoastere:

1. recunoastere pura si simpla - recunoastere facuta fara rezerve si adaugiri;

2. recunoastere calificata - recunoasterea faptului principal cu adaugirea unor elemente conexe concomitente care schimba efectele juridice. Aceste elemente trebuie dovedite de partea care le pretinde;

3. recunoastere complexa - presupune recunoasterea faptului principal la care se adauga alt fapt ulterior menit sa-l anihileze sau sa-l restranga pe primul.

Judecatorul poate aprecia recunoasterea indivizibila sau divizibila.

IV. Admiterea probei cu interogatoriu

A.     Propunere si admitere

Interogatoriul se cere si de partea interesata, se discuta in instanta si daca se admite se consemneaza in incheierea de sedinta. Partea chemata la interogatoriu va fi citata cu aceeasi mentiune. Daca aceasta parte se prezinta in instanta, ea va raspunde la interogatoriu. Daca la termenul respectiv nu i se ia interogatoriu, instanta va decadea din proba partea care a cerut interogatoriul. Interogatoriul se poate lua atat la cererea partii, cat si din oficiu si chiar dupa prima zi de infatisare pentru ca admiterea acestei probe nu provoaca intarzierea procesului.

B.     Obiectul interogatoriului

Consta in faptele personale ale partilor interogate pertinente si concludente in cauza. Recunoasterea trebuie sa fie admisibila si sa priveasca doar faptele personale, nu faptele altor parti sau faptele unor terti. Aceste ultime fapte pot constitui obiectul unui interogatoriu pentru acele parti. Instanta are dreptul sa cenzureze intrebarile propuse si sa le respinga pe acelea care sunt nepertinente, neconcludente, neclare sau vexatorii.

Recunoasterea este un act personal de dispozitie care implica atat constiinta cat si memoria partilor. Interogatoriul are un caracter de surpriza, dar limitat de comunicare prealabila a cererilor procedurale ale partilor.

Daca partea ce trebuie interogata e bolnava si netransportabila, interogatoriul se va lua la domiciliu prin deplasarea instantei. Daca partea ce urmeaza a fi interogata si care nu poate fi transportata locuieste la departare de sediul instantei, interogatoriul se poate lua prin comisie rogatorie. Daca aceasta are resedinta in strainatate, interogatoriul se poate lua procuratorului ei in baza unei procuri speciale.

In interogatoriu, partea ce a cerut proba va scrie pe coloana verticala din stanga paginii intrebarile, lasand loc pentru raspunsuri pe coloana din dreapta. Judecatorul citeste intrebarile propuse si consemneaza prin scris de mana raspunsurile primite. Fiecare pagina se semneaza de presedintele completului, de grefier si de cele doua parti. Orice modificari, adaugiri, stersaturi se contrasemneaza de partea care le-a facut.

Recunoasterea echivoca sau incompleta este inceput de dovada scrisa care face admisibila proba cu martori.

Conform art. 225 CPC, refuzul nejustificat al partii chemate la interogatoriu de a se prezenta in instanta la doua termene consecutive naste prezumtia de recunoastere a pretentiilor adversarului.