Probele

PROBELE

Teoria generala a probelor

Probele sunt necesare in orice proces pentru stabilirea situatiei de fapt la care instanta trebuie sa aplice legea. Judecatorul trebuie sa administreze toate probele necesare pentru aflarea adevarului si sa aprecieze aceste probe in mod liber neierarhizat.

Definitie: in sens larg proba este actiunea de stabilire a existentei sau inexistentei unui fapt, mijloacele prin care se poate stabili faptul, rezultatul obtinut prin folosirea mijloacelor de proba.

In sens restrans proba este mijlocul legal pentru dovedirea unui fapt; proba se raporteaza la faptul probator material care o data 525j97f dovedit serveste la dovedirea altui fapt.

Faptele sunt de 2 feluri: principale, probatorii. Faptul principal trebuie dovedit si constituie chiar obiectul probei. Faptul probatoriu nu caracterizeaza raportul litigios, dar e folosit pentru stabilirea existentei raportului juridic litigios.

Subiectul probei este insusi judecatorul pe care proba trebuie sa-l convinga asupra existentei situatiei de fapt.

Obiectul probei il constituie acele fapte (fapte si acte juridice) care tind la dovedirea raportului juridic litigios. Faptele ce trebuie dovedite sunt:

materiale sau psihologice;

pozitive sau negative.(faptul negativ nu poate fi dovedit decat indirect prin proba faptului pozitiv contrar).

Categorii de fapte probatorii:

fapte necontestate - sunt fapte asupra existentei carora toate partile din proces sunt de acord. Totusi, judecatorul le poate pune la indoiala caz in care la va corobora cu celelalte probe din dosar.

faptele cunoscute personal de judecator nu constituie un suport pentru stabilirea situatiei de fapt, caz in care s-ar naste arbitrariul. Aceste fapte pot fi expuse si valorificate de judecator, dar numai ca martor, situatie in care este incompatibil ca judecator.

faptele notorii - fapte cunoscute de un numar mare de persoane, de o colectivitate; ele pot fi retinute ca atare de catre instanta.

faptele constante (prezumtive) - fapte pe care legea le considera existente si care nu mai pot fi contestate, deci dovedite. Exemplu: prezumtii legale (bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei sunt bunuri comune)

chestiunile prealabile sunt strans legate de puterea de lucru judecat din penal, astfel incat faptele stabilite in procesul penal nu mai trebuie dovedite in procesul civil (existenta faptei, persoana faptuitorului, vinovatia);

unele fapte nu pot fi dovedite decat in anumite conditii (depozite bancare pentru dovada carora fisa de cont nu se elibereaza decat la cererea titularului, paternitatea unui copil din casatorie in persoana altui barbat decat sotul mamei nu se poate dovedi decat daca sotul mamei a tagaduit in prealabil paternitatea.

Conditii de accesibilitate a probelor

a)      proba sa nu fie orpita de lege. Ex: nu e admisibila o proba impotriva unei prezumtii legale sau impotriva inscrisurilor autentice altfel decat cum prevede legea.;

b)      proba sa fie verosimila, sa nu contravina legii naturii, sa nu incerce dovedirea unor fapte imposibile;

c)      proba sa fie pertinenta (sa aiba legatura cu procesul)

d)      proba sa fie concludenta (sa poarte asupra unor imprejurari care pot ajuta instanta sa afle adevarul. Instanta apreciaza concludenta probei prima data la discutarea ei si a doua oara dupa administrarea ei pentru stabilirea situatiei de fapt necesara pronuntarii hotararii.

Sarcina probei

Revine reclamantului cererii din dosar.Paratul va prelua sarcina probei atunci cand face cerere reconventionala,in care el insusi e reclamant,precum si atunci cand ridica exceptii care trebuie dovedite.

Partea care invoca o prezumtie legala relativa e datoare sa dovedeasca ipoteza de aplicare a acestei prezumtii.Legea permite paratului sa-si faca probele dupa cele ale reclamantului,dar practica a impus sistemul unor probe concomitente.

Clasificarea probelor

probe judiciare si probe extrajudiciare

Probele judiciare sunt cele admise in fata instantei; probele extrajudiciare sunt cele confectionate in afara cadrului procesului (de ex declaratia de martori luata la domiciliu,probe efectuate in alt proces)

2)probe percepute personal de judecator -interogatoriul -sau de alte persoane-martori

3)probe materiale,probe personale

Probele materiale se fac cu ajutorul unui obiect material (fotografia).

Probele personale sunt relatate de diferite persoane(martori).

4)probe pozitive,probe negative

5)probe imediate,probe mediate

ex inscrisul original (probe imediate) ; copia unui act,martor care relateaza ceva din auzite,nu din constatare personala(probe mediate)

6)probe directe- faptul probator este de natura sa stabileasca prin el insusi

raportul juridic dedus judecatii-ex martor ce asista personal la numararea si inmanarea unei sume de bani.)

probe indirecte-faptul probator duce la stabilirea raportului juridic doar in coroborare cu alte fapte cu care se afla in legatura de conexitate.

Uneori faptele conexe sunt recunoscute de lege prin prezumtii.In cazul prezumtiilor directe,instanta apreciaza doar seriozitatea si concludenta probei.

Propunerea probelor

Reclamantul isi poate propune dovezile chiar prin cererea de chemare in judecata sau cel tarziu la prima zi de infatisare.

Exceptie- se permite propunerea probelor mai tarziu in 3 cazuri:

-proba ceruta rezulta ca e necesara din dezbaterile anterioare,partea neputand prevedea in termenul legal utilitatea ei

-administrarea probelor nu duce la intarzierea procesului(ex interogatoriul)

-proba n-a fost ceruta la timp datorita ignorantei partii care nu a fost asistata de avocat.

In toate aceste cazuri,prevaleaza principiul aflarii adevarului.

Contraproba(a paratului) se poate propune dupa administrarea probei reclamantului sau in acelasi timp cu acesta.

Probele se administreaza inainte de dezbaterea fondului,fie succesiv,fie concomitent,(si parat,si reclamant o data) la aprecierea instantei.

Incuviintarea probei

Proba se admite/respinge prin incheierea de sedinta motivata in care se mentioneaza ce fapte urmeaza a fi dovedite si prin ce mijloace probatorii.

Daca exista opunere la admiterea unei probe,instanta va mentiona motivele

pentru care proba a fost admisa/respinsa. Solutia instantei asupra admiterii probelor nu poate fi atacata decat o data cu fondul.Atunci cand proba e admisa doar in principiu,partea care a cerut-o e obligata sa o concretizeze

in termen de 5 zile.Nerespectarea acestui termen duce la decaderea din proba.

Daca instanta dispune o proba din oficiu va stabili prin incheiere si cine suporta cheltuielile de administrare a probei.

Administrarea probelor

Probele se administreaza direct si nemijlocit in fata instantei care judeca procesul de catre intregul complet.

Exceptii:comisia rogatorie,asigurarea dovezilor(conservarea in avans a unei probe in pericol de a disparea pentru a fi folosita intr-un proces viitor.)

Legea permite ca partile care se inteleg sa-si administreze reciproc probele,in litigii patrimoniale.prin avocati si nu prin intermediul direct al instantei.(procedura facultativa).Tot facultativa este si procedura medierii,care nu e reglementata in legislatia in vigoare.

Proba prin inscrisuri

Definitie

Inscrisul =materializarea unui act juridic prin inscierea clauzelor lui pe hartie,pelicula foto,film,casete sau pe alte obiecte (ceara,lemn,piatra).

Inscrisul este de obicei o proba preconstituita chiar la momentul incheierii actului juridic.Are o forta probanta superioara pentru ca:

1)respecta vointa partilor din momentul incheierii convorbirilor si se presupune ca aceasta vointa este cea reala.

2)face inutila apelarea la memorie(cazul martorilor)

Legea impune inscrisul ca mijloc de proba pentru a dovedi un obiect material al raportului juridic mai mare de 250 de lei.

Clasificarea inscrisurilor

*Prima clasificare

1)originale -sunt acele inscrisuri incheiate de parti sau de organul competent

2)recognitive -sunt cele intocmite pentru a recunoaste inscrisul original pierdut si pt. a-l inlocui

3)confirmative -intareste un act juridic anulabil inlaturandu-i viciile si renuntind astfel la actiunea in anulare.

Copiile legalizate de pe inscrisuri se fac si se depun la dosar sub rezerva prezentarii originalului

*A doua clasificare

1)autentice

2)sub semnatura privata

Inscrisul autentic este acel inscris intocmit cu solemnitatile cerute de lege,de un functionar public in exercitiul functiunii si cu respectarea competentei lui.

Ex: acte notariale,de stare civila,hot. judec.Marele avantaj este forta probanta foarte mare.

In anumite cazuri legale,actul juridic trebuie sa ia forma inscrisului autentic ca o conditie ad validitatem (ex vanzarea-cumpararea de teren intravilan).

Avantajele inscrisurilor autentice:

-forta probanta foarte mare

-dovedeste data inscrisului pana la o eventuala procedura de inscriere in fals

-se bucura de o prezumtie de validitate

-poate avea puterea unui titlu executoriu atunci cand inscrisul se refera la obligatiuni ajunse la scadenta

-constatarile personale ale functionarului fac dovada deplina pana la inscrierea in fals.

Celelalte mentiuni din inscris(care n-au fost constatate personal de functionar) pot fi combatute prin orice mijloc de proba.ex declaratia partilor pentru fapte care nu pot fi verificate de functionar-partile precizeaza ca,

anterior intocmirii inscrisului,a fost platit pretul.O asemenea declaratie a partilor este o declaratie autentica avand aceeasi forta probanta.

Inscrisul autentic poate fi atacat prin actiune in anulare sau in simulatie.

Prin actiunea in anulare se urmareste desfiintarea inscrisului si efectelor lui retroactiv,de la data intocmirii,cu repunerea partilor in situatia anterioara.

Prin actiunea in simulatie se urmareste declararea unui act si a efectelor lui ca fiind inopozabile.

Inscrisul autentic intocmit de functionar cu incalcarea competentei lui este un inscris nevalabil care n-are forta inscrisului autentic,dar care prin conversiune se asimileaza fie inscisului sub semnatura privata,daca e semnat de parti,fie inceputului de dovada scisa,cand nu este semnat.

Inscrisurile autentice pentru care se iau masuri de publicitate devin opozabile si tertilor.

Inscrisul sub semnatura privata= inscris intocmit si semnat de parti,fara interventia unui functionar.Acestea au mai multe elemente:

-semnatura trebuie sa apartina tuturor partilor,in principiu si de regula partile care se obliga.Se verifica prin recunoastere,verificare de scripte,expertiza grafologica.

-data certa a inscrisului este valabila intre parti pana la proba contrara.Fata de terti,data devine opozabila daca inscrisul a suferit masuri de publicitate.

Din acest punct de vedere,tertii sunt persoane care au dobandit drepturi cu titlu particular                         si pot fi pagubite prin schimbarea datei reale.

-multiplul exemplar este cerut pentru conventiile sinalagmatice ;trebuie sa existe atatea exemplare originale cate parti cu interese contrare sunt.Practica admite unele situatii exceptie in care inscrisuri sub semnatura privata pot fi redactate in mai putine exemplare.

Lipsa multiplului exemplar duce la nulitatea inscrisului,dar nu si la nulitatea conventiei in cauza.

-mentiunea ,,bun si aprobat,, -se face pe inscris,la sfarsit,de partea ce se obliga la plata unei sume de bani sau predarea de bunuri fungibile.

Mentiunea bun si aprobat e urmata de inscrierea sumei de bani sau o cantitate de bunuri fungibile la care se obliga.Dupa aceasta mentiune partea ce se obliga semneaza.Aceasta mentiune se aplica pt. obligatia unilaterala si nu bilaterala si pt. obligatiile care au ca obiect predarea unei sume de bani sau a unei cantitati determinate de bunuri fungibile.Aceasta mentiune nu se cere la chitantele liberatorii.

Daca exista neconcordanta intre suma din mentiune si suma din cuprinsul inscrisului se considera valabila suma mai mica.Desconsiderarea acestor elemente duce la nulitatea inscrisului,nu si la nulitatea conventiei.In acest caz inscrisul nul valoreaza prin conversiune un inceput de dovada scrisa care poate fi dovedit cu orice mijloc de proba.

-rabojile=probe preconstituite,materializate pe un corp tare,cu incrustaturi care tin evidenta prestatiilor efectuate;foarte rar folosit(in mediul rural)

-Registrele comerciale mentiunile aici inscrise constituie probe,daca este valabil intocmit(numerotat,parafat,vizat pt deschidere,vizat pt. inchidere,vizat de instanta,cu inregistrarea la timp si in ordine cronologica a operatiunilor comerciale,fara stersaturi,adaugiri).

Daca nu este corect tinut,el face dovada numai impotriva comerciantului.

-Registrele,cartile,hartiile casnice pot contine insemnari de familie care sa faca trimitere si la diferite acte juridice.Aceste mentiuni au forta probatoare

impotriva autorului lor cand contin ordine de plati si cand se scrie ca mentiune tine loc de titlu in favoarea creditorului.Este mijloc de proba extrajudiciar ce poate fi combatut.

Mentiunea facuta de creditor pe titlul de creanta are valoare de inscris daca tinde la liberarea debitorului.

-Scrisorile misive pot contine recunoasterea judiciara a unei fapte probatorii ; se pot folosi daca n-au caracter confidential.Tertii pot folosi acest inscris daca au intrat legal in posesia lor.

-Telegrama -destinatarul nu primeste originalul inscrisului ,ci o copie certificata de un functionar postal.Are valoare de inscris sub semnatura privata atunci cand originalul este semnat de expeditor.

Administrarea probei cu inscrisuri

1)Producerea inscrisurilor

Inscrisurile se depun o data cu cererea de chemare in judecata in atatea copii cati parati sunt cu certificare pt. exactitate.Se poate depune si un extras de pe inscris,partea adversa sau instanta putand cere depunerea integrala a inscrisului.Pt. inscrisul in limba straina se depun copii traduse si certificate de parte (un translator autorizat).Daca inscrisul se afla in posesia unei parti ce nu doreste sa-l depuna,instanta il poate obliga,iar daca partea refuza,se prezuma dovedite faptele consemnate in inscris.Daca se afla in posesia unui tert,acesta va fi citat,cu mentiunea de a se prezenta cu inscrisul,iar daca refuza,va fi sanctionat cu daune cominatorii pt. fiecare zi de intarziere.

Cercetarea inscrisurilor detinute de persoane juridice se poate face la sediul lor,consemnandu-se rezultatul in procesul verbal .Se poate recurge si la comisie rogatorie.

2)Cercetarea inscrisului in sedinta de judecata

Inscrisurile autentice se depun la dosar cu copii suficiente pt. a fi comunicate si celorlalte parti.Acest inscris nu poate fi combatut decat prin procedura inscrierii in fals.

Inscrisurile sub semnatura privata se depun la dosar in exemplare suficiente,partea adversa fiind intrebata prin interogatoriu daca recunoaste acest inscris.Daca se recunoaste,inscrisul se considera proba valabila,iar daca nu,depunatorul poate cere verificarea de scripte,expertiza sau administrarea altor probe.

3)Procedura verificarii de scripte

Se aplica daca o parte tagaduieste actul sub semnatura privata sau daca instanta are indoieli asupra lui.

Se face comparand inscrisul in cauza cu alte inscrisuri redactate si semnate de aceleasi parti in diferite perioade de timp.Verificarea se mai face comparand inscrisul cu probele de scris si semnatura pe care instanta le ia autorului inscrisului la un termen de judecata.Aceste probe se dau din pozitia sezand si in picioare si constau in semnarea repetata sau dictand partii fragmente din inscrisul verificat.Daca aceasta verificare lamureste instanta,

nu se mai recurge la o expertiza grafologica,judecatorul fiind obligat sa-si motiveze concluzia.Daca nu conduce la o certitudine,se va recurge la expertiza grafologica dupa ce judecatorul vizeaza originalul inscrisului spre neschimbare.

4)Procedura falsului

Se aplica pt. inscrisurile contestate.Falsul se stabileste,in principiu,de organele judiciare penale prin hotarare definitiva ce are autoritate de lucru judecat in procesul civil,care poate fi suspendat pana la solutionarea cauzei penale.Daca hotararea penala nu se poate pronunta,fie pt. ca autorul falsului nu este gasit sau pt. ca actiunea penala este prescrisa,revine instantei civile obligatia de a stabili daca inscrisul e valabil sau nu.

Pentru aceasta,instanta recurge la urmatoarele operatiuni:

-cere partii detinatoare originalul inscrisului,putandu-se acorda un termen in acest scop

-instanta intocmeste un proces verbal de constatare a starii materiale a inscrisului pentru a evita alterarea ulterioara accentuata sau modificarile

-inscrisul e vazut de presedintele instantei si predat primului grefier

-inscrisul astfel conservat va fi depus la dosar si la urmatorul termen instanta va intreba partea care a folosit daca mai staruie in procedura falsului

Daca aceasta parte renunta/nu se prezinta/nu da nici un raspuns inscrisul este scos din proces,incheindu-se o incheiere de consemnare.Daca aceasta parte insista in administrarea probei cu acel inscris,va fi intrebat adversarul daca il recunoaste.Daca acesta il recunoaste,proba e facuta ;daca nu,se recurge la expertiza grafologica,trimitandu-se dosarul cu expertiza facuta si organului de urmarire penala.Acesta da o rezolutie motivata,exprimandu-si opinia.Rezolutia nu are autoritate de lucru judecat fata de instanta civila dar reprezinta o proba puternica.

Parcurgand aceste demersuri,procesul civil poate fi suspendat.

Daca falsul se descopera dupa ce hotararea civila a ramas definitiva si irevocabila,se poate face cererea de revizuire.(punctul 4 art 322 C.P.P.).