Procedura divortului

Procedura divortului

Dreptul de a sesiza instanta cu actiune de divort apartine numai sotilor intrucat o atare actiune are un caracter strict personal.

Potrivit art. 607 Cod procedura civila, actiunea de divort este de competenta judecatoriei 232g69c in raza careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor de la data introducerii actiunii. Schimbarile ulterioare de domiciliu nu influenteaza competenta deja stabilita prin sesizarea instantei.

In situatia in care sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul dintre soti nu mai locuieste in localitatea corespunzatoare ultimului domiciliu comun, competenta de solutionare a actiunii revine instantei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul paratului. Daca paratul nu are domiciliul in tara, competenta revine judecatoriei in circumscriptia careia se afla domiciliul reclamantului.

Cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda toate elementele prevazute la art. 112 Cod procedura civila si sa indice numele copiilor rezultati din casatorie sau care au situatia legala a copiilor nascuti din casatorie. La cerere, reclamantul trebuie sa anexeze pe cate un extras de pe certificatul de casatorie si de certificatele de nastere ale copiilor minori.

Cererea de divort se prezinta personal de catre reclamant presedintelui judecatoriei, care va da sfaturi de impacare reclamantului, iar daca acesta staruie in cererea de divort, presedintele va fixa termen pentru judecarea cauzei. Paratul nu este tinut sa faca intampinare, iar interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divort, putand inca a fi folosit pentru solutionarea unor cereri accesorii.

Capetele accesorii cererii de divort pot viza: incredintarea copiilor minori, plata pensiei de intretinere, plata alocatiei de stat, impartirea bunurilor comune, atribuirea spatiului locativ, incuviintarea pastrarii numelui avut in timpul casatoriei.

Sotul parat poate sa faca si el cererea de divort (reconventionala) pana la prima zi de infatisare pentru motive anterioare acestei date. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data, paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului, in cererea reclamantului.

Daca motivele de divort s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea reconventionala a paratului poate fi facuta direct in apel.

Nerespectarea termenelor privitoare la depunerea cererii reconventionale de catre parat atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a mai solicita divortul din vina exclusiva a reclamantului. Actiunea reconventionala se judeca o data cu cererea principala, disjungerea nefiind posibila in aceasta materie.

Judecarea actiunilor de divort implica o grija deosebita pentru modul de realizare a procedurii de citare. Articolul 616 ind. 1 Cod procedura civila impune instantei de judecata obligatia ca in cazul in care procedura de citare cu paratul s-a realizat prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, de a solicita dovezi sau de a dispune cercetari pentru verifica daca paratul are domiciliul la locul indicat in cerere, iar daca constata ca nu domiciliaza acolo, va dispune citarea la domiciliul sau sau la locul de munca.

Aceeasi rigoare se impune si in cazul citarii prin publicitate in sensul de a se evita citarea cu rea-credinta a sotului petent in cadrul procesului de divort.

In materie de divort, art. 614 Cod procedura civila consacra regula infatisarii personale a partilor in fata instantei de fond. Cu titlu de exceptie, reprezentarea partilor prin mandatar se poate face doar in urmatoarele situatii: cand unul din soti exercita o pedeapsa privata de libertate, este impiedicat de o boala grava sa se infatiseze in instanta, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate.

Legea sanctioneaza in mod expres lipsa reclamantului la termenele de judecata in prima instanta. Sanctiunea procedurala consta in respingerea actiunii ca nesustinuta. Sanctiunea opereaza doar daca lipsa reclamantului este nejustificata si doar daca paratul se infatiseaza la judecata. Sanctiunea se aplica si in baza apelului si recursului reclamantului declarat impotriva hotararii prin care s-a respins cerea ca nesustinuta. In cazul lipsei ambelor parti, judecata se suspenda conform art. 242 alin. 1 pct.2 Cod procedura civila.

La judecarea cererii de divort reclamantul poate renunta in tot cursul judecatii inaintea instantelor de fond, chiar daca paratul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are nici o inraurire supra cererii formulate de parat.

Actiunea de divort se stinge prin impacarea partilor in orice faza a procesului, chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs, o noua cerere de divort putand fi formulata doar pentru motive petrecute dupa impacare.

Procesele de divort se judeca in sedinta publica. Cu titlu de exceptie, judecata poate avea loc in camera de consiliu daca instanta apreciaza ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare sau administrare a probelor.

In materie de probatiune, legea prevede ca interogatoriul nu poate fi cerut pentru dovedirea motivelor de divort, putand fi folosit pentru solutionarea cererilor accesorii. In privinta probei testimoniale, legea ingaduie audierea rudelor si afinilor, cu exceptia descendentilor (art. 190 Cod procedura civila).

Pe parcursul procesului de divort, pot fi luate masuri provizorii pe cale de ordonanta presedintiala cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia de stat pentru copii, la folosirea locuintei.

Instanta poate pronunta divortul din vina ambilor soti, chiar daca numai unul din ei  a formulat cerere daca probatoriul administrat denota vina amandurora. Daca divortul a fost cerut de sotul care din pricina starii sanatatii sale face imposibila casatoria (art. 38 alin. 3 Codul familiei), atunci desfacerea casatoriei se poate pronunta fara vina unui sau a ambilor soti.

Cu titlu de exceptie, hotararea prin care se pronunta divortul poate sa nu fie motivata daca ambele parti solicita instantei acest lucru.

Termenul de apel sau de recurs (dupa caz) este de 30 zile si curge de la data comunicarii hotararii.

Codul familiei, prin art. 38 alin.2, permite ca desfacerea casatoriei sa se realizeze si prin consimtamantul ambilor soti numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- pana la data cererii de divort sa fi trecut cel putin 1 an de la incheierea casatoriei;

- sa nu existe copii minori rezultati din casatorie.

Cererea de divort prin consimtamant mutual trebuie sa fie semnata de ambii soti si dupa verificarea acesteia de catre presedintele instantei, acesta va stabili un termen de doua luni, in sedinta publica. Daca sotii insista in desfacerea casatoriei, instanta va judeca cererea fara administrarea de probe cu privire la motivele de divort. In aceste conditii, hotarare pronuntata este definitiva si irevocabila in ceea ce priveste divortul. In solutionarea cererilor accesorii pot fi administrate probe, iar impotriva modului de solutionare a acestora pot fi exercitate caile de atac.