Judecata in fata primei instante

Notiuni introductive

Judecata reprezinta o activitate procesuala complexa si de multe ori indelungata, care incepe o data cu introducerea cererii de chemare in judecata si se finalizeaza prin executarea silita.

Ca activitate realizata in comun de instanta de judecata, parti, alte persoane si organe, procesul civil se desfasoara in mai multe faze:

- faza judecatii care cuprinde judecata in fata instantei de fond si judecata in fata instantelor care sunt competente sa exercite controlul judiciar (al cailor de atac).

- faza executarii silite care permite creditorului sa realizeze prestatia stabilita in titlul executoriu, daca debitorul nu executa de buna voie prevederea din titlu, la care a fost obligat.

In ambele situatii, in ce priveste judecata se parcurg patru etape: etapa scrisa, etapa dezbaterilor, etapa deliberarii si etapa pronuntarii hotararilor judecatoresti.

1. Etapa scrisa

Procesul civil incepe, asadar, intr-o prima etapa, printr-o procedura scrisa, ce consta in introducerea cererii de chemare in judecata, prin care reclamantul sesizeaza instanta de judecata, declansand astfel procesul, si care constituie baza raporturilor care se nasc intre reclamant si parat, precum si dintre instanta de judecata si parti.

Ca raspuns la cererea de chemare in judecata, paratul depune o intampinare in care, in scris sau oral, in fata instantei, la prima zi de infatisare, raspunde pretentiilor reclamantului prin apararile sale.

In urmatoarea etapa procesuala, urmeaza dezbaterea contradictorie si publica, in fata judecatorului sau a completului de judecata, etapa in care sunt analizate probele partilor sau cele dispuse de instanta, asigurandu-se prin aceasta aflarea adevarului in pricina supusa judecatii.

Urmeaza etapa procesuala, constand in deliberare, etapa in care, dupa incheierea dezbaterilor, judecatorul sau completul de judecata se retrage in camera de consiliu, pentru deliberare si formularea hotararii ce urmeaza a fi pronuntata in sedinta publica. O data cu pronuntarea hotararii, se incheie judecata in fata instantei de fond.

Dispozitiile ce se aplica in fata instantei de fond sunt valabile si la judecata cailor de atac, in masura in care nu contravin altor norme specifice.

Legea prevede insa uneori, ca in anumite cazuri, inainte de sesizarea instantei de judecata, reclamantul sa incerce rezolvarea litigiului pe calea unei reclamatii adresate organului administrativ competent. A 747i83h sa este, spre exemplu, cazul, celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative, situatie prevazuta de Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.

Cererea de chemare in judecata

Pentru ca faza judecatii pricinii sa inceapa sa se desfasoare in bune conditii, este necesar ca partile sa cunoasca in ce consta litigiul, intinderea pretentiilor reclamantului, mijloacele de dovada pe care paratul le are pentru apararea sa. In acest scop, partile au la indemana mijloace de incunostiintare reciproca, acestea fiind: cererea de chemare in judecata, intampinarea si, atunci cand este cazul, cererea reconventionala.

Cererea de chemare in judecata este forma de manifestarea a actiunii civile prin care se investeste instanta de judecata sau mijlocul procedural prin care cel vatamat intr-un drept civil solicita concursul organelor specializate ale statului in vederea restabilirii situatiei de drept incalcate.

In unele situatii, norma speciala prevede ca sesizarea instantei se face printr-un alt act de procedura ce nu poarta denumirea de cerere de chemare in judecata ci: in materie contraventionala plangerea impotriva procesului-verbal de constatarea contraventiei.

Cererile adresate instantei, prin care aceasta este investita, pot fi principale si accesorii sau incidentale. Cererea principala (cererea de chemare in judecata) se face de reclamant, iar cele accesorii ce se fac intr-un proces aflat in faza de judecata, de un tert sau de parti contra unui tert.

Conditiile generale ale formei si continutului cererii de chemare in judecata

Aceste conditii sunt aratate in Codul de procedura civila la art. 82-84, care urmeaza sa fie completate cu prevederile art. 112-114 C. proc. civila, ce se refera la cererea de chemare in judecata.

Potrivit prevederilor art. 82 alin. 1 C. proc. civ., cererea de chemare in judecata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa fie facuta in scris;

De la aceasta conditie privind forma scrisa a cererii, art. 82 alin. 2 C. proc. civ., prevede o exceptie, si anume, cererile celor care isi au domiciliul in mediul rural, care sunt in competenta judecatoriilor, se pot face si verbal, urmand ca sustinerile partilor sa fie mentionate intr-un proces-verbal, semnat de judecator, grefier si partea respectiva. La alin. 3 al aceluiasi articol se prevede ca cererile scrise ale celor care nu pot semna, vor fi citite acestora, facandu-se mentiunea pe cerere, partea urmand sa confirme prin punerea de deget.

b) cererea trebuie sa cuprinda: aratarea instantei, numele, domiciliul sau resedinta partilor si a reprezentantului (tutore ori curator, sau consilier juridic), obiectul cererii si semnatura;

c) cand cererea nu este introdusa de titularul dreptului, ci de un reprezentant;

- mandatarul neavocat va alatura cererii procura in original sau copie legalizata, care ii da dreptul sa reprezinte partea;

- avocatul va anexa la cerere delegatia eliberata de biroul de asistenta juridica;

- jurisconsultul va anexa delegatia eliberata de persoana juridica reprezentata;

- tutorele sau curatorul va anexa decizia autoritatii tutelare prin care au fost numiti.

d) cererea de chemare in judecata trebuie sa aiba o denumire corecta. Articolul 84 C. proc. civ. dispune ca cererea de chemare in judecata sau cererea pentru exercitarea caii de atac este valabila chiar daca poarta o denumire gresita. In baza rolului ei activ, instanta trebuie sa aiba in vedere nu sensul literal al termenilor folositi, ci intentia patii, sensul pe care reclamantul a inteles sa-l atribuie termenilor respectivi, natura dreptului si scopul urmarit de parte prin exercitarea actiunii.

Elementele cererii de chemare in judecata

Articolul 112 C. proc. civ. prevede mentiunile ce trebuie sa le cuprinda, in mod obligatoriu, cererea:

a) numele, domiciliul sau resedinta partilor. Procesul civil presupune un conflict de interese intre cel putin doua persoane. Pentru ca acest conflict sa poata fi solutionat, este necesar ca instanta sa cunoasca cine sunt acestea si unde au domiciliul sau resedinta, pentru a stabili competenta si pentru a putea fi citate. Desi art. 112 nu face referire la prenume, se intelege ca s-a avut in vedere numele in sens larg, care cuprinde si prenumele, atribute de identificare ale persoanei. In practica s-a decis ca, pentru prenume, este suficient numai initiala acestuia.

b) calitatea juridica care da partilor dreptul de a sta in judecata, atunci cand nu stau in nume propriu.

In aceste cazuri, in cerere se va arata numele si prenumele mandatarului, si se va preciza faptul ca cererea nu este introdusa in numele acestora ci al titularului dreptului. In aceste cazuri, cererea va fi semnata de mandatar.

La cerere se va anexa: procura (delegatia) in original sau copie legalizata, ori dovada din care sa rezulte calitatea de reprezentant legal.

c) obiectul cererii si valoarea lui dupa evaluarea reclamantului, daca aceasta pretuire este posibila de facut. Pentru a nu se incalca dispozitiile imperative ale legii, si pentru a nu se admite un prejudiciu fictiv si exagerat stabilit de reclamant, instanta are obligatia sa verifice existenta si valoarea acestuia, iar paratul sa-l conteste.

Asadar, prin obiect al cererii de chemare in judecata se intelege pretentiile reclamantului: restituirea unei sume de bani, desfacerea casatoriei, restituirea unui bun, anularea unui contract etc.

Pentru a fi valabil, obiectul cererii trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

- sa fie licit, adica sa nu contravina legii;

- sa fie posibil, astfel incat instanta, obligandu-l pe parat la executare, acesta sa-l poata realiza; un exemplu de obiect imposibil este predarea unui bun care a pierit fortuit; in acest caz putandu-se cere executarea pretentiei prin echivalent;

Importanta stabilirii cu exactitate a obiectului cererii este data de:

- instanta nu poate depasi limitele stabilite de reclamant, si ea trebuie sa stie ce probleme are de rezolvat, iar paratul sa-si pregateasca apararea;

- determina competenta instantei (exemplu in cazul actiunilor imobiliare, art. 13 C. proc. civ.)

- determina compunerea completului de judecata; Asa de exemplu in cazurile in care este aplicabil art. 22 alin. 2 pct. 1, pricina va fi solutionata de judecator unic.

- ajuta la determinarea admisibilitatii sau inadmisibilitatii unor probe (de exemplu, a probei cu martori).

d) aratarea in concret a motivelor de fapt sau de drept pe care se intemeiaza cererea, a dreptului subiectiv al reclamantului, incalcat sau nesocotit, motivul ce l-a determinat pe reclamant sa se adreseze justitiei, temeiul juridic al cererii. Judecatorul va trebui sa dea, insa, calificarea corecta, legala, a cererii.

Motivele de fapt constau in expunerea in detaliu a faptelor pe care se intemeiaza pretentia reclamantului, pentru ca in functie de aceasta, paratul sa se poata apara, iar motivele de drept indica temeiul juridic pe care se sprijina cererea (exemplu, contractul de vanzare-cumparare, faptul ilicit cauzator de prejudiciu etc.).

Indicarea de catre reclamant a temeiului juridic nu leaga instanta, intrucat aceasta, in virtutea rolului sau activ, urmeaza sa dea actiunii calificarea exacta.

e) mentiunea dovezilor pe care se bazeaza cererea si, mai mult, fiecare capat de acuzare din cerere.

Potrivit art. 115 pct. 5 alin. 2-6 C. proc. civ., reclamantul trebuie sa procedeze dupa cum urmeaza:

- daca pretinde dovada prin inscrisuri, va anexa la cerere copii legalizate de pe acestea in atatea exemplare cati parati sunt si un exemplar pentru instanta; in cazul documentelor scrise in alta limba decat limba romana, reclamantul va depune traduceri autentificate;

- va cere infatisarea in persoana (nu prin reprezentant) a paratului, daca solicita interogatoriul acestuia;

- cand reclamantul solicita probe cu martori, va preciza numele si domiciliul acestora.

Uneori legea prevede necesitatea atasarii la cererea de chemare in judecata si a altor anexe.

f) semnatura de pe cerere reprezinta confirmarea ca cele mentionate in cerere constituie vointa reclamantului si deci ca isi insuseste fara rezerve sustinerile din cerere. In cazul persoanelor juridice va semna cererea persoana fizica care o reprezinta.

2. Etapa dezbaterilor

Sedinta de judecata

Adevarul, in pricina dedusa judecatii poate fi stabilit numai in urma dezbaterilor contradictorii care au loc in fata judecatorului, in etapa dezbaterilor procesului civil.

Ca urmare, a doua etapa a procesului civil, dezbaterea aspectelor cauzei, in sedinta de judecata, urmeaza dupa prima etapa, cea scrisa, care, asa cum am mai aratat, are rolul de a incunostiinta partile cu privire la pretentiile si apararile lor, si de informare a instantei cu privire la acestea. Dar acest lucru nu este suficient pentru aflarea adevarului. Se impune sa se desfasoare si o alta etapa cu dezbateri contradictorii intre parti si administrarea de probe.

In desfasurarea procesului civil, sedinta de judecata constituie o faza hotaratoare, intrucat in aceasta perioada se clarifica faptele ce au generat litigiul intre parti, prin administrarea si cercetarea probelor si a mijloacelor materiale de proba, se stabilesc drepturile incalcate sau contestate in legatura cu care instanta va trebui sa emita hotararea de restabilire a ordinii de drept incalcate.

Momentele principale in desfasurarea judecatii

Lista proceselor

Cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei de judecata, la usa salii de sedinta, se afiseaza lista cu cauzele care urmeaza sa fie judecate in ziua respectiva.

Au prioritate pricinile urgente si cele ramase in divergenta (art. 125 alin. 2 C. proc. civ.), cele amanate din lipsa de timp (art. 157 C. proc. civ.).

Lista proceselor are si rolul de a garanta partilor dreptul de aparare prin luarea la cunostinta despre ordinea si momentul judecatii, si, in felul acesta, prin prezenta la judecarea cauzei. De asemenea, asigura publicitatea pentru cei care au interes sau doresc sa participe la dezbateri.

Nu poate fi schimbata ordinea proceselor trecuta pe lista decat cu incuviintarea partilor, si nu se poate judeca un proces peste rand daca nu sunt prezente toate partile.

Schimbarea ordinii de pe lista nu trebuie sa aduca atingere dreptului la aparare.

Principalele activitati si momente in desfasurarea judecatii

Deschiderea sedintei de judecata se face de presedintele completului. Inainte de inceperea judecatii, partile pot cere instantei amanarea cauzelor care nu pot fi judecate.

Amanarea poate fi, de asemenea, ceruta, si pentru lipsa apararii, motiv pentru care se poate da un singur termen. Aceasta amanare, potrivit art. 126 C. proc. civ., se poate face si de catre un singur judecator.

Procesele sunt apoi solutionate in ordinea de pe lista.

Procesul se desfasoara dupa anumite momente:

a) apelul, care se face de grefier, si care se refera la obiectul pricinii, modul in care au fost citate partile. Presedintele completului verifica si el daca citarea s-a facut legal, si daca au fost indeplinite dispozitiile legale referitoare la taxa de timbru. In functie de cele constatate, presedintele completului va trece:

- la judecarea pricinii, chiar daca se infatiseaza numai una din parti, si chiar in lipsa ambelor parti daca sunt legal citate si cel putin una din ele a cerut judecata in lipsa (art. 152 C. proc. civ.);

- la amanarea procesului, daca procedura de citare nu este legal indeplinita, nu s-a achitat taxa de timbru, lipsa apararii invocate de una din parti, ori datorita invoielii partilor;

- suspendarea judecatii, atunci cand la strigarea pricinii nici una din parti, desi legal citate, nu se prezinta, si nici nu s-a cerut judecata in lipsa; in acest caz, dosarul va fi lasat la sfarsitul sedintei, cand, dupa o noua strigare, judecata se suspenda (art. 242 pct. 2 C. proc. civ.).

b) instanta se pronunta asupra exceptiilor de procedura si a celor de fond (art. 137 alin. 1 C. proc. civ.).

c) inainte de a intra in dezbateri, la judecatorii, presedintele va incerca impacarea partilor, impacare care, daca se va realiza, va fi consemnata de judecator in cuprinsul hotararii ce o va da (art. 131 C. proc civ.)

d) inceperea dezbaterilor - in aceasta faza se vor administra probele propuse de parti si incuviintate de instanta, urmand ca apoi partile sa puna concluzii.

Presedintele completului va da mai intai cuvantul reclamantului, apoi paratului. In situatia in care procurorul a introdus actiunea, acesta va avea primul cuvant. Cand procurorul pune concluzii in cauzele in care participarea sa este obligatorie, interventia sa va fi dupa ce partile au avut cuvantul.

Intervenientii vor avea cuvantul in felul urmator: intervenientul principal, avand pozitie de reclamant, va vorbi dupa reclamantul principal (cel care a introdus actiunea), iar intervenientul accesoriu va vorbi dupa partea pe care o apara. Chematul in garantie (care este introdus in proces de parat), va vorbi dupa ce paratul raspunde invinuirilor aduse.

In apel, recurs, revizuire si contestatie, primul va avea cuvantul cel care exercita calea de atac.

In cazul in care paratul ridica o exceptie sau un incident mai inainte ca dezbaterea, in fond, sa fi inceput, el vorbeste primul, si reclamantul dupa aceea. Presedintele poate da cuvantul, in replica, fiecarei parti, de mai multe ori.

e) inchiderea dezbaterilor, cand instanta va aprecia ca au fost lamurite aspectele cauzei, urmand a se retrage pentru deliberare.

In timpul dezbaterilor, completul de judecata trebuie sa aiba rol activ.

3. Etapa deliberarii

Deliberarea si pronuntarea hotararii

Etapa anterioara, a dezbaterilor, a avut dupa cum am aratat, rolul de a forma convingerea judecatorilor cu privire la hotararea ce urmeaza sa fie pronuntata.

Dupa ce dezbaterile s-au inchis, judecatorii delibereaza in secret asupra solutiei ce urmeaza sa o dea.

Daca procesul nu este dificil, deliberarea poate avea loc chiar in sedinta. Daca instanta nu poate hotari in aceeasi zi, pronuntarea se amana, dar nu se poate depasi 7 zile.

Daca completul este format din mai multi judecatori, dupa deliberare, presedintele aduna parerile judecatorilor, incepand cu cel mai nou in functie, el pronuntandu-se ultimul.

In cazul in care nu se intruneste majoritatea, cauza se judeca din nou in complet de divergenta (in complet intra: presedintele sau vicepresedintele instantei ori un judecator desemnat de presedinte) in aceeasi zi sau in cel mult 5 zile.

Potrivit principiului continuitatii, hotararea trebuie pronuntata de judecatorii in fata carora partile au pus concluzii, deci a avut loc judecata.

In stabilirea hotararii ce o va pronunta in pricina cercetata, judecatorul va porni de la rationamentul si mijloacele de dovada propuse de reclamant, le va confrunta cu rationamentul si mijloacele de dovada propuse de parat si apoi, raportandu-se la textele de lege, principii, practica judiciara etc., va retine faptele dovedite, isi va formula un punct de vedere, apreciind pertinenta si concludenta mijloacelor si rationamentelor propuse de parti, urmand sa realizeze un model ce va duce la solutia ce o va prezenta.

Prin solutia pe care o da judecatorul transeaza litigiul, inlocuind lipsa de acord dintre parti, prin cuvantul sau, pe care la nevoie il poate impune.

Cu ocazia deliberarii, instanta poate sa pronunte urmatoarele solutii:

respingerea cererii;

admiterea cererii;

admiterea in parte a cererii;

- anularea cererii, respingerea ca inadmisibila, invocarea puterii de lucru judecat, perimarea, inchiderea dosarului.

In urma deliberarii, rezultatul se consemneaza pe scurt intr-un act de procedura ce poarta denumirea de minuta si care va constitui dispozitivul hotararii.

Hotararea judecatoreasca

Este actul final al judecatii, act cu caracter jurisdictional, trasatura ce il diferentiaza de actul administrativ.

Hotararile prin care instanta rezolva fondul cauzei se numesc sentinte.

Hotararile prin care instantele se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in interesul legii si recursul in anulare, ori rezolva in ultima instanta fondul dupa casare se numesc "decizii".

Toate celelalte hotarari date de instanta in timpul judecatii se numesc incheieri.

Redactarea, semnarea si comunicarea hotararii

Pana cel mai tarziu in a treia zi dupa pronuntare, grefierul de sedinta va preda dosarul judecatorilor in vederea redactarii hotararii.

Potrivit prevederilor art. 261 C. proc. civ., asa cum a fost modificat prin Ordonanta nr. 13/1998, hotararea se da in numele legii si trebuie sa cuprinda:

- aratarea instantei care a pronuntat-o si numele judecatorilor care au luat parte la judecata;

- numele, domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, denumirea si sediul partilor, calitatea in care s-au judecat, numele mandatarilor sau al reprezentantilor legali si al avocatilor;

- obiectul cererii;

- dispozitivul;

- calea de atac si termenul in care se poate exercita;

- aratarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica, precum si semnaturile judecatorilor si ale grefierului.

Texte legale

Codul de procedura civila (extras)

Art. 85 - Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.

Art. 86 - Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin agenti ori salariati ai altor instante, in ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica actul.

· Termenele

Art. 101 - Termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.

Termenele statornicite pe ore incep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare.

Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare.

Termenul care, incepand la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit in ziua cea din urma a lunii.

Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.

Art. 111 - Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea cere realizarea dreptului.

Art. 112 - Cererea   de chemare in judecata va cuprinde:

1. numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar. Daca reclamantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.

2. numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat numele acestuia si sediul profesional.

3. obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.

Pentru identificarea nemiscatoarelor se va arata comuna si judetul, strada si numarul, iar, in lipsa, vecinatatile, etajul si apartamentul, sau, cand nemiscatorul este inscris in cartea funciara, nr. de CF si nr. topografic.

4. aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea.

5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.

Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii cati parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanta, copiile vor fi certificate de catre reclamant ca sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune si numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanta sa dispuna, la nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.

Daca inscrisurile sunt scrise in limba straina sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia.

Cand se va cere dovada cu martori, se va arata numele si locuinta martorilor.

6. semnatura.

Art. 113 - La cererea de chemare in judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.

Daca mai multi parati au un singur reprezentant sau daca paratul are mai multe calitati juridice, se va comunica o singura copie de pe actiune si de pe inscrisuri si se va inmana o singura citatie.

Art. 114 - La primirea cererii de chemare in judecata presedintele sau judecatorul care il inlocuieste va verifica daca aceasta intruneste cerintele prevazute de lege. Cand este cazul, reclamantului i se pune in vedere sa completeze sau sa modifice cererea si sa dispuna, potrivit art. 113, copii certificate de pe toate inscrisurile pe care isi intemeiaza cererea.

Reclamantul va completa cererea de indata. Atunci cand completarea nu este posibila, cererea se va inregistra si i se va acorda reclamantului un termen scurt. In cazul in care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunica in scris lipsurile ei, cu mentiunea ca, pana la termenul acordat, urmeaza sa faca completarile sau modificarile necesare.

Acordarea termenului prevazut la alin. 2, se face in toate cazurile, cu mentiunea ca neindeplinirea in termen a obligatiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.

In procesele in care, in conditiile art. 47, sunt mai multi reclamanti sau parati, presedintele instantei, tinand cont de numarul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfasurarea normala a activitatii de judecata, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar si indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, dupa caz, prin unul sau mai multi mandatari, persoane fizice sau peroane juridice, dispozitiile art. 68 fiind aplicabile in mod corespunzator. Dovada mandatarului va fi depusa de catre reclamant in conditiile prevazute de alin. 2, iar de catre parat, o data cu intampinarea.

· Intampinarea

Art. 115 - Intampinarea va cuprinde:

1. exceptiile de procedura ce paratul ridica la cererea reclamantului;

2. raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii;

3. dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat din cerere; cand va cere dovada cu martori, paratul va arata numele si domiciliul lor;

4. semnatura.

Art. 116 - La intampinare se vor alatura, atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt; de asemenea se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina; mai mult un rand de copii pentru instanta.

Daca mai multi reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta in judecata in mai multe calitati juridice se va depune la dosar pentru aceste parti cate o singura copie.

Art. 118 - Intampinarea este obligatorie, afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.

Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica.

In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele ii va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta; instanta va acorda, la cerere, un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii.

Art. 125 - Presedintele va dispune sa se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista de pricinile socotite sa se judece in acea zi si care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei.

Pricinile declarate urgente si cele ramase in divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.

Art. 127 - Pricinile se dezbat verbal, daca legea nu dispune altfel.

Art. 129 - Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale precum si sa-si probeze pretentiile si apararile.

Art. 131 - In fata primei instante, judecatorii au datoria de a incerca impacarea partilor. In acest scop ei vor solicita infatisarea personala a partilor chiar daca acestea sunt reprezentate.

Daca partile se impaca, judecatorul va constata conditiile impacarii in cuprinsul hotararii pe care o va da.

Art. 134 - Este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate pot pune concluzii.

Art. 151 - Pricina poate fi repusa pe rol, daca instanta gaseste necesare noi lamuriri.

Art. 167 - Dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afara de cazul cand ar fi primejdie ca ele sa se piarda prin intarziere.

Art. 172 - Cand partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanta poate ordona infatisarea lui.

Art. 173 - Instanta va respinge cererea de infatisare a inscrisului, in intregime sau in parte, in cazurile:

1. cand cuprinsul inscrisului priveste chestiuni cu totul personale;

2. cand infatisarea inscrisului ar incalca indatorirea de a pastra secretul;

3. cand infatisarea ar atrage urmarirea penala impotriva partii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.

PRACTICA JUDICIARA

Speta I

Potrivit art. 201 C. pr. civ. 'cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, instanta socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specilisti, va numi unul sau trei experti, statornicind punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte'.

Potrivit art. 202 din acelasi cod 'expertii se vor numi de instanta daca partile nu se invoiesc asupra numirii lor'.

Rezulta, asadar, ca expertiza se ordona si se administreaza in cursul unui proces pendinte, instanta fiind obligata ca, in cazul in care a admis acest mijloc de dovada, sa stabileasca deslusit obiectivele, respectiv imprejurarile de fapt asupra carora expertului i se cere sa-si exprime parerea sau sa le constate ca specialist.

In speta, se constata ca instantele si-au intemeiat in mod gresit solutiile pe o expertiza topografica extrajudiciara care nu a lamurit daca, intr-adevar, terenul in litigiu se constituie sau nu in cale de acces pentru constructiile invecinate.

Intr-o atare imprejurare, in baza rolului activ, instanta de apel trebuia sa puna in discutie necesitatea efectuarii unei expertize tehnice topografice si sa stabileasca in mod clar obiectivele acesteia.

Neprocedand astfel si intemeindu-si solutia pe o expertiza extrajudiciara, instanta de apel a pronuntat o hotarare gresita, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru rejudecarea apelului.

CSJ - sect. civ., decizia nr. 3711 din 21.10.1998

Dreptul nr. 7 din 1999, pag. 148

Speta II

Neindeplinirea obligatiei de a timbra recursul pana la primul termen de judecata atrage dupa sine anularea acestuia, cererea fiind considerata nula si neavenita.

CSJ - sect. com., decizia nr. 324 din 29.01.1998

Revista de drept comercial nr. 11 din 1999, pag. 135-136

Speta III

Dispozitiile art. 17 C. pr. civ. fac vorbire in mod expres de existenta a trei categorii de cereri de chemare in judecata, respectiv principale, accesorii si incidentale.

Ceea ce defineste o actiune ca fiind principala este imprejurarea ca - raportat la ea - se pot formula alte actiuni a caror rezolvare depinde de solutia din actiunea principala.

Aceste actiuni sunt denumite accesorii, iar atunci cand - desi pot avea o existenta de sine statatoare sunt formulate intr-un proces deja inceput - se numesc incidentale.

Din aceasta perspectiva, in litigiul de divort cu care reclamanta a sesizat instanta de judecata, actiunea principala are ca obiect desfacerea casatoriei, iar actiunea accesorie priveste impartirea bunurilor comune.

Sub raportul competentei, conform art. 17 C. pr. civ., actiunile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece actiunea principala.

Prin urmare, fata de prevederea legala mentionata, chiar daca in speta instanta a disjuns cererea accesorie a reclamantei, vizand impartirea bunurilor comune, aceasta cerere urma sa fie solutionata in continuare de judecatoria care a rezolvat si actiunea principala de divort, intrucat independent de imprejurarea ca a fost disjunsa, respectiva cerere si-a pastrat caracterul accesoriu.

Pe de alta parte, invocarea de catre curtea de apel a prevederilor art. 36 C. fam. pentru a justifica stabilirea competentei judecatoriei in rezolvarea capatului de cerere vizand partajul bunurilor comune este irelevanta deoarece aceeasi instanta a indicat si dispozitiile art. 17 C. pr. civ. care constituie temeiul de drept al solutiei adoptate.

In ce priveste argumentul reclamantei prin care au fost aduse in discutie cele doua ipoteze ale art. 36 C. fam. pentru a se sustine ca impartirea bunurilor comune la desfacerea casatoriei, respectiv in timpul casatoriei, nu pot avea un tratament diferentiat sub aspectul instantei competente, este gresit.

Astfel, asa cum deja s-a evidentiat, daca partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei se solicita o data cu divortul, cererea respectiva are caracterul unei actiuni accesorii, iar instanta competenta sa judece este conform art. 17 C. pr. civ. aceeasi care solutioneaza si actiunea principala, in speta desfacerea casatoriei.

In fine, apare gresita si fara suport legal si sustinerea reclamantei potrivit careia in ipoteza prevederilor art. 36 alin. 1 C. fam. prin disjungerea cererii de impartire a bunurilor comune de cea privind desfacerea casatoriei, cererea de partaj isi pierde caracterul unei actiuni accesorii. In adevar, pe de o parte, nu exista nici o dispozitie legala care sa confirme o asemenea sustinere, iar pe de alta parte, rezolvarea partajului depinde intotdeauna de modul in care este solutionata cererea de divort, respingerea acesteia avand drept rezultat si respingerea cererii de impartire a bunurilor comune ceea ce releva o data in plus caracterul accesoriu al acestei cereri.

CSJ - sect. civ., decizia nr. 3238 din 05.10.1999

Dreptul nr. 12 din 2000, pag. 119-120