Prorogarea competentei

PROROGAREA COMPETENTEI

Intelegem prin prorogare de competenta extinderea competentei unei instante asupra unor pricini care in mod obisnuit nu ar intra in sfera sa de competenta.In functie de temeiul in baza caruia are loc,prorogarea poate fi

1.Legala

2.Judecatoresca

3.Conventionala

4.Voluntara

1.Prorogarea legala

Opereaza in temeiul legii,mai precis in cazurile expres prevazute de lege si anume art.17 din Codul de Procedura Civila dispune ca cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece acererea principala.Regula se aplica in urmatoarele situatii

-cand actiunea reclamantului are mai multe capete de cerere,dintre care unele accesorii ceea ce ar determina competente diferite insa acestea vor fi solutionate de instanta competenta sa solutioneze cererea principala.

-in cursul procesului se form 959c22j uleaza cereri pentru luarea unor masuri asiguratorii,ca sechestrul judiciar,asigurator,poprirea asiguratorie sau cereri pentru asigurarea dovezilor(art.235-236,Cod Procedura Civila).Acestea vor fi solutionate de instanta competenta sa judece cererea principala.

-cand paratul invoca pretentii propii impotriva reclamantului pe calea cererii reconventionale sau cand se formuleaza cereri prin care se largeste sfera procesului prin participarea la judecata a tertelor persoane(interventia voluntara,chemarea in judecata a altor persoane,chemarea in garantie si aratarea titularului dreptului).Aceste cereri incidentale se solutioneaza de instanta competenta sa judece cererea principala.

-cazul prevazut de art.9 din Codul de Procedura Civila,potrivit caruia in situatia coparticiparii procesuale pasive reclamantul poate introduce cererea de chemare in judecata la instanta domiciliului oricareia dintre parati.

-cazul prevazut de art.164 din Codul de Procedura Civila,potrivit caruia in caz de conexitate.Exista conexitate ori de cate ori doua sau mai multe cereri aflate in fata aceleiasi instante sau instante diferite dar de acelasi grad,in care figureaza aceleasi parti sau chiar alte parti care au prin obiectul si cauza lor o stransa legatura astfel incat se justifica judecarea lor impreuna,evitandu-se in acest fel pronuntarea unor solutii contradictorii care ar putea sa apara daca judecata s-ar face separat.Conexarea poate fi facuta la cererea partilor sau din oficiu,dosarul urmand sa fie trimis instantei sesizate antai,cu exceptia situatiei in care ambele parti ar solicita trimiterea lui la una din celelalte instante sau cand una din pricini e de competenta unei instante si partile nu pot inlatura competenta acesteia.Daca numai una din cereri se afla in stare de judecata,instanta va putea dispune disjungerea (art.165)insa instanta competenta prin conexare va ramane in continuare competenta si dupa disjungere.

2.Prorogarea judecatoreasca sau judiciara

Opereaza in baza unei hotarari judecatoresti si anume:

a)-in caz de recuzare a tuturor judecatorilor unei instante-art.33

b)-in caz de stramutare de pricini-art.40(2)

c)-in caz de delegare a unei instante-art.23

d)-in caz de admitere a recursului si de casare  cu trimitere la alta instanta decat aceea care a judecat prima data fondul,dar egala in grad cu aceasta-art.312(2)

e)-in cazul in care se dispune administrarea de probe prin comisie rogatorie efectuata de o alta instanta egala in grad

3.Prorogarea conventionala sau voluntara

Opereaza in baza unei intelegeri a partilor in acele cazuri in care legea permite acestora sa deroge de la normele de competenta,respectiv,in cazul normelor de competenta teritoriala de natura dispozitiva.Conventia partilor poate sa rezulte din inserarea intr-un contract incheiat de parti a unei clauze atributive de competenta sau dint-o conventie separata prin care partile convin ca in caz de litigiu cauza sa fie judecata de alta instanta decat cea care este competenta in mod normal.Conventia poate fi scrisa sau verbasa,in acest din urma caz putandu-se face numai in fata instantei alese care va lua act de intelegerea partilor prin incheiere de sedinta.Pentru a fi valabila conventia trebuie sa indeplinesca anumite conditii

1-partile sa aiba capacitate procesuala de exercitiu,iar consimtamantul lor sa fie liber si neviciat

2-conventia sa fie expresa in sensul ca instanta aleasa sa fie expres determinata,in asa fel incat sa evite orice discutii sau confuzii.

3-instanta aleasa de parti sa nu fie incompetenta absolut.

Alegerea instantei se poate face inainte de ivirea litigiului atunci cand legea nu interzice  expres acest lucru.Alegerea poate interveni si dupa nasterea litigiului si sesizarea unei instante pana la prima zi de infatisare.Aceste cazuri sunt insa rare pentru ca dupa sesizerea instantei e putin probabil sa se ajunga la o intelegere,chiar avand acest obiect obiect limitat de competenta.

O forma speciala de clauza atributiva de competenta este alegerea de domicilui la care face referire art.93 din Codul de Procedura Civila.Daca alegerea s-a facut in interesul reclamantului actiunea va putea fi introdusa fie la instanta domiciliului real al paratului fie la instanta domiciliului ales in interesul reclamantului.

Daca alegerea s-a facut in interesul exclusiv al paratului sau in interesul ambelor parti reclamantul urmeaza sa sesizeze instanta domiciliului ales fara a mai avea un drept de optiune.Intelegerea privitoare la competenta e obligatorie pentru parti.Astfel,daca intelegerea a fost facuta in interesul paratului sau al ambelor parti ,ea e in principiu irevocabila,neputandu-se reveni asupra ei decat printr-un nou acord in sens contrar.Numai cand alegerea s-a facut in intersul reclamantului,acesta poate sa renunte la beneficiul clauzei de alegere fara ca paratul sa se poata opune.

Daca partile au determinat competenta altei instante decat cea prevazuta de lege si totusi reclamnantul sesizeaza instanta competenta potrivit legii paratul va putea cere declinarea competentei insa numai pana la prima zi de infatisare intrucat necompetenta in acest caz este relativa.

INCIDENTE PROCEDURALE PRIVITOARE LA INSTANTA SESIZATA

E posibil ca instanta sesizata cu solutionarea unei pricini sa nu fie competenta sau sa fie contestata competenta acesteia.Pe de alta parte,se poate intampla ca instanta sesizata desi este competenta,sa nu indeplinesca cerintele necesare pentru judecata ori pentru pronuntarea unei hotarari in conditii de deplina obiectivitate.

1.Necompetenta instantei

Pentru a se cunoaste mijloacele si conditiile in care poate fi invocata necompetenta instantei trebuie sa se faca distinctie intre norme de competenta absoluta si norme de competenta relativa.

Necompetenta absoluta a instantei poate fi invocata de oricare dintre parti ,de procuror cand participa la sedinta de judecata sau de instanta din oficiu,in orice faza a procesului,chiar pentru prima data in apel sau recurs si chiar daca nu a fost ridicata in fata instantei de fond si nici nu s-a formulat obiectul unui motiv de recurs.

Necompetenta relativa poate fi invocata numai de partea interesata(paratul) si numai pana la prima zi de infatisare.

In cazul in care se constata competenta pe parcursul procesului dupa sesizarea instantei,dar inainte de a se pronunta o hotarare,mijlocul procedural prin care se invoca necompetenta este exceptia de necompetenta.Aceasta este una de procedura,instanta este deci obligata sa o solutioneze inainte de a intra in cercetarea fondului cauzei,daca in prealabil a fost pusa in discutia partilor.Numai in cazuri exceptionale,cand este necesara administrarea de probe pentru rezolvarea exceptiei ,instanta va putea dispune unirea exceptiei cu fondul cauzei.

In cazul in care instanta admite exceptia considerandu-se necompetenta ea pronunta o hotarare,sentinta sau decizie prin care isi declina competenta in favoarea instantei sau organului jurisdictional competent potrivit legii.Daca se constata ca cererea e de competenta unui organ de stat,fara activitate jurisdictionala,instanta nu-si va declina competenta,ci va respinge cererea ca inadmisibila.Hotararea de declinare a competentei poate fi atacata cu recurs in 5 zile de la pronuntarea hotararii,trimiterea dosarului la instanta competenta sau organul juridictional competent se face numai dupa ce hotararea de declinare a devenit irevocabila,cu exceptia cazului in care recursul a fost declarat de insasi partea care a solicitat declinarea competentei,situatie in care dosarul se va trimite de indata,dupa pronuntarea hotararii,sanctionand astfel reaua credinta a partii respective.

Art.105(1)din Codul de Procedura Civila prevede ca actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule cu exceptia probelor administrate care raman castigate judecatii si care nu vor mai fi refacute de instanta competenta decat pentru motive temeinice(art.160)

Hotararea de declinare a competentei are putere de lucru judecat numai cu privire la instanta care s-a declarat necompetenta,nu si in ceea ce priveste instanta sau organul jurisdictional caruia i s-a trimis dosarul si care,la randul ei se poate declara necompetenta.

In cazul in care exceptia de necompetenta e considerata neintemeiata,ea va fi respinsa printr-o incheiere care are caracter interlocutoriu,adica leaga instanta in sensul ca nu mai poate reveni asupra celor dispuse si care nu poate fi atacata separat decat odata cu fondul cauzei.Dupa respingerea exceptiei,instanta va continua judecarea cauzei.

Daca s-a pronuntat o hotarare de catre prima instanta necompetenta acestei nu poate fi invocata pe calea apelului,iar daca pronunta o hotarare si in apel(definitiva deci)necompetenta se poate invoca pe calea recursului[art.304(3)].Necompetenta absoluta.

Daca suntem in prezenta unei hotarari irevocabile,exceptia de necompetenta absoluta poate fi invocata pe calea contestatiei in anulare(art.317)

In toate aceste cazuri,daca exceptia de necompetenta absoluta e intemeiata,instanta de apel sau recurs vor casa hotararile aplicate si vor trimite cauza spre solutionare instantei sau organului jurisdictional competent.