Proceduri judiciare speciale

PROCEDURI JUDICIARE SPECIALE

Procedura de drept comun e reglementata de norme generale aplicabile in cauze obisnuite.

Exista insa si domenii speciale, la care normele generale de drept comun nu se pot aplica total sau partial, aparand necesitatea unor reglementari speciale.

Normele procedurale speciale reglementeaza procedurile speciale; sunt cuprinse fie in legi speciale (ex. L 10/2001), fie in legi generale (codurile).

Procedurile speciale cuprind numai aspectele derogatorii de la procedurile de drept comun, se aplica cu precadere si se reintregesc cu normele de drept comun.

Refacerea inscrisurilor si a hotararilor disparute

Pe parcursul sau la terminarea procesului se pot pierde, disparea inscrisuri din dosar sau chiar intregul dosar, fie din neglijenta, fie intentionat. In astfel de cazuri devine necesara refa 828f51i cerea inscrisurilor disparute sau a dosarului disparut, printr-o proc. speciala reglementata de 583-585 CPC.

Initiativa unei asemenea proceduri o poate avea fie partea interesata, fie instanta - din oficiu.

Competenta apartine:

-- in timpul judecarii procesului instantei investite cu judecarea dosarului.

-- dupa pronuntarea unei hotarari atacate, dar inainte de a pleca dosarul catre instanta superioara, procedura refacerii revine tot primei instante.

Procedura

Se porneste cererea, se fixeaza termen, se citeaza partile si, daca e cazul, se citeaza martorii sau expertul (daca disare o declaratie de martor, un raport de expertiza).

Partile prezente la primul termen sunt invitate sa depuna copii de pe actele disparute sau, daca actele procedurale disparute au apartinut instantei, se vor face copii/extrase de pe registrele instantei, cu toate datele care privesc inscrisurile disparute.

Daca aceste demersuri nu reusesc, se iau din nou interogatorii, se asculta din nou martorii, se refac expertizele, se da cuvantul partilor si, dupa dezbaterile contradictorii, instanta se pronunta printr-o incheiere de refacere.

Inscrisurile reconstituite prin aceasta procedura tin loc de inscrisuri originale.

Incheierea de refacere poate fi atacata numai o data cu hotararea de fond.

Daca din dosar a disparut hotararea, refacerea se redacteaza dupa exemplarul original aflat la mapa de hotarari a instantei. Daca si aceasta a disparut, refacerea se obtine dupa copiile comunicate partilor, fie legalizate, fie certificate de grefier.

Daca refacerea inscrisurilor/dosarului nu mai este posibila in formele prezentate, se trece din nou la judecarea cauzei.

2. Oferta reala urmata de consemnatiune

Se face de catre debitorul obligatiei care vrea sa stearga obligatia prin plata, dar se izbeste de refuzul creditorului de a accepta primirea platii.

Debitorul de buna-credinta, pentru a evita opunerea abuziva a creditorului si pentru a nu suporta efectele negative ale neexecutarii propriei obligatii, face oferta reala de plata, urmata de consemnatiune.

Reglementarea este art.1114-1121 C.Civ., 586 si 590 C.p.p.

Conditiile de valabilitate ale ofertei reale de plata sunt:

debitorul ofertant sa aiba capacitatea de a plati

oferta sa fie adresata creditorului capabil (cu capacitate de ex.) sa primeasca plata sau reprezentantului acestuia;

oferta sa priveasca toata datoria exigibila + dobanzi + cheltuieli aferente;

oferta sa fie facuta la termenul stipulat si la locul hotarat pentru plata.

Procedura

Debitorul inainteaza executorului judecatoresc cererea pentru revizuirea ofertei reale si cererea pentru consemnarea platii.              

Executorul astfel sesizat va trimite somatie creditorului, invitandu-l sa se prezinte la un cert termen si loc (care este de obicei birolul executorului) pentru a primi plata de la debitor.

Daca creditorul se conformeaza si primeste plata, executorul va intocmi un proces-verbal prin care constata oferta platii si stergerea obligatiei.

Daca creditorul nu se prezinta sau daca se prezinta si refuza primirea platii, executorul va intocmi un proces-verbal prin care constata aceasta situatie de fapt si il trimite pe debitorul ofertant sa consemneze la CEC suma datorata pe numele si la dispozitia creditorului.

Recipisa CEC va fi depusa de debitor la biroul executorului, care-l va instiinta de indata pe creditor ca isi poate ridica suma cuvenita.

In aceasta faza, deb va putea sa ceara inst sa valid plata facuta si sa const obligatia executata.

Daca creditorul are motive intemeiate sa refuze primirea platii, el va putea introduce o actiune impotriva debitorului sau pentru a anula procedura ofertei si a consemnatiunii.

Pana la pronuntarea hotararii definitive de validarea platii si pana cand creditorul isi ridica suma, debitorul o poate retrage, obligatia lui persistand.

Cheltuielile aferente acestei proceduri cad in sarcina creditorului culpabil.

In mod similar se procedeaza cu predarea unui bun mobil corporal, in sensul ca bunul e oferit spre predare intr-un anumit loc, la un anumit termen si daca nu e ridicat de creditor, debitorul poate primi aprobarea instantei sa-l depoziteze intr-un anumit loc, pe cheltuiala creditorului.

3. Declararea disparitiei si constatarea mortii unei persoane

Declararea disparitiei unei persoane fizice se face cand lipseste de la domiciliul real un timp indelungat si exista motive justificate de indoiala ca ar mai fi in viata.

Dupa trecerea a cel putin 1 an de la data ultimelor stiri, din care rezulta ca persoana era in viata se poate pronunta o hotarare judecatoreasca ce constata disparitia persoanei respective.

Cererea de declaratie a disparitiei

Se depune la judecatoria pe raza careia isi avea domiciliul real cel disparutul.

Cererea se poate face de orice persoana interesata: rude, creditori, vecini etc.

Dupa punerea cererii, presedintele instantei competente ordona masuri pentru obtinerea de informatii prin organele de politie.

In paralel, cererea se publica la primarie si intr-un ziar local, cu invitarea persoanelor care cunosc situatia disparutului sa ofera relatii instantei.

Instanta va face o adresa si autoritatii tutelare pentru numirea unui curator.

Dupa 30 de zile de la publicare, se fixeaza termen de judecata si se citeaza reclamantul, persoana disparuta, curatorul acesteia ca reprezentant al ei si procurorul (care participa la judecata obligatoriu).

La termen au loc dezbateri in urma carora instanta pronunta o hotarare, care se afiseaza pentru 30 de zile la sediul instantei si al primariei respective1/ , un extras de pe hotarare va fi publicat in ziarul local unde s-a facut si publicat cererea2/, hotararea se comunica si autoritatii tutelare pentru numirea unui curator ai minorilor persoanei disparute3/.

Efectele hotararii de disparitie sunt provizorii, pentru ca o asemenea hotarare pleaca de la prezumtia ca persoana disparuta e in viata:

se iau masuri pentru administrarea averii

se numeste curator pentru minorii disparutului;

sotul poate cere divortul.

Daca persoana declarata disparuta apare, se va anula hotararea de disparitie, persoana respectiva putand sa-si exercite toate drepturile ei.

Procedura declaratiei mortii

Cererea de declarare a mortii se face de catre persoanele interesate la judecatoria ultimului domiciliu al persoanei disparute dupa aceeasi procedura ca la declararea disparitiei.

Cererea de declarare a mortii unei persoane se face:

-- dupa cel putin 6 luni de la afisarea hotararii de disparitie a persoanei sau

-- la cel putin 4 ani de la data ultimelor stiri ca persoana in cauza mai era in viata, fara ca in acest ultim caz sa fie necesara si declaratia disparitiei.

-- exceptional se poate declara direct moartea in cazul unor imprejurari relevante si la cel putin 1 an de la aceste evenimente, care creeaza prezumtia mortii (razboi, catastrofe).

In ipoteza unor catastrofe colective isi gaseste aplicabilitatea institutia comorientilor - daca mai multe persoane au murit de aceeasi imprejurare si de aceleasi cauze fara a se putea stabili daca o persoana a supravietuit alteia, se prezuma ca toate persoanele au murit in acelasi timp.

Efectele hotararii de declarare a mortii

Aceasta hotarare prezuma ca persoana respectiva a murit in data stabilita in hotarare.

Daca ulterior pronuntarii apar indicii ca data mortii este alta, hotararea poate fi modificata numai in ceea ce priveste data declararii mortii.

Efecte

1-deschiderea succesiunii celui declarat decedat;

2-inceteaza casatoria;

3-se sting dr si obligatiile strict personale, iar celelalte drepturi si obligatii se transmit mostenitorilor;

4-se instituie tutela pentru copiii minori ai celui declarat mort daca celalalt parinte nu mai traieste sau e declarat incapabil.

Daca, totusi, mai tarziu se constata ca persoana traieste, aceasta poate cere anularea hotararii si poate reintra in toate drepturile si obligatiile anterioare prezentei hotarari (restitutio in integrum) si in drepturile aparute ulterior pronuntarii hotararii (ex: culegerea unui drept succesoral dintr-o succesiune deschisa dupa pronuntarea hotararii, culegerea drepturilor proprii din practicarea unui joc de noroc care a produs castig dupa pronuntarea hotararii de declarare a mortii).

In cazul anularii hotararii de declarare a mortii, conjugat cu situatia recasatoririi sotului declarat mort, se da prioritate casatoriei de buna-credinta (ultima), care e casatorie putativa.

Daca cea de-a doua s-a facut cu rea-credinta, va fi anulata.

Procedura speciala a punerii sub interdictie a bolnavilor mintali

Se aplica numai persoanelor bolnave psihic caracterizate printr-o stare grava si permanenta de tulburare psihica ce le caracterizeaza discernamantul. Ele pot prezenta si pericol public.

Este o masura de ocrotire.

Odata pusa sub interdictie, persoana nu mai poate incheia si semna acte juridice in nume propriu.

Cererea de punere sub interdictie poate fi facuta de orice persoana interesata legitim: rude, vecin, procuror etc.

Competenta de solutionare in momentul de fata apartine judecatoriei in a carei raza isi are domiciliul paratul (bolnavul).

Procedura de judecare a cererii de punere sub interdictie cuprinde 2 faze: o faza necontradictorie si o faza contradictorie.

Faza necontradictorie - se desfasoara in afara sedintei de judecata si in cadrul ei se iau masuri prealabile judecarii, si anume: se comunica cererea catre procuror, se fac cerecetarile prealabile prin organele de politie si se face o expertiza medico-legala psihiatrica sau se ia avizul medicului curant daca bolnavul parat e internat intr-un spital de specialitate.

Faza contradictorie - se citeaza reclamantul, paratul bolnav si procurorul care participa obligatoriu la dezbaterea acestor procese. La termenul fixat de instanta, se administreaza obligatoriu proba recunoasterii prin luarea unui interogatoriu din oficiu.

Si reclamantul poate propune un interogatoriu. Scopul interogatoriului este acela de a testa starea psihica a bolnavului, reprezentarea si orientarea sa in timp, spatiu si pe plan abstract.

Acest interogatoriu se ia in instanta sau, daca bolnavul e internat si nu e transportabil sau e periculos, acest interogatoriu se ia in unitatea unde este el spitalizat cu asigurarea masurilor de paza si securitate.

E posibila administrarea si a altor mijloace de proba (dar nu e obligatorie).

Dupa epuizarea probatoriului se intra in dezbateri, partile pun concluzii, cu participarea obligatorie a procurorului. Pe parcursul procesului, instanta care judeca procesul sesizeaza autoritatea tutelara in vederea numirii unui curator pt. paratul bolnav, curator care sa-i exercite acestuia drepturile si sa-i administreze averea pana la pronuntarea hotararii.

Daca paratul este liber in timpul procesului, instanta, luand si avizul procurorului, va putea dispune internarea provizorie a paratului pe cel mult 6 saptamani daca observarea lui medicala zilnica e necesara si altfel nu se poate efectua. Pt. aceasta masura posibila se cere si avizul unui medic specialist.

Hotararea poate respinge sesizarea ca neintemeiata sau o poate admite. In primul caz paratul isi mentine intreaga capacitate de exercitiu. In cel de-al doilea caz paratul isi pierde capacitatea de exercitiu.

Efectele hotararii de admitere a cererii. Dupa ce hotararea ramane definitiva si irevocabila, paratul e declarat incapabil, interzicandu-i-se exercitarea drepturilor si obligatiilor proprii, pe timp nelimitat, pana la incetarea starii maladive ce a determinat punerea sub interdictie sau pana la deces.

Pt. a-l reprezenta pe parat se numeste un curator permanent care insa are dreptul sa ceara inlocuirea dupa 3 ani.

Hotararea are un caracter constitutiv, creand o situatie juridica noua asupra starii si capacitatii persoanei si producand efecte juridice numai pe viitor (ex nunc), dupa pronuntarea hotararii.

Hotararea se publica prin afisare pt. ca si tertii interesati sa poata lua cunostinta de situatia juridica nou intervenita. O asemenea hotarare are efecte erga omnes, fiind opozabila tuturor subiectelor de drept, ceea ce este o caracteristica a hotararilor care schimba ceva asupra capacitatii persoanei.

In plus, hotararea se comunica si instantei judecatoresti de la locul inregistrarii nasterii bolnavului pus sub interdictie pt. a se inscrie hotararea intr-un registru special.

Procedura actiunilor posesorii

Sesizarea instantei

Se poate face de proprietar (care are la indemnana si actiunea in revendicare) sau de posesor (tipic actiunii posesorii) sau de titularul unei servituti aparente si continue sau de detentorul ce detine lucrul in interesul sau in temeiul unui contract incheiat cu posesorul.

Parati pot fi:

persoana care a tulburat posesia;

persoana care a tulburat posesia, lucrand pt. altul, caz in care putem avea 2 parati: - cel care executa tulburarea,

- cel care e beneficiarul tulburarii.

2. Competenta se stabileste potrivit dreptului comun, instanta prorogandu-si competenta si cu eventualele cereri accesorii (despagubirile).

3. Continutul actiunii = elementele normale oricarei actiuni + precizarea expresa ca actiunea are caracter posesoriu si un caracter petitoriu, relevandu-se si conditiile de admisibilitate de fond

Judecarea pricinii se face dupa regulile dreptului comun cu doua

amendamente:

judecata se face de urgenta si cu precadere;

nu e admisibil cumulul cererilor asupra posesiei si asupra proprietatii. Actiunile sunt separate si autonome.

5. Efectele hotararii posesorii

In ipoteza respingerii actiunii se mentine starea de fapt anterioara procesului

respectiv, posesie tulburata sau pierduta complet.

In ipoteza admiterii actiunii posesorii se produc urmatoarele efecte concrete:

a)        posesia tulburata/pierduta prin fapta paratului e considerata posesie utila; (intervertirea posesiei - posibil subiect de examen)

b)       paratul este obligat sa inceteze tulburarea;

c)        reclamantul e repus in situatia posesiei utile, anterioara tulburarii;

d)       reclamantul poate cere si despagubiri.

Raportul hotararilor posesorii fata de alte hotarari pronuntate in

petitoriu sau in posesoriu

O hotarare posesorie are autoritate de lucru judecat numai fata de o alta

actiune posesorie, pt. aceleasi parti avand aceleasi calitati procesuale, acelasi obiect si aceeasi cauza juridica, cat si pt. acte sau fapte juridice identice care genereaza raportul juridic litigios.

Nu exista autoritate de lucru judecat a unei hotarari in posesoriu fata de o actiune petitorie.

In consecinta reclamantul poate promova succesiv, intai o actiune posesorie si apoi, daca o pierde pe prima, o actiune petitorie.

In schimb exista autoritate de lucru judecat a hotararii pronuntate in petitoriu asupra celei in posesoriu.

Hotararea posesorie e atacabila cu recurs (nu si cu apel, fiind eliptica de apel).

Ordonanta presedintiala

Este o procedura speciala creata in scopul rezolvarii rapide a unor cazuri urgente. Sediul materiei: art. 581, 582 C. proc. civ.

1. Conditiile de admisibilitate sunt 3:

a) urgenta masurii solicitate

Procedura ordonantei e aplicabila in cazuri grabnice pt.: pastrarea unui

drept ce s-ar pagubi prin intarziere; pt. a preveni o paguba iminenta; pt. inlaturarea piedicilor ce ar putea aparea cu ocazia unei executari. Caracterul urgent poate fi:

prezumat de instanta - ex.: piedici aparute cu ocazia executarii

constatat de instanta - in celelalte 2 ipoteze

prezumat de lege pt. cazurile executarii vremelnice a hotararilor judecatoresti si in cazul stramutarii pricinii.

b) vremelnicia masurii ordonate (caracterul provizoriu)

In ordonanta presedintiala instanta nu adopta hotarari definitive, nu

solutioneaza fondul cauzei ci poate lua doar masuri urgente si temporar necesare pt. a conserva un drept nou, pt. a preveni o paguba iminenta.

Aceste masuri provizorii sunt valabile numai pana la solutionarea in fond a litigiului pe procedura dreptului comun. Pe durata judecarii in fond a litigiului masurile provizorii adoptate prin ordonanta pot fi mentinute de instanta de drept comun, pot fi modificate ori chiar desfiintate.

c) masura ordonata de instanta nu prejudeca fondul dreptului

In procedura ordonantei cauza se examineaza sumar, la suprafata, relevanta fiind doar aparenta de drept, iar nu fondul dreptului in cauza.

In ordonanta presedintiala judecatorul "pipaie" fondul.

Cercetarea judecatoreasca nu se face totusi arbitrar, ci dupa indicii sau dupa probe sumare pt. stabilirea situatiei de fapt cat mai aproape de realitate.

2. Procedura de judecata

Sesizarea instantei se face de persoana interesata sau de un executor judecatoresc.

Continutul cererii de chemare in judecata trebuie sa respecte elementele necesare oricarei cereri si, in plus, sa demonstreze existenta cumulativa a celor trei conditii de admisibilitate.

Competenta e reglementata dupa dreptul comun.

La primirea cererii se fixeaza un termen scurt, in functie de gradul de urgenta al cauzei. Termenul il fixeaza judecatorul de serviciu sau, in cazuri speciale, presedintele instantei.

Tot la primirea cererii se stabileste daca judecarea se face cu citarea paratului sau fara citarea sa. Judecarea fara citare se face in cazuri foarte urgente. Regula este sa se judece cu citare, pt. a se respecta contradictorialitatea procesului.

Citarea insa se face pt. termene scurte, de pana la 5 zile. In cazuri speciale termenul se poate da si in zile de sarbatoare.

Odata dispusa citarea partilor, judecata nu poate sa se desfasoare decat cu procedura de citare valabil facuta.

Judecata propriu-zisa se desfasoara dupa regulile dreptului comun cu precizarea ca se administreaza probe putine si rapide (inscrisuri, interogatorii). Oricand, in timpul procesului, reclamantul din ordonanta isi poate transforma cererea din ordonanta intr-o actiune de drept comun.

In teorie si hotararea pronuntata prin ordonanta poarta denumirea de ordonanta.

Caile de atac. Calea de atac e recursul (fara apel). Termenul de recurs e unul special, de 5 zile, calculat:

de la pronuntarea hotararii, daca partile au fost citate la judecata

de la comunicarea hotararii, daca partile nu au fost citate.

Recursul se judeca si el de urgenta si numai cu citarea partilor.

Caracteristic ordonantei presedintiale e faptul ca ea nu poate fi supusa

revizuirii deoarece in ordonanta nu se solutioneaza litigiul pe fondul dreptului.

3. Caracterele si efectele ordonantei presedintiale

a)      Ordonanta e executorie de indata si fara somatie daca instanta dispune

astfel. O asemenea somatie poate fi insa contestata pe calea dreptului comun si anume prin contestatia le executare.

b)      Autoritatea de lucru judecat nu exista la ordonanta catre procesul de

fond. Intre dosarul de ordonanta si dosarul de fond nu pot exista nici litispendenta si nici conexitate pt. ca obiectul si cauza actiunii difera. In schimb poate exista autoritate de lucru judecat intre doua ordonante presedintiale daca exista tripla identitate (parti, obiect, cauza) si daca imprejurarile care genereaza cele doua procese sunt identice.

4. Aplicatii ale ordonantei in practica judiciara

a)      Un prim domeniu de aplicabilitate e divortul. Legea permite (art. 617 C. proc. civ.) ca pe timpul derularii procesului de divort instanta sa poata lua masuri provizorii si urgente prin ordonanta presedintiala in ceea ce priveste incredintarea copiilor minori, pensia de intretinere a lor, modul de folosire a locuintei comune (presupune posibilitatea evacuarii provizorii sau cea a reintegrarii sotului alungat). Se mai pot lua masuri prin ordonanta pt. a stabili caracterul bunurilor (comune sau proprii).

b)      Un alt domeniu de aplicabilitate: raporturile de vecinatate. Ordonanta se foloseste pt. a asigura respectarea unor norme legale sau a unor conventii ca reglementeaza pasnica vecinatate. In acest domeniu ordonanta poate fi folosita pt.:

- a interzice continuarea constructiilor incepute la o distanta mai mica decat cea prevazuta in lege;

- se interzic lucrari ce pun in pericol casa vecina;

- servitutile de trecere;

in cazul impiedicarii abuzive a executarii unor reparatii urgente si necesare la propria casa.

c)      In raporturile locative, ordonanta e posibila in:

in cazurile in care e posibila si evacuarea pt. lipsa de titlu;

in cazurile ocuparii samavolnice a unei locuinte;

in situatia toleratilor;

in situatia impiedicarii folosirii partilor comune sau accesoriilor locuintei de catre colocatari.

Imparteala judiciara (partajul)

Imparteala face sa inceteze o indiviziune (asupra patrimoniului) sau face sa inceteze o coproprietate (pe cote-parti/in devalmasie) asupra unor bunuri determinate.

Imparteala e posibila, in principiu, oricand, la simpla cerere a unui copartas si fara a fi nevoie de o motivare speciala, cu exceptia partajului de bunuri comune cerut in timpul casatoriei (caz in care trebuie dovedite motivele temeinice).

Cu toate acestea, imparteala devine imposibila in cazurile de coproprietate fortata (coproprietatea vesnica sau perpetua).

Imparteala se poate face in doua feluri:

a)      prin buna-invoiala= partajul voluntar

b)      prin proces=partajul judiciar

a)      Partajul voluntar e prevazut expres in lege in unele materii: succesiuni

(art. 730 C. civ.), partajarea bunurilor comune dupa pronuntarea divortului (art. 32 C. fam.).

Invoiala coindivizarilor se constata printr-un inscris autentic obligatoriu ad

validitatem pt. imparteala terenurilor sau se mai poate constata printr-un inscris sub semnatura privata sau prin conventie verbala dar facuta in fata instantei.

La succesiuni partajul voluntar poate avea forma procedurii notariale (forma cretificatului de mostenitor la care convin toti mostenitorii asupra dreptului, cotei etc.) sau poate lua forma partajului de ascendent prin care autorul isi imparte averea in timpul vietii, ca un avans asupra succesiunii.

Partajul bunurilor comune se poate face voluntar dupa pronuntarea divortului sub forma unui act notarial incheiat in afara unui proces sau sub forma tranzactiei, incheiat in timpul procesului.

Avantajele partajului voluntar:

economie de timp;

economie de cheltuieli;

pastrarea unor relatii civilizate cu copartasii;

pastrarea posibilitatii de a opta (fiecare copartas) pt. bunurile utile.

b) Partajul judiciar se realizeaza cand coindivizarii nu se inteleg asupra drepturilor lor reciproce, masei bunurilor partajabile, impartirii bunurilor fizice, asupra fructelor bunurilor partajabile.

Reglementare: Codul civil si Codul de procedura civila si Legea nr. 319/1944 (reglementarea drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor).

Domeniul de aplicabilitate a procedurii partajului judiciar

Partajul judiciar e aplicabil tuturor starilor de indiviziune, indiferent de cauza lor. E obligatoriu partajul judiciar in doua situatii:

pt. partajarea bunurilor comune in timpul casatoriei;

pt. partajarea succesorala la care nu se prezinta toti mostenitorii sau mostenitorilor minori/incapabili reprezentantul lor nu le da incuviintare.

Aceasta procedura nu se apilca si societatilor civile.

Cererea de chemare in judecata pt. iesirea din indiviziune

Elementele cererii generale+elementele specifice partajului:

a)      la partajul succesoral trebuie sa se prevada: numele defunctului, data

decesului, data deschiderii succesiunii, ultimul domiciliu al defunctului, numele si calitatea succesorilor, cotele partilor, precizarea daca transmiterea succesiunii se face legal sau testamentar, masa succesorala (activ+pasiv) si, eventual, reprezentarea succesorala (daca e cazul), raportul unor liberalitati, reductiunea, etc.

b)      pt. alte cauze de indiviziune se trec la elementele specifice bunurile de

impartit, titlul coproprietatii, numarul si calitatea coproprietarilor.

In toate procesele de partaj trebuie citati toti coindivizarii sub sanctiunea

nulitatii hotararii, inclusiv avanzii-cauza ai coindivizarilor pt. ca in partajul judiciar fiecare parte are o dubla calitate (duplex judicium): purtator de drepturi+purtator de obligatii corelative.

Fiecare parte are dreptul sa dea ceva si sa ia ceva.

In partaje judiciare se pot cita detentorii precari ai bunurilor partajabile pt. ca hotararea sa le fie opozabila.

Partajul trebuie sa cuprinda atat cererea principala cat si cele accesorii. Intre ele nu se admite disjungerea. Se pot formula cereri accesorii de intregire a partajului, in ceea ce priveste partile/bunurile si dupa pronuntarea hotararii.

Masurile asiguratorii se obtin prin cererea principala sau prin cereri separate in conditiile specifice.

2. Competenta instantei se stabileste, de regula, dupa dreptul comun.

Dpdv material e competenta judecatoria asupra intregii actiuni de partaj care e o actiune complexa, cu caracter patrimonial complex si e o actiune in realizare de drepturi.

Cand obiectul actiunii dpdv valoric depaseste 1 miliard de lei (cerere principala+cereri accesorii), in prima instanta va judeca tribunalul.

Cazuri speciale de competenta.

La succesiuni competenta e instanta de la ultimul domiciliu al defunctului.

In cazul impartirii unei coproprietati imobiliare e competenta instanta locului situarii imobilului.

Pt. partajarea bunurilor comune avem:

a)      daca partajul se cere in cadrul procesului de divort, competenta devine prin prorogare instanta de divort (instanta ultimului domiciliu comun al sotilor);

b)      daca partajul se cere dupa divort, instanta e cea de drept comun, de la domiciliul paratului.

In toate celelalte cazuri competenta e instanta de la domiciliul paratului.

3. Judecarea partajului se face in principiu in 2 faze:

a)      admiterea in principiu, ca urmare a cerecetarii judecatoresti si a dezbaterilor contradictorii;

b)      desavarsirea partajului.

a) Pt. prima faza: la prima zi de infatisare, din oficiu, obligatoriu, instanta de

judecata va lua declaratii partilor asupra obiectului partajului, si anume: declaratia reclamantului pt. fiecare bun privitor la existenta, locul situarii si valoarea.

In rest, judecarea partajului se face dupa regulile dreptului comun, cu precizarea ca eventuala tranzactie e posibila pt. toate bunurile ce fac obiectul judecatii sau, prin exceptie, numai pt. o parte din bunuri, caz ce atrage hotararea partiala. Specific e faptul ca prin acordul tuturor copartasilor se poate scoate din masa partajabila un bun introdus din eroare.

Aceasta prima faza se finalizeaza printr-o incheiere de admitere in principiu (e o incheiere interlocutorie). Pronuntarea incheierii constituie regula in materie de partaj si e absolut necesara atunci cand partajul presupune masurari si evaluari ce se pot face numai prin expertiza tehnica.

Incheierea de admitere in principiu va cuprinde: bunurile partajabile, calitatea de coproprietari ai partilor, cotele cuvenite fiecarei parti, datoriile/creantele copartasilor sau ale unei succesiuni (la partaj succesoral).

Daca partajul poarta asupra unui singur bun si partile se inteleg asupra valorii lui se poate pronunta partajul direct prin hotarare fara pronuntarea unei incheierii de admitere in principiu.

Incheierea de admitere in principiu poate fi atacata separat cu apel si recurs in ceea ce priveste: calitatea de copartas, masa partajabila, cota partilor.

Termenul de apel si recurs curge de la comunicarea incheierii sau de la data la care s-a luat cunostinta printr-o alta modalitate.

Aspectele ce formeaza obiectul apelului/recursului nu mai pot fi invocate ulterior daca nu s-a exercitat calea de atac. In mod exceptional se poate pronunta si o (wtfih[d1] ) a unei cereri reconventionale sau a unei cereri de (wtfih) care fac necesara includerea unor bunuri suplimentare ale altor copartasi.

Se poate recurge si la indreptarea incheierii de admitere in principiu la fel ca la indreptarea hotararii.

b) Imparteala propriu-zisa(desavarsirea impartelii)

Daca incheierea de admitere in principiu nu a fost atacata sau, dupa ce a devenit irevocabila urmare a exercitarii cailor de atac, se trece la desavarsirea impartelii care, de obicei, presupune efectuarea unei expertize de specialitate ce urmareste: evaluarea bunurilor partajabile; apreciaza daca paratajul in natura e sau nu posibil si in ce variante mai comode si mai economice; propune loturi fizice pt. fiecare copartas.

Impartirea pe loturi fizice o poate face si instanta direct, dar aceasta solutie nu e agreata in practica. La lotizare se au in vedere mai multe criterii:

acordul partilor;

marimea cotei unei parti;

natura bunurilor care se impart;

domiciliul si ocupatia partilor.

eventuale acorduri sau acceptari tacite pe timpul ridicarii unor constructii pe terenuri partajabile (vezi accesiunea).

Imparteala in natura reprezinta regula in partaj si ea se aplica pt. bunuri

comod partajabile. Daca prin formarea loturilor fizice ale copartasilor nu se acopera total dreptul valoric al partilor, se recurge la compensatii banesti sub forma de sulta.

Atribuirea integrala a bunurilor partajabile unei singure parti. E o cale subsidiara si se aplica numai daca imparteala in natura nu e usor posibila sau daca nu e economica.

Aceasta procedura se desfasoara pe doi timpi:

Bunurile partajabile se atribuie provizoriu unei singure parti, la cererea ei si cu acordul celorlalti. Se pronunta o incheiere in acest sens, care e apelabila si recurabila. Prin incheiere se fixeaza termen pt. depunerea sultelor corespunzatoare cotelor-parti ale copartasilor ce nu primesc bunuri in natura.

Atribuirea definitiva, care se face la termenul stabilit de instanta la prima faza si cu conditia ca sultele respective sa se fi platit. Aceasta atribuire definitiva a bunurilor se pronunta prin hotarare.

Prin derogare, pt. motive temeinice, se poate trece direct la faza finala

de atribuire definitiva prin hotarare, cu fixarea unui termen de plata executoriu.

Vanzarea bunurilor partajabile E o varianta extrema, folosita numai daca

primele doua nu sunt posibile sau daca convin copartasilor.

Prin incheiere instanta dispune vanzarea tuturor bunurilor partajabile sau a

acelor bunuri asupra carora partile nu se inteleg in atribuire.

Ea se poate face:

a)      prin invoiala partilor;

b)      prin licitatie publica.

a)      Se cere de parti si se realizeaza tot de ele. Instanta va da un termen de

maxim 6 luni pt. vanzarea prin conventie. La termenul stabilit instanta cere dovada vanzarii si consemneaza pretul incasat, conform dreptului acestora, pronuntand in acest sens a hotararii.

b)      Are loc daca:

nu s-a realizat vanzarea prin invoiala

nu s-a respectat termenul de 6 luni

nu s-a incasat pretul.

In oricare din aceste cazuri instanta pronunta o incheiere care e apelabila,

stabilind ca vanzarea sa se faca prin licitatie publica, cu ajutorul unui executor judecatoresc.

Executorul astfel desemnat va fixa termen pt. licitatie in maxim 30 zile pt. bunurile mobile si maxim 60 zile pt. imobile de la data primirii incheierii de la instanta.

Apoi, executorul instiinteaza pe copartasi asupra datei, orei si locului vanzarii dupa care intocmeste si afiseaza publicatia de vanzare spre stiinta tertilor interesati, afisare ce trebuie facuta cu cel putin 5 zile inainte de licitatie pt. bunurile mobile si cu cel putin 30 zile pt. imobile.

In publicatia de licitatie se precizeaza si pretul de pornire stabilit de un expert tehnic.

La data licitatiei copartasii pot conveni ca licitatia sa plece de la un pret inferior fata de cel stabilit prin expertiza sau de la un orice pret stabilit de licitator. Bunurile se adjudeca de cel care a oferit suma cea mai mare, suma ce a rezistat la 3 strigari consecutive.

Pretul de adjudecare se consemneaza de judecatar la dispozitia instantei pt. a fi impartit prin hotarare.

Odata incheiate oricare din aceste trei metode de partaj, instanta pronunta hotararea de imparteala prin care sisteaza coproprietatea si desavarseste partajul intr-una din cele 3 variante exprese.

Daca imparteala nu se poate realiza in nici una din variante, instanta va inchide dosarul. Hotararea e supusa cailor de atac, mai putin punctele statuate prin incheierea de admitere in principiu ramasa defintiva si irevocabila.

Hotararea de partaj are efect declarativ de drept (retroactiv), iar nu translativ.

Hotararea de partaj poate deveni titlu executoriu (daca e investita cu formula executorie), indiferent daca s-a cerut sau nu predarea efectiva a bunurilor si chiar daca instanta nu a dispus predarea, cu exceptia cazului in care partile declara expres ca nu solicita predarea bunului.

Noutatile in procedura partajului judiciar (sb. de examen)

Obligatia instantei ca din oficiu, la prima zi de infatisare, sa ia declaratia partilor asupra caracterului bunurilor partajabile, asupra existentei bunurilor, asupra situarii acestora, asupra valorii lor.

Posibilitatea de atacare separata a hotararii de admitere in principiu, cu apel si cu recurs.

Aparitia in lege a unor criterii exemplificative pt. lotizarea bunurilor.

Atribuirea tuturor bunurilor partajabile unui singur copartas in doua faze: atribuirea provizorie si atribuirea definitiva.

Solutia de inchidere a dosarului daca imparteala nu se poate realiza intr-una din cele trei forme legale studiate.