Conditiile pentru a fi parte in procesul civil

Conditiile pentru a fi parte in procesul civil

O persoana fizica sau juridica poate deveni parte in procesul civil daca indeplineste unele conditii privitoare la: capacitatea procesuala de folosinta, calitatea procesuala si la justificarea unui interes.

Capacitatea procesuala de folosinta 757e44h

In procesul civil poate fi parte doar persoana capabila de a avea drepturi si obligatii procesuale, daca numai persoana care se bucura de capacitate procesuala de folosinta.

Prevederile art.41 si 42 C.proc.civ. fac distinctie intre capacitatea  procesuala de folosinta( capacitatea de a fi parte) si capacitatea procesuala de exercitiu( capacitatea de a sta in judecata). Potrivit art.41 C.pr.civ. : " Orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata". Rezulta ca o persoana fizica sau juridica poate deveni parte in judecata in calitate de reclamant, parat, intervenient etc.

Pentru a fi parte in procesul civil legea nu pretinde si conditia capacitatii procesuale de exercitiu.

Codul de procedura civila nu prevede in mod expres sanctiunile lipsei capacitatii procesuale de folosinta. Precizam doar ca art.43 C.proc.civ. se refera la lipsa capacitatii procesuale de exercitiu. Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de a fi parte in procesul civil nu poate fi decat respingerea actiunii, intrucat persoana in cauza nu are folosinta unui drept.

Calitatea procesuala

Prin notiunea de calitate juridica procesuala intelegem atat indreptatirea unei anumite persoane de a reclama in justitie, cat si obligatia unei alte persoane de a raspunde fata de pretentiile ridicate impotriva sa. Legitimarea procesuala reprezinta o conditie ce trebuie sa fie indeplinita in orice proces civil, indiferent de obiectul acestuia.

Legitimarea procesuala nu se raporteaza, cu necesitate, la raportul juridic dedus in judecata, ci la dreptul de a reclama in justitie si la obligatia de a raspunde fata de pretentiile formulate prin actul de investire a instantei.

Transmisiunea calitatii procesuale poate avea loc in temeiul legii sau in baza acordului de vointa al partilor. Transmisiunea legala a calitatii procesuale active sau pasive, poate avea loc in cazul succesiunii si al reorganizarii persoanelor juridice. Astfel, mostenitorii care accepta mostenirea preiau toate drepturile si obligatiile procesuale ale autorului lor, inclusiv calitatea de reclamant sau parat, dupa cum defunctul avea in proces legitimarea procesuala activa sau pasiva. Acest lucru se produce, adesea, in actiunile cu caracter patrimonial. Calitatea procesuala nu poate fi transmisa, in principiu, in actiunile cu caracter strict personal.

Posibilitatea transmiterii calitatii procesuale este prevazuta de lege si in cazul reorganizarii persoanelor juridice. In asemenea imprejurari, drepturile si obligatiile persoanei juridice reorganizate se preiau de catre persoana juridica care dobandeste bunurile.

O atare transmisie nu poate avea loc, in principiu, in cazul falimentului persoanei juridice.

Persoana care dobandeste calitate procesuala ca urmare a transmiterii acesteia, va prelua procedura in starea in care aceasta s-a aflat in momentul introducerii sale in proces. Prin urmare, activitatea procesuala urmeaza sa se  continue in contradictoriu cu noul titular al drepturilor sau obligatiilor.

Lipsa calitatii procesuale constituie o exceptie de fond care poate fi invocata in tot cursul procesului civil. Actiunea va fi respinsa ca fiind facuta de catre o persoana lipsita de calitate.

Afirmarea unui drept

- orice actiune civila presupune existenta unui drept subiectiv care sa fie valorificat.

Pentru a beneficia de protectie juridica, dreptul respectiv trebuie sa fie recunoscut de lege, sa fie actual ( sa nu fie supus unui termen sau conditie) si sa fie exercitat cu buna credinta.

Justificarea unui interes

Activitatea judiciara nu poate fi initiata si intretinuta fara justificarea unui interes de catre persoana care solicita instantei de judecata solutionarea unei cereri. Potrivit art.111 C.proc.civ. : " Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept".

Interesul reprezinta o conditie de ordin subiectiv care se analizeaza atat in persoana celui care actioneaza in justitie, cat si in persoana adversarului acestuia.

Interesul nu reprezinta altceva decat folosul practic material sau moral pe care-l urmareste cel ce promoveaza actiunea.

Prin urmare, daca activitatea judiciara nu-i poate procura partii un interes practic, cererea sa va fi respinsa pentru lipsa acestei cerinte. Astfel, de pilda,  cel care a obtinut castig de cauza in fata instantei de fond nu va putea justifica un interes in promovarea apelului.

Interesul afirmat in justitie trebuie sa fie legitim, personal, nascut si actual.

Legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept si cu regulile de convietuire sociala. Interesul este, asadar, legitim doar atunci cand este in concordanta cu dreptul obiectiv, adica numai daca pretentiile formulate izvorasc dintr-un raport juridic recunoscut de lege.

Interesul afirmat in justitie trebuie sa fie personal, adica sa fie propriu celui ce promoveaza actiunea sau celui care se apara in procesul civil.

Activitatea procesuala poate fi declansata si intretinuta numai pe baza unui interes nascut si actual. In principiu, interesul judiciar se considera ca exista si a devenit actual in momentul incalcarii unui anumit drept subiectiv.