Reprezentarea partilor in procesul civil

Reprezentarea partilor in procesul civil

Reprezentarea constituie o institutie cunoscuta atat in dreptul privat cat si in dreptul procesual.

Reprezentarea judiciara este o institutie de mare interes atat pentru partile litigante, cat si pentru opera de infaptuire a justitiei.

Partile litigante, de cele mai multe ori, nu poseda cunostintele juridice necesare pentru a infrunta cu succes lupta judiciara. Datorita acestui fapt partile litigante recurg adeseo 212c27c ri la persoane calificate, cu pregatire judiciara adecvata pentru a le consilia in actiunile lor si a le reprezenta in fata organelor judiciare. O buna aparare in cadrul procesului civil contribuie intr-o maniera hotaratoare si la pronuntarea unei hotarari legale si temeinice. Reprezentarea in procesul civil poate fi impusa uneori si de starea sau situatia juridica in care se afla unele persoane.

Prin reprezentare se desemneaza situatia in care o persoana numita reprezentant indeplineste actele procedurale in numele si interesul altei persoane care este parte in procesul civil. Actele procedurale indeplinite de catre reprezentant se rasfrang intotdeauna asupra partii principale adica asupra persoanei reprezentate.

Reprezentarea judiciara constituie o institutie care se regaseste in majoritatea legislatiilor procedurale. Ea contribuie la realizarea dreptului fundamental la aparare.

Uneori insa, din diferite motive, partile nu doresc sa participe in mod nemijlocit la activitatea judiciara. In asemenea imprejurari lipsa partilor poate fi suplinita printr-un mandatar. Alteori, reprezentarea este impusa de lege in sensul ocrotirii unor categorii de persoane.

Legislatia noastra procesuala cunoaste doua forme principale ale reprezentarii judiciare: reprezentarea legala sau necesara si reprezentarea conventionala sau voluntara.

Reprezentarea legala opereaza doar in cazurile anume prevazute de lege. Reprezentarea voluntara se produce in temeiul unui acord de vointa al partilor, adica in temeiul unui mandat.

Reprezentarea legala a partilor in procesul civil

Reprezentarea judiciara legala are loc in cazul persoanelor fizice lipsite de capacitatea de exercitiu, in cazul persoanelor juridice, precum si in alte imprejurari expres prevazute de lege. Astfel, potrivit legii, minorii care nu au implinit varsta de 14 ani vor fi reprezentati, in procesul civil de parintii lor, iar in lipsa lor de tutorele desemnat de autoritatea tutelara.

In situatia in care o persoana lipsita de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal si exista urgenta, la cererea partii interesate, va fi numit un curator special cu sarcina de a-l reprezenta pe cel lipsit de capacitate.

Persoanele juridice sunt reprezentate in justitie prin organele lor de conducere.

Potrivit art.35 din Decretul 31/1954 persoana juridica " isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale". Actele juridice indeplinite de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insesi".

In fata instantei de judecata reprezentantii persoanelor fizice sau juridice au obligatia de a-si justifica calitatea de reprezentant. Astfel, parintii isi vor justifica calitatea prin prezentarea actelor corespunzatoare de stare civila, tutorele sau curatorul prin infatisarea actului de numire.

Reprezentantii persoanelor juridice isi vor justifica calitatea prin indicarea actului de numire sau, dupa caz, a actului prin care a primit in mod expres imputernicirea de a reprezenta in justitie.

Reprezentarea judiciara conventionala

Reprezentarea conventionala este folosita frecvent in procesul civil. Partile litigante recurg frecvent la serviciile unui tert in vederea apararii intereselor in justitie. Adesea, in favoarea unui atare optiuni pledeaza argumente deduse din necesitatea realizarii unei aparari calificate, respectiv printr-un profesionist al dreptului.

Art. 67 lin.(1) C.pr.civ. prevede : " Partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar".

Legea consacra posibilitatea reprezentarii pe cale conventionala atat a persoanelor fizice, cat si a persoanelor juridice. 

Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice

Reprezentarea judiciara conventionala a persoanelor fizice ia nastere in temeiul unei conventii de mandat, intre partea litiganta cat si un tert care accepta sa o reprezinte pe aceasta in proces. In viitoarea legislatie procesuala s-ar putea avea in vedere instituirea obligativitatii apararii prin avocat, la nivelul instantei superioare, cum sunt Inalta Curte de Casatie si Justitie si curtile de apel.

Doar in mod cu totul exceptional legea nu permite reprezentarea judiciara conventionala in indeplinirea unor acte procedurale. Astfel, partile au obligatia de a se prezenta personal in instanta in cazul chemarii lor la interogatoriu ( art.218-219 C.pr.civ.) . Totusi, art. 223 C.pr.civ. dispune ca partea care are domiciliul in strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata. De asemenea, in procesele de divort si in fata instantelor de fond partile trebuie sa se infatiseze in persoana, afara daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate. In toate aceste din urma situatii partile se vor putea infatisa in instanta printr-un mandatar ( art.614 C.pr.civ.). In ceea ce priveste persoana reprezentantului precizam ca orice persoana care poseda capacitate de exercitiu, poate reprezenta o alta persoana in procesul civil.

Pentru ca o persoana sa aiba calitatea de reprezentant totusi atunci cand acesta nu este avocat, el nu va putea pune concluzii decat printr-un profesionist al dreptului, respectiv printr-un avocat ( art.68 alin.(4) C.pr.civ.

Art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995 prevede " Avocatul are drepul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata instantelor autoritatilor judecatoresti.

Mandatarul nu poate face acte de dispozitie, cum sunt renuntarile la judecata, renuntarile la drept, incheierea unei tranzactii etc. Pentru asemenea acte mandatarul are nevoie de procura speciala in acest scop (art.60 alin.1 C. Pr.civ.).

Mandatarul are obligatia de a-si justifica calitatea in fata instantei de judecata. Reprezentantul avocat isi justifica calitatea cu imputernicirea eliberata in baza contractului de asistenta juridica si conform Legii 51/1995. Reprezentantul care nu este avocat isi justifica calitatea prin procura autentificata.

Nejustificarea calitatii de reprezentant conduce la anularea cererii. Aceasta sanctiune este prevazuta expres in art.161 C.pr.civ.

Potrivit art.72 C.pr.civ., mandatarul poate renunta la imputernicirea de reprezentare in judecata, ipoteza in care el va fi tinut sa incunostiinteze atat pe mandant cat si instanta cu cel putin 15 zile inaintea termenului de infatisare sau de implinirea termenelor prevazute de lege pana la exercitarea cailor de atac.

Daca avocatul nu a reprezentat sau asistat partea la judecarea cauzei in fata instantei de fond, pentru promovarea apelului sau recursului el are nevoie de imputernicire speciala in acest scop.

Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice

O atare reprezentare se poate realiza de juristi avand o temeinica pregatire profesionala. Actuala reglementare privitoare la organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic este cuprinsa in Legea nr.514/2003. Acest act normativ determina modul de exercitare a profesiei, conditiile de admitere in profesie si statutul consilierilor juridici.

Potrivit art.1 din Legea 514/2003 : " Consilierul juridic asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale ale institutiilor publice si de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum si ale persoanelor juridice de drept privat, in slujba carora se afla si in conformitate cu Constitutia si legile tarii".

Art.4 din Legea 514/2003 prevede : " Consilierul juridic in activitatea sa asigura  consultanta si reprezentarea autoritatii sau institutiei publice in serviciul careia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca, apara drepturile si interesele legitime ale acestora in raporturile lor cu autoritatile publice, institutiile de orice natura, precum si cu orice persoana juridica sau fizica, romana sau straina, in conditiile legii si ale regulamentelor specifice unitatii, avizeaza si contrasemneaza actele cu caracter juridic. O prima categorie de atributii vizeaza acordarea de consultanta si reprezentarea autoritatii sau institutiei publice in serviciul careia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca.

Consultanta este destinata sa contribuie la lamurirea tuturor problemelor juridice cu care se confrunta organele de conducere ale autoritatii institutiei sau persoanei juridice. Ea intervine ori de cate ori este solicitata de organele de conducere ale persoanei juridice la care consilierul juridic isi desfasoara activitatea.

Reprezentarea autoritatii, institutiei sau persoanei juridice la care este angajat consilierul juridic se materializeaza in indeplinirea unor acte juridice in numele si interesul acesteia .

In conformitate cu dispozitiile art.4 din Legea 514/2003, consilierii juridici au sarcina de a apara drepturile si interesele legitime ale persoanelor juridice, ce i-au numit in functie sau la care sunt angajai, in raport cu orice autoritati sau institutii publice si cu orice alte persoane juridice sau fizice.

Consilierii juridici pot face orice acte procedurale care sunt necesare pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanei juridice reprezentate.

Art.14 din Legea 514/2003 impune consilierului juridic ca " in concluziile orale sau scrise, sa sustina cu demnitate si competenta drepturile si interesele legitime ale autoritatii sau persoanei juridice pe care o reprezinta si sa respecte normele de deontologie profesionala prevazute in legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si statutul aceste profesii".

Unele acte de dispozitie pot fi indeplinite de catre consilierii juridici numai in temeiul unei delegatii anume date in acest scop. Asemenea acte de dispozitie, care sunt rezervate, in principiu, organelor de conducere sunt promovarea actiunilor in justitie, renuntarea la actiune, renuntarea la drept, renuntarea la exercitiul cailor legale de atac, incheierea unei tranzactii, precum si darea raspunsului la interogatoriu.

Consilierii juridici trebuie sa-si dovedeasca calitatea lor de reprezentanti in fata organelor jurisdictionale de orice fel si chiar in fata altor institutii sau autoritati ori persoane juridice.

Consilierul juridic va trebui sa -si justifice calitatea de reprezentant cu delegatia semnata de seful autoritatii, institutiei sau persoanei juridice respective.