Renuntarea la judecata si renuntarea la drept

Renuntarea la judecata si renuntarea la drept

Sediul materiei: art 246-247 cod pr. civ.

Definire

Ambele forme de renuntare constituie acte procedurale de dispozitie ale partii reclamante.

Renuntarea la judecata poarte fi facuta in tot cursul judecatii, in fata primei instante sau a instantelor de control juudiciar, prin cerere scrisa sau declaratie orala data in fata instantei.

Daca renuntarea intervine dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, la cererea paratului, reclamantul renuntator poate fi obligat la cheltuieli de judecata.

Daca renuntarea intervine dupa intrarea in dezbateri, instanta nu poate lua act de renuntare decat daca paratul consimte la aceasta., cu exceptia situatiei proceselor de divort.

Instanta va lua act de renuntarea la judecata printr-o incheiere supusa doar recursului. Renuntarea la judecata a titularului unei cereri nu afecteaza judecata celorlalte cereri din proces (reconventionala, de interventie in interes propriu, etc) care va continua.

Renuntatorul poate oricand initia o noua judecata cu privire la acelasi drept daca dreptul subiectiv nu s-a prescris.

Renuntarea la dreptul subiectiv dedus judecatii poate avea loc oricand in cursul judecatii, manifestata verbal in sedinta de judecata sau prin inscris autentic.

Renuntarea se va constata de catre instanta printr-o hotarare data fara drept de apel.

Renuntatorul nu va putea initia o noua judecata cu privire la dreptul la care a renuntat.