Conditiile cerute de lege pentru exercitarea calitatii de comerciant

Conditiile cerute de lege pentru exercitarea calitatii de comerciant

Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului instituie anumite reguli obligatorii ce trebuie respectate in exercitarea profesiunii de comerciant, valabile atat pentru com 535f56f erciantul persoana fizica cat si pentru comerciantul persoana juridica.

Intrucat comerciantii sunt participanti la crearea de raporturi juridice comerciale generatoare de efecte juridice, legea nr.26/1990 a impus in sarcina comerciantilor anumite obligatii. Ele au fost instituite in vederea protejarii atat a intereselor comerciantilor cat si a tertelor persoane, necomercianti, care insa pot intra in raporturi juridice cu acestia.

Astfel la art.1 din lege se prevede obligatia pentru comercianti de a cere inmatricularea in Registrul comertului inainte de a incepe exercitarea activitatii sale.

Controlul legalitatii actelor depuse la registrul comertului se efectueaza de catre justitie printr-un judecator delegat, care autorizeaza printr-o incheiere inmatricularea comerciantului persoana fizica sau societate comerciala.

Comerciantul are de asemenea obligatia, in cazul in care intervin modificari cu privire la activitatea pe care o desfasoara, ori asupra fondului sau de comert, de a cere sa se faca mentiunile respective in aceleasi registre in care s-a facut inmatricularea initiala.

Art. 20 din legea 26/1990 obliga comerciantii sa obtina inainte de inceperea activitatii diferite autorizatii de la organele competente (organe sanitare, administrativ locale, protectia mediului etc.) in functie de obiectul de activitate pe care comerciantul urmeaza sa il desfasoare.

Efectul inmatricularii instituie o prezumtie de cunoastere a existentei comerciantului de catre persoanele interesate intrucat:

• inmatricularea si mentiunile facute ulterior sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor la registrul comertului ori de la data publicarii lor in Monitorul Oficial;
• persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor actele ori faptele neanregistrate, in afara de cazul cand face dovada ca acestea erau cunoscute de terti