Categorii de fapte de comert

Categorii de fapte de comert

Faptele de comert pot fi clasificate dupa anumite criterii pornind de la doua sisteme consacrate in diferitele legislatii europene, respectiv:sistemul obiectiv specific legislatiei franceze si italiene si sistemul subiectiv specific legislatiei germane.

Potrivit sistemului subiectiv, 515e45f un fapt este calificat de comert daca este savarsit de un comerciant. Acest sistem califica dreptul comercial ca fiind un drept profesional, rezervat persoanelor care au calitatea de comerciant.

Potrivit sistemului obiectiv, un fapt este calificat de comert prin vointa legiuitorului, fara a interesa calitatea subiectului de drept care le savarseste si independent de vointa acestuia, independent de cauza lor morala sau ilicita.

Codul nostru comercial, inspirat din cel italian consacra sistemul obiectiv, stabilind in art.3 Cod comercial care sunt actele juridice si operatiunile considerate fapte de comert si care se vor supune legilor comerciale indiferent de calitatea persoanei care le savarseste fie el comerciant sau necomerciant..

Astfel la art. 3 Cod Comercial sunt enumerate 20 de operatii sau activitati comerciale pe care legiuitorul le-a declarat ca fiind fapte obiective de comert.

La art. 4 Cod Comercial se precizeaza: "in afara de acestea se socotesc fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila".

In ceea ce priveste enumerarea faptelor comerciale de la art. 3 Cod Comercial in literatura de specialitate s-au exprimat doua puncte de vedere:

Pe de o parte unii specialisti considera ca aceasta enumerare este limitativa si prin urmare oricare operatiune pentru a fi socotita sau nu comerciala trebuie raportata la una dintre aceste fapte fara a se putea adauga altele la cele existente.

Potrivit celeilalte opinii se considera ca aceasta enumerare are doar un caracter enuntiativ, exemplificativ si nu limitativ. Aceasta inseamna ca la enumerarea faptelor de comert expres prevazute de lege in art. 3 se pot adauga si alte fapte de comert cu conditia ca aceste activitati sau operatiuni sa intruneasca conditiile necesare pentru a fi recunoscute astfel de lege.

Un asemenea punct de vedere pare mai realist daca luam in considerare faptul ca la data adoptarii Codului comercial roman, in urma cu mai bine de o suta de ani, legiuitorul nu putea si nu avea cum sa anticipeze care va fi evolutia in viata economica romaneasca si ca practica comerciala nu va impune la un moment dat, incadrarea, calificarea si a altor operatiuni, ca fiind de natura comerciala.

Legislatia de data recenta determinata de schimbarile profunde care au intervenit in economia romaneasca dupa 1989 cu deosebire in sfera comertului, aveau sa confirme si sa intareasca aceasta opinie.