Izvoarele dreptului comercial

Izvoarele dreptului comercial

Principalul izvor al dreptului comercial il constituie Codul comercial roman publicat in Monitorul Oficial al Romaniei la 10 mai 1887 si intrat in vigoare la 1 septembrie 1887.

Caracterul primordial al acestui izvor fata de oricare alta reglementare in materie de comert, rezulta din formularea primului sau articol care precizeaza: "in comert se aplica legea de fata; acolo unde ea nu dispune se aplica codicile civile."

Codul comercial cuprinde norme juridice ce reglementeaza institutiile fundamentale, proprii dreptului comercial: fapt 646c25g ele de comert, comerciantii, fondul de comert etc.

De asemenea Codul comercial roman cuprinde norme juridice care constituie derogari sau adaptari ale unor dispozitii normative ale codului civil sau a unor institutii ale codului civil ( contractul de vanzare - cumparare, contractul de gaj, contractul de mandat comercial etc.).

Alaturi de Codul Comercial Roman un alt izvor la fel de important  este Constitutia Romaniei adoptata in 1991 si care reprezinta Legea fundamentala a statului si care in art. 134 statueaza cu valoare de principiu ca economia Romaniei este o economie de piata, ca statul trebuie sa asigure: legislatia comertului, protectie concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara.

Legile comerciale speciale sunt izvoare de drept comercial care reglementeaza relatii de natura comerciala, altele decat cele cuprinse in Codul comercial.

Se inscriu astfel in randul legilor comerciale speciale, legile adoptate dupa 1990 care reglementeaza noile raporturi juridice de natura comerciala determinate de schimbarile profunde care au intervenit in economie dupa 1989:

Legea 31/1990 privind infiintarea, organizarea si functionarea societatilor comerciale,

Legea 26/1990 privind registrul comertului,

Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale.

Legea 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative.

Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale,

Legea nr.58/1991privind privatizarea societatilor comerciale, Legea nr.33/1991 privind activitatea bancara, etc.

In aceeasi categorie de izvoare ale dreptului comercial se inscriu si unele legi comerciale din perioada prerevolutionara, ramase in vigoare si care aduc completari unor institutii deja reglementate de Codul comercial roman cum sunt:

Regulamentul de transport al cailor ferate romane din 1 ianuarie 1929,

Legea din 13 august 1929 privind bursele,

Legea 58/1934 - privind cambia si biletul la ordin,

Legea 59/1934 - asupra CEC-ului.,

Legislatia civila (Codul Civil, Codul Procesual Civil) se socotesc izvoare subsidiare de drept comercial, deoarece se vor aplica numai in acele cazuri pentru care legea comerciala nu are o prevedere expresa.

Uzurile comerciale. Uzul (obiceiul sau cutuma) este o regula de conduita nascuta din practica sociala, folosita vreme indelungata si respectata ca o norma juridica obligatorie, in sistemul de drept ce o asimileaza si-i recunoaste ca atare forta juridica.

Uzurile comerciale nu au valoare normativa ci numai una interpretativa, conventionala, aplicabile unei sfere restranse de activitate si intr-un spatiu geografic limitat. Oricat de vechi si de constante ar fi, nu pot fi luate decat ca norme dupa care judecatorul poate aprecia buna credinta a partilor in executarea contractelor si diverselor contestatiuni ce pot decurge din nerespectarea lor; nicaieri legea nu le impune cu putere de autoritate.."

Doctrina si practica judecatoreasca sunt rezultatul interpretarii sau, dupa caz, al aplicarii legii neavand valoarea unor izvoare de drept.

Conventiile internationale. Dezvoltarea comertului international a impus statelor sa-si remedieze unele reglementari interne cu privire la comert pentru a inlatura orice dificultate de comunicare in acest domeniu sub aspect legislativ. In acest scop au fost utilizate doua procedee principale:

Suprapunerea, peste reglementarile interne, care raman in vigoare, a unor reglementari internationale uniforme, aplicabile numai in sfera relatiilor internationale.

Aceste reglementari sunt cuprinse in: Conventiile de la Berna din 14 octombrie 1890 privind transporturile feroviare, Conventia de la Varsovia din 12 octombrie 1929 asupra transporturilor aeriene, Conventia de la Viena din 11 aprilie 1890 asupra contractelor de vanzari internationale s.a.

Uniformizarea normelor juridice atat pe planul relatiilor internationale cat si pe plan intern de catre tarile care au ratificat conventia de la Geneva din 7 iunie 1930 si din 19 martie 1931 privind cambia, biletul la ordin si cecul.

Romania a incheiat in anul 1993 acordul de asociere cu Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia. In baza acestui acord tara noastra trebuie sa-si armonizeze legislatia cu Legislatia Comunitatii Europene.