DREPT
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept. |
StiuCum
Home » DREPT
» drept general
|
|
Imobilizarea persoanelor |
|
Imobilizarea persoanelor Notiuni generale privind folosirea fortei si a mijloacelor din dotare de catre politisti Imobilizarea este o masura politieneasca cu caracter coercitiv, intreprinsa in scopul de a pune o persoana in imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv fata de politist sau fata de alta persoane, de a incepe sau de a continua o actiune violenta. In timpul activitatilor curente, politistii pot realiza imobilizarea prin folosirea urmatoarelor mijloace si procedee: - procedee de autoaparare; - mijloace din dotare (catuse, baston de cauciuc, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene, cainele de serviciu sau armamentul din dotare); - cu ajutorul altor persoane. Mijloacele si procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese in functie de: - numarul persoanelor implicate si care urmeaza a fi imobilizate; - starea de agresivitate si forta fizica a acestora; - modul de manifestare a agresivitatii; - obiectele pe care le au asupra lor si care ar putea fi folosite pentru atac asupra politistului sau a altor persoane; - cele care degradeaza sau distrug bunuri materiale ori patrund fara drept si pericliteaza. Inainte de luarea acestei masuri, persoana va fi somata sa inceteze actiunea 212d35c agresiva si sa se supuna solicitarii politistului, recurgandu-se la imobilizare numai daca individul nu s-a conformat. Imobilizarea trebuie sa se realizeze cu rapiditate si multa atentie, pentru a preintampina un eventual atac prin surprindere, respectiv pentru a preveni producerea unor vatamari corporale. Daca problemele care au impus aceasta masura nu pot fi rezolvate la locul depistarii, persoana va fi condusa la sediul politiei. Mijloacele sau procedeele de imobilizare trebuie alese cu mult discernamant si aplicate gradual, cu fermitate, pentru a curma actiunile prin care au fost incalcate dispozitiile legale si, dupa caz, pentru restabilirea ordinii. In conformitate cu prevederile Legii nr.218 / 2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, art.34 alin. (1), pentru descurajarea, impiedicarea si neutralizarea actiunilor agresive ale persoanelor care tulbura ordinea si linistea publica, actiuni ce nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, politistii pot folosi scuturi de protectie, casti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatica, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si paralizante, jeturi de apa, arme cu glont de cauciuc si catuse, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava. Mijloacele de imobilizare pot fi folosite impotriva persoanelor care: - intreprind actiuni care pun in pericol integritatea corporala, sanatatea sau bunurile altor persoane; - blocheaza, in afara conditiilor legii, caile publice de circulatie, incearca sa patrunda, patrund fara drept sau refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice, ale partidelor politice, ale institutiilor si ale organizatiilor de interes public ori privat, pericliteaza in orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfasurarea normala a activitatii; - ultragiaza persoanele cu functii ce implica exercitiul autoritatii publice; - se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, indeplinirii solicitarilor legale ale politistului, numai daca exista o temere legitima ca prin actiunile lor pot pune in pericol integritatea corporala sau viata politistului. Folosirea mijloacelor de imobilizare impotriva participantilor la actiunile agresive se face in mod gradual, dupa avertizarea prealabila asupra utilizarii unor asemenea mijloace si acordarea timpului necesar pentru incetarea actiunilor si conformarea la solicitarile legale ale politistului, exceptie facand cazurile extreme. In toate situatiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie sa depaseasca nevoile reale pentru impiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive. Principii ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de imobilizare Folosirea mijloacelor din dotare impune respectarea urmatoarelor principii care decurg din legi si conventii internationale: a) Prezumtia de nevinovatie In orice situatie, politistul trebuie sa aiba in vedere ca poate utiliza forta fizica si mijloacele din dotare numai in cazul in care prin atitudinea, reactiile sau actiunile unei persoane se incalca in mod flagrant prevederile legale. b) Limitarea si proportionalitatea folosirii fortei Recurgerea la forta fizica si la mijloacele din dotare are loc numai daca acest lucru este strict necesar si daca actiunile ilegale ale persoanei (persoanelor) nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace nonviolente. Acest lucru presupune analiza situatiei conjuncturale privind locul, timpul, persoanele prezente sau aflate in apropiere, existenta unui pericol potential, durata actiunilor violente, evaluarea raportului de forte in vederea asigurarii efectivelor necesare. Politistul trebuie sa aiba in vedere ca nivelul fortei folosite sa fie in stricta conformitate cu nivelul real al opozitiei, iar riposta fizica sa inceteze indata ce agresorul a fost imobilizat sau cand actiunea care a determinat interventia s-a terminat. c) Impartialitatea politiei si protectia egala pentru toate persoanele La interventia in forta si folosirea mijloacelor din dotare este exclusa discriminarea persoanelor pe baza de rasa, cetatenie, sex, religie, apartenenta politica ori statut social, singurul criteriu de diferentiere a intensitatii masurilor luate fiind gradul de implicare si vinovatie pe care il are fiecare persoana la comiterea faptei ilicite, precum si gradul de riposta, mijloacele si metodele folosite de aceasta. d) Gradul folosirii metodelor si mijloacelor de actiune implica obligatia politistului de a utiliza in mod progresiv formele, procedeele si mijloacele de actiune, de la cele mai simple pana la cele care presupun exercitarea unui nivel ridicat de violenta. Folosirea armelor de foc este considerata o metoda extrema. Folosirea graduala a fortei nu implica o respectare stricta a etapelor progresive in situatia in care timpul material, starea de pericol in care se afla politistul sau victima si mijloacele folosite de autor nu permit acest lucru. e) Nonsurprinderea presupune atentionarea si somarea prealabila, in unele cazuri repetata, privind iminenta folosire a fortei si a mijloacelor din dotare si lasarea timpului necesar pentru incetarea actiunilor de catre cei implicati in savarsirea actului ilicit. Avertizarea si somatia nu sunt obligatorii in cazul in care asupra politistilor sau a altor persoane se exercita actiuni violente ori cand acestea se afla intr-un pericol iminent. f) Legalitatea si legitimitatea Constau in alegerea si folosirea mijloacelor adecvate, numai in conditiile legii. g) Principiul riscului minim atat pentru turbulenti, cat si pentru efectivele proprii consta in alegerea celor mai adecvate mijloace de interventie, spre a se evita pe cat posibil vatamarea integritatii corporale a persoanelor impotriva carora se actioneaza. h) Principiul apararii fiintei umane presupune asigurarea protectiei de catre politisti, chiar daca asupra persoanei s-a actionat in forta, pentru aplicarea legii. Acest principiu presupune: - acordarea primului ajutor in caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii; - nerecurgerea la violenta ori rele tratamente fata de persoanele retinute ori arestate. i) Principiul confidentialitatii datelor obtinute de politisti, in afara cazului in care indeplinirea sarcinilor de serviciu sau nevoile justitiei reclama strict altceva. Acest principiu presupune: - protejarea datelor care au legatura cu viata personala a cetatenilor si pot fi daunatoare intereselor ori reputatiilor acestora; - protejarea datelor si informatiilor clasificate. Politistii care actioneaza in uniforma vor avea asupra lor, la vedere, toate mijlocele din dotare prinse pe centura, in suporturile special confectionate. Folosirea fortei fizice si a procedeelor de lupta corp la corp pentru autoaparare si imobilizare Forta fizica si procedeele de lupta corp la corp pentru autoaparare si imobilizare se folosesc de catre politist, daca este necesar si posibil, pentru infrangerea atacurilor violente de mica anvergura, indreptate impotriva sa ori a altora, precum si pentru imobilizarea persoanelor suspecte care se opun executarii unor masuri politienesti (legitimare, control corporal ori al imbracamintei, conducerea la sediul politiei s.a.) sau desfasoara actiuni agresive, prin care tulbura ordinea si linistea publica. Pentru infrangerea actiunilor agresive si imobilizarea persoanelor turbulente se vor folosi procedee specifice luptei corp la corp, putandu-se aplica si lovituri cu pumnul, mainile si picioarele, genunchii, coatele si alte parti ale corpului. Se va evita aplicarea loviturilor in zone vitale si cu intensitate exagerata, de natura a provoca vatamarea grava a integritatii corporale ori moartea persoanelor. Forta fizica si procedeele de lupta corp la corp se vor folosi dupa somarea celor care se manifesta violent sa inceteze actiunea agresiva si sa se supuna cererii indreptatite a politistului, folosind formula: "Incetati, Politia!". Nu este necesara somatia in cazul in care politistul este atacat prin surprindere sau integritatea corporala a vreunei persoane este pusa in pericol imediat. Reusita interventiei presupune ca politistul sa aiba o conditie fizica si psihica buna si sa stapaneasca procedeele de autoaparare si tehnicile de imobilizare. Autoapararea poate fi definita ca o modalitate eficienta prin care victima unui atac declansat prin surprindere isi poate apara integritatea, opunand fortei primatul inteligentei si al stapanirii de sine. Esenta acestei metode de lupta consta in a pune pe primul plan apararea, lasand contraatacul pe planul al doilea, utilizandu-l doar atat cat este necesar ca agresorul sa-si primeasca riposta ce i se cuvine. Folosirea bastonului de cauciuc sau a tonfei Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea politistului, fiind realizat in trei variante constructive (B1, B2, B3), diferentiate prin dimensiunile lor. El este destinat neutralizarii actiunilor agresive a unor persoane, fara a le produce vatamari corporale grave sau a pune viata in pericol. Bastonul este alcatuit din: corp tronconic cu diametrul minim langa maner, maner striat cu guler de protectie, curelusa de purtare, insertie interioara sub forma de vergea, din fibra de sticla si port-baston confectionat din piele. Se poarta prins pe centura, in pozitia lateral-stanga. Tonfa se deosebeste de bastonul de cauciuc prin faptul ca este prevazuta la unul din capete cu doua manere egale ca marime, dispuse in unghi drept. Bastonul de cauciuc (tonfa) poate fi folosit in scopul: a) ca mijloc de aparare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere de ambele extremitati cu ambele maini (ori de maner, in cazul tonfei) si tinerea in directia din care vin loviturile; b) ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicand primele lovituri persoanelor mai violente, urmarind determinarea incetarii actiunii si descurajarea celorlalte elemente agresive, retragerea si imprastierea lor; c) ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului in scopul de a-l obliga sa elibereze victima, sa lase din mana obiectul folosit la atac ori sa inceteze actiunea. In cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. In cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. Bastonul de cauciuc (tonfa) poate fi intrebuintat atunci cand procedeele de lupta corp la corp nu au dat rezultatele scontate, ori cand mijloacele de atac ale agresorilor nu pot fi anihilate in alt mod. Reguli de tactica politieneasca ce trebuie respectate cu ocazia folosirii bastonului de cauciuc (tonfei) Pentru reusita interventiei si obtinerea rezultatelor scontate, politistul trebuie sa respecte urmatoarele reguli tactice in folosirea bastonului de cauciuc (a tonfei): a) persoana este somata sa inceteze actiunea 212d35c violenta si sa se supuna masurilor ordonate, folosind formula "Incetati, vom (voi) folosi forta", loviturile fiind aplicate numai daca persoana nu s-a conformat si continua actiunea violenta; b) loviturile trebuie sa fie rapide, urmate de retragerea imediata, si vor fi aplicate peste omoplati, antebrate, sezut (daca persoana este cu spatele), membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana sa dea drumul unor obiecte folosite pentru atac; Pentru a avea efectul urmarit, loviturile trebuie aplicate prin surprindere. c) forta loviturilor aplicate trebuie sa fie in concordanta cu gradul de impotrivire a persoanei; d) bastonul de cauciuc se foloseste in limita necesitatii, aplicarea loviturilor incetand imediat ce agresorul a renuntat la violenta si s-a conformat dispozitiilor politistului; e) in timpul aplicarii loviturilor cu bastonul se recomanda ca, pe cat posibil, sa nu se faca miscari ample ori acesta sa fie ridicat deasupra capului, intrucat prin aceasta miscare se da posibilitatea celui caruia se foloseste sa sesizeze interventia si sa se apere prin pararea loviturii. f) se va evita aplicarea loviturilor cu bastonul de cauciuc (tonfa) peste cap, urechi, gat, ochi asupra altor parti vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca persoanei vatamari corporale sau chiar moartea; g) se interzice folosirea bastonului de cauciuc (tonfei) in sediul politiei, cu exceptia cazului cand au loc actiuni violente sau grup, care pun in pericol viata politistilor sau altor persoane ori exista pericolul distrugerii de bunuri apartinand acestei institutii. In situatia in care, in urma loviturilor aplicate cu bastonul de cauciuc (tonfa), s-a produs vatamarea corporala a persoanei, politistul este obligat sa-i acorde primul ajutor, eventual sa transporte persoana la o institutie medicala, pentru acordarea de ingrijiri si sa raporteze ierarhic, de urgenta, evenimentul. Folosirea catuselor Notiunea, scopul si categoriile de persoane asupra carora se ia aceasta masura Incatusarea este o masura politieneasca de prevedere si siguranta care consta in aplicarea catuselor pe incheietura mainilor unei persoane, in scopul limitarii mobilitatii fizice a acesteia. Incatusarea se efectueaza asupra urmatoarelor categorii de persoane: a) dezertori, evadati si recidivisti periculosi; b) urmariti, retinuti, condamnati si arestati preventiv, pe timpul transferarii sau al escortarii; c) autorii unor infractiuni contra vietii persoanei (talharie, ultraj, viol in grup) ori ai altor infractiuni grave. d) care se manifesta agresiv, sunt violente ori se supun masurilor legale luate de politisti, iar rezistenta lor nu poate fi infranta in alt mod; e) care, datorita starii psihice in care se afla, prezinta pericol pentru viata si integritatea lor corporala, a politistului sau a altor persoane; f) care urmeaza a fi conduse la sediul politiei in vederea luarii masurilor legale si sunt cunoscute ca fiind agresive; g) care au comis doua sau mai multe infractiuni. Reguli de tactica politieneasca ce trebuie respectate in cazul incatusarii persoanelor Incatusarea persoanelor se face cu respectarea urmatoarelor reguli tactice: a) incatusarea se executa rapid si energic; b) catusele se aplica numai pe mainile asezate la spate; c) in cazul in care persoana opune rezistenta, aceasta va fi incatusata fortat; d) dupa incatusare, se va efectua in mod obligatoriu controlul persoanelor; e) daca persoana incatusata continua sa se manifeste violent, acesteia i se pot imobiliza si picioarele; f) aplicarea catuselor trebuie efectuata in asa fel incat sa nu duca la ranirea sau vatamarea integritatii corporale a celui imobilizat; g) catusele se scot numai daca a intervenit imbolnavirea grava a persoanei, pentru ca aceasta sa mearga la toaleta, pe timpul servitului mesei, precum si la depunerea acesteia in locurile detinute, fara a se neglija supravegherea atenta in acest timp; h) este interzisa expunerea persoanelor avand catuse aplicate, la vedere in locuri publice sau in sediile politiei pentru fotografiere (filmare) de catre reprezentantii mass-media. Avand in vedere ca la deschiderea catuselor se folosesc chei de dimensiuni mici, este necesar ca acestea sa fie pastrate cu grija, pentru a nu fi pierdute. Folosirea pulverizatorului de mana cu substante iritant-lacrimogene Pulverizatorul de mana cu substante iritant-lacrimogene este realizat sub forma unui recipient cilindric, confectionat din aluminiu, prevazut cu buton de actionare-pulverizare si cu capac de protectie. El contine a solutie alcoolica de C.S. si un agent de propulsare tip freon. Aceasta substanta are efecte iritante asupra ochilor si a organelor olfactive (produce senzatia de corp strain in ochi, usturime, greutate respiratorie, stranut, etc). Efectul persista 15-30 minute de la parasirea zonei contaminate (este vorba de disparitia efectelor asupra organismului uman impotriva caruia s-a folosit pulverizatorul). Pulverizatorul este destinat imobilizarii unor persoane recalcitrante, dispersarii unor grupuri de agresori sau evacuarii acestora din incaperi si ascunzatori, fara a le produce vatamari corporale. Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea pulverizatorului: a) folosirea acestui mijloc de imobilizare se va face dupa somatia "Incetati! Vom (voi) folosi gaze lacrimogene!" si va inceta o data cu renuntarea agresorului la actiunea sa. Nu este necesara somatia daca nu exista timpul material necesar; b) pulverizatorul cu substante iritant-lacrimogene se foloseste de la o distanta de maximum 3 m, in aceeasi directie cu vantul. Este interzisa folosirea pulverizatorului in directia flacarilor sau a obiectelor incandescente; c) cand se foloseste in spatii inchise, politistii participanti la actiune vor purta in mod obligatoriu masca contra gazelor, pentru a-si asigura protectia. Folosirea cainilor si a cailor de serviciu Pentru infrangerea actiunilor si imobilizarea infractorilor, la ordinul sefului inspectoratului se pot folosi cainii si caii de serviciu, daca evenimentul are loc in spatii deschise, timpul este favorabil, iar fortele angrenate sunt insuficiente pentru anihilarea actiunilor agresive: a) Folosirea cailor de serviciu Caii de serviciu, special antrenati pentru calarie si interventie, vor fi folositi pentru: - prevenirea si anihilarea actelor de dezordine; - indepartarea persoanelor care forteaza dispozitivele de ordine; - blocarea sau deblocarea unor cai de acces spre locurile de desfasurare a actiunilor agresive; - scoaterea din zona de conflict a elementelor suspecte ori a grupurilor agresive; - prinderea infractorilor care se retrag pe camp ori prin alte locuri greu accesibile mijloacelor de deplasare obisnuite; - mentinerea ordinii pe traseele de afluire si defluire a participantilor la adunari publice si manifestari cultural-sportive. Pe timpul interventiei, caii vor fi amplasati inapoia dispozitivelor de ordine, iesind in fata numai cand situatia impune interventia pentru restabilirea ordinii. Caii vor fi amplasati in pozitie laterala fata de grupul de turbulenti, pe timpul interventiei politistii vor evita, pe cat posibil intrarea in busculade si vor preveni lovirea sau ranirea cailor de catre elementele agresive, folosind in acest scop bastoanele de cauciuc. Caii care musca sau lovesc nu vor fi folositi in interventii. b) Folosirea cainilor de serviciu Cainii de serviciu (de insotire) sunt dati in dotarea politistilor dupa ce acestia urmeaza un curs de initiere in cresterea si dresajul cainilor. La orice iesire in teren, cainele de serviciu va fi echipat cu botnita si pus in lesa, fiind folosit, de regula, numai de politistul care il are in primire si care l-a dresat. In functie de situatia creata, cainele de serviciu poate fi folosit: a) cu botnita si fara lesa, pentru: - paza locului faptei, a corpurilor delicte si a persoanelor; - cercetarea si scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor greu accesibile; b) fara botnita si in lesa, cand: - trebuie dispersat un grup ce prezinta pericol pentru ordinea publica; - trebuie inlaturata opunerea violenta fata de masurile legale luate de politisti; - este necesara asigurarea pazei persoanelor in timpul conducerii fortate la sediul politiei; - este necesara restabilirea ordinii in parcuri sau in alte locuri deschise; c) fara botnita si fara lesa, pentru: - semnalarea si descoperirea persoanelor ascunse; - prevenirea savarsirii unor fapte infractionale; - inlaturarea unor atacuri care pun in pericol viata sau integritatea corporala a politistului ori a altor persoane, precum si pentru prevenirea unor posibile atacuri de acest gen; - prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infractiuni si care nu se supun somatiei; - prinderea evadatilor, a dezertorilor ori a persoanelor care se sustrag urmaririi penale sau executarii pedepselor. Folosirea cainilor de serviciu va fi precedata de somatia pentru incetarea actiunilor si avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc, prin formula "Incetati, dispersati-va, vom folosi cainii de serviciu!". Cainele poate fi folosit si fara somatie, daca timpul necesar pentru aceasta activitate este insuficient, existand un pericol iminent. De regula, politistii dotati cu caine de insotire vor fi trimisi sa urmeze cursurile specifice pentru antrenamentul si dresajul cainelui si vor fi instruiti in legatura cu cazurile si regulile de folosire ale acestuia. Folosirea mijloacelor de imobilizare aflate in dotarea politistului trebuie sa se faca cu mult discernamant, intrucat fiecare situatie are particularitatile ei, fiind implicate persoane care reactioneaza diferit la luarea unei masuri. Politistul care ia masurile trebuie sa se orienteze rapid asupra locului, a imprejurarilor si a persoanelor si sa aleaga acea masura pe care o considera cea mai eficienta. Abuzurile pot avea urmari grave, cum ar fi vatamarea corporala sau chiar moartea persoanelor impotriva carora se actioneaza. Greselile ce se fac in folosirea mijloacelor din dotare, nerespectarea unor reguli de tactica politieneasca pot crea situatii grave, aglomerari mari in public, care pot degenera in acte de dezordine, restabilirea ordinii publice fiind dificila. De aceea, se interzice cu desavarsire folosirea mijloacelor din dotare in alte situatii sau conditii decat cele legale. In toate situatiile in care politistul foloseste forta fizica ori mijloacele din dotare in mod individual, el va intocmi un raport tipizat in care va specifica motivul interventiei, date privind subiectul interventiei, nivelul opozitiei si eventualele leziuni suferite de acesta. Raportul va fi insotit daca este cazul, de materialul de verificare, obligatoriu, declaratia persoanei asupra careia s-a actionat, a eventualilor martori, precum si hotararea sefului organului de politie, urmand a fi folosit pentru solutionarea unor reclamatii ulterioare impotriva politistului. Acordarea de sprijin persoanelor cu functii ce implica exercitiul autoritatii publice Aceasta obligatie reliefeaza autoritatea cu care este investita politia, dar si faptul ca aceasta, ca organ de mentinere a ordinii, trebuie sa-si dea concursul pentru ca alti functionari publici sa-si poata indeplini sarcinile de serviciu, atunci cand intampina rezistenta din partea unor persoane. In categoria persoanelor cu functii, ce implica exercitiul autoritatii publice se incadreaza, in principiu, functionarii care prin functiile pe care le ocupa au dreptul, potrivit legii, sa ia masuri cu caracter obligatoriu (membrii Parlamentului si Guvernului, primarii, viceprimarii si secretarii consiliilor locale, executorii judecatoresti, medicii circumscriptiilor sanitare etc.). Notiuni generale privind acordarea de sprijin, persoanelor cu functii ce implica exercitiul autoritatilor administratiei publice Politistii acorda sprijin persoanelor investite cu exercitiul autoritatilor administratiei publice pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti ramase definitive si investite cu titluri executorii, precum si altor titluri de acest gen care este de competenta: - executorilor judecatoresti, care, au o competenta generala; - institutiilor financiare, care asigura executarea silita a creantelor bugetare; - executorilor bancari, pentru executarea titlurilor executorii ce apartin bancilor; |
|
Politica de confidentialitate
|
Despre drept general |
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||