Infractiuni contra patrimoniului

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Aspecte comune.

FURTUL.

TALHARIA.

Aspecte comune

In sens economic, patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane.

In sens juridic, notiunea de " patrimoniu " cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica, inclusiv proprietatea.

Pot avea un patrimoniu numai persoanele ( fizice sau juridice ), deoarece numai ele pot avea drepturi si obligatii. De asemenea, orice persoana ( fizica sau juridica ) are un patrimoniu ( dar numai un singur patrimoniu ), deoarece orice persoana ( fizica sau juridica ) are drepturi si obligatii evaluabile in bani, iar daca nu are bunuri are posibilitatea juridica de a le dobandi.

Patrimoniul este ocrotit, in primul rand, printr-un intreg ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civile si de alta natura. Impotriva faptelor care prezinta un grad ridicat de pericol social, patrimoniul este ocrotit si prin mijloace energice ale legii penale, aceasta ocrotire realizandu-se prin incriminarea faptelor care ii aduc atingere.

Obiectul juridic

Infractiunile pe care le analizam incalca toate relatiile sociale referitoare la patrimoniu, relatii sociale ce constituie obiectul lor juridic comun.

Infractiunile contra patrimoniului au de asemenea si un obiect juridic special, constand in anumite relatii sociale cu caracter patrimonial. Astfel, in cazul furtului, a tulburarii de posesie, legiuitorul a urmarit sa ocroteasca prin incriminarea faptei posesia asupra bunurilor; in cazul abuzului de incredere, gestiunii frauduloase, inselaciunii, insusirii bunului gasit, increderea si buna-credinta pe care trebuie sa se bazeze relatiile sociale cu caracter patrimonial, in cazul faptelor de distrugere, integritatea si potentialul de utilizare a bunurilor etc.

In unele situatii, relatiile sociale referitoare la patrimoniu, care constituie obiectul juridic comun al infractiunilor analizate, pot constitui obiectul juridic secundar al unor infractiuni indreptate, in principal, impotriva altor relatii sociale ocrotite de lege. Astfel, relatiile sociale referitoare la patrimoniu constituie obiectul juridic secundar al infractiunii de santaj ( art. 194 C.pen. ), prin a carei savarsire se incalca in principal relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei.

In alte cazuri, infractiunile contra patrimoniului pot avea ele ca obiect juridic secundar relatiile sociale aparate, prin incriminarea unor fapte ce fac parte din alte categorii de infractiuni. De pilda, talharia are ca obiect juridic secundar relatiile sociale ocrotite prin incriminarea amenintarii ( art. 193 C.pen. ) sau prin incriminarea lovirii ori a altor violente  ( art. 180 C.pen. ).

Obiectul material

Infractiunile contra patrimoniului au si un obiect material intrucat, in cazul acestor infractiuni, relatiile sociale ocrotite de lege sunt vatamate prin exercitarea activitatii incriminate asupra unui anumit bun. Bunul care poate constitui obiect material al acestor infractiuni se caracterizeaza prin anumite trasaturi: bun mobil aflat in posesia altuia aflat in posesia faptuitorului sub orice titlu, in cazul abuzului de incredere; bun iesit din posesia altuia fara voia acestuia, in cazul insusirii bunului gasit etc.

Subiectul

Infractiunile contra patrimoniului pot fi savarsite de orice persoana.

Subiect in unele cazuri poate fi si proprietarul bunului: in cazul furtului, daca bunul s-a aflat in posesia legitima a altuia; in cazul formelor agravate ale distrugerii intentionate, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 217, alin. 2, 3 si 4 C. pen.

Legea prevede o forma agravanta a distrugerii din culpa ( art. 219 alin. 4 C.pen ), cu subiect circumstantial, fapta neputand fi savarsita decat de o persoana care face parte din personalul de conducere al unui mijloc de transport in comun sau din personalul care asigura direct securitatea unora asemenea transporturi.

In ceea ce priveste coautorul, acesta prezinta, in cazul unor infractiuni contra patrimoniului, anumite particularitati. Astfel, in cazul gestiunii frauduloase, pentru existenta acestei forme a participatiei penale, este necesar ca sarcina administrarii sau conservarii bunurilor sa fi fost incredintata mai multor persoane. In cazul talhariei, coautorul exista si atunci cand unii dintre participanti au savarsit numai acte de sustragere, iar altii numai acte de violenta sau amenintare. In cazul furtului, savarsirea faptei de catre doua sau mai multe persoane impreuna este prevazuta ca o circumstanta care atribuie infractiuni caracter calificat.

Latura subiectiva

Infractiunile contra patrimoniului constau in fapte variate, descrise in textele articolelor din legea penale. De regula, fapta se realizeaza printr-o actiune: actiunea de luare, in cazul furtului; actiunea de inducere in eroare, in cazul inselaciunii; actiunea de ocupare a unui imobil, in cazul tulburarii de posesie etc.

Latura subiectiva

Infractiunile contra patrimoniului se savarseste cu intentie, cu exceptia infractiunii de distrugere.

FURTUL

Furtul constituie forma tipica si cea mai frecventa de incalcare a patrimoniului. Putand fi savarsit in imprejurari diferite, dintre care unele de natura sa ridice periculozitatea sociala a faptei, furtul a fost incriminat atat in forma simpla cat si in forma calificata.

Furtul simplu ( art. 208 C.pen )

Infractiunea consta in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept. Se considera bunuri mobile si orice energie care are valoare economica precum si inscrisurile. " Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii faptei acel bun se gasea in posesia sau posesia sau detinea legitima a altei persoane ".

De asemenea, constituie furt luare unui vehicul, in scopul de a-l folosi pe nedrept.

Obiectul juridic special

Il constituie relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile.

Posesia asupra bunurilor mobile fiind exercitata insa si de o alta persoana decat proprietarul bunului. Intr- un astfel de caz, ocrotirea posesiei se realizeaza independent de ocrotirea dreptului de proprietate.

Obiectul material

Consta in bunul mobil, insusit pe nedrept de subiectul infractiunii.

Prin bunul mobil se intelege bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc in altul fara a-si modifica valoarea.

Bunul mobil poate fi animat sau neanimat.

bunuri animate: animalele si pasarile domestice, precum si vietuitoarele care traiesc in stare naturala, dar se poate afla in stapanirea unei persoane.

bunurile neanimate: toate celelalte bunuri, indiferent de starea lor fizica ( lichida, solida, gazoasa ).

De asemenea pot constitui obiect material al furtului parti artificiale ale organismului uman ( de exemplu: o proteza ).

Banii si hartiile de valoare sunt considerate bunuri mobile si, in consecinta, pot constitui obiectul material al furtului.

Un bun imobil nu poate constitui obiectul material al furtului, dar parti ale acestuia pot deveni mobile si deci furate ( dintr-o casa pot fi desprinse usile, ferestrele etc ).

Pot constitui obiect material al furtului arborii, recoltele , dupa au fost desprinse de la sol, precum si fructele, dupa ce au fost desprinse de tulpini.

Legea asimileaza bunul mobil in cazul furtului si orice energie care are valoare economica ( art. 208, alin.2 C.pen. ), de asemenea obiectul material al furtului poate fi un vehicul.

Bunul mobil, pentru a constitui obiect material al furtului, trebuie sa se afle in posesia sau detentia altei persoane decat faptuitorul, in momentul savarsirii faptei.

Subiectul

Infractiunea de furt poate fi savarsita de orice persoana. Responsabila.

Latura obiectiva

Consta in actiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detentia alteia fara consimtamantul acesteia, in scopul de a si-l insusi sau de a-l folosi pe nedrept.

Latura subiectiva

Fapta care se savarseste cu intentie directa, faptuitorul fiind constient de caracterul ilicit al actiunii sale.

Consumare

In momentul in care autorul ajunge in stapanirea bunului luat.

Tentativa este posibila.

Sanctiune: inchisoare de la 1 la 12 ani sau amenda.

Furtul calificat ( art. 209 C. pen. )

Ca orice forma agravanta a unei infractiuni, presupune savarsirea acesteia in imprejurari care sporesc gradul de pericol social al faptei si care este prevazuta, din aceasta cauza, ca o circumstanta agravanta.

Furtul este calificat daca se savarseste in urmatoarele imprejurari:

- de doua sau mai multe persoane impreuna

Periculozitatea sociala a furtului este determinata, in acest caz, de insasi pluraritatea faptuitorilor, care da acestora o mai mare forta de actiune, le creeaza mai mari posibilitati de savarsire si de ascundere a infractiunii, ii face sa actioneze cu mai multa siguranta si indrazneala.

- de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica

In aceasta situatie furtul este calificat deoarece, pe de o parte,faptuitorul fiind inarmat sau avand asupra sa o substanta nociva capata incredere in reusita actiunii, iar pe de alta parte detinerea armei sau a substantei narcotice implica pericolul folosirii acestora. Pentru existenta formei agravante este suficient ca faptuitorul sa fi avut asupra sa arma sau substanta narcotica.

- intr-un loc public

Locurile publice ofera conditii favorabile sustragerii de bunuri. In unele dintre aceste locuri exista aglomeratii ( piete, statii ale unor mijloace de transport in comun etc. ). In altele, dimpotriva, nu se gaseste nici o persoana, desi sunt lasate bunuri fara supraveghere, avandu-se in vedere increderea publica.

De asemenea, fapta celui care sustrage bunuri intr-un loc public prezinta o mai mare preiculozitate sociala, tocmai pentru ca mizeaza pe toate aceste conditii favorabile, inclusiv pe increderea publica, atunci cand concepe planul sau infractional. De aceea, este firesc ca furtul savarsit intr-un loc public sa fie apreciat de legiuitor ca fiind mai grav.

Prin " loc public " intelegem, avand in vedere dispozitia art. 152 C.pen., orice loc, care, prin natura sau destinatia lui, este in permanenta accesibil publicului ( strazi, sosele, parcuri etc ), precum si orice alt loc in care publicul are acces in anumite intervale de timp ( magazine, restaurante, expozitii etc ). In acest din urma caz, pentru aplicarea circumstantei agravante este necesar ca fapta sa fi fost comisa in timp cat publicul avea acces in acel loc.

In practica judiciara, nu sunt considerate locuri publivce santierul unei intreprinderi, camera de hotel, biroul unui functionar in timpul cat acesta nu este deschis publicului, biroul unei intreprinderi, accesibil numai angajatilor acesteia. Agravanta opereaza insa in toate cazurile, chiar daca in timpul savarsirii furtului in afara de faptuitor nu se gasea in locul respectiv nici o persoana.

- intr-un mijloc de transport in comun

Mijloacele de transport in comun, ca si locurile publice, ofera conditii favorabile savarsirii unor furturi. In mijloacele de transport in comun este inevitabila, mai ales la anumite ore, o mare aglomeratie, ceea ce usureaza sustragerea de bunuri. De asemenea, in anumite mijloace de transport in comun, persoanele au diferite bagaje care raman temporar lipsite de supraveghere, fapt care usureaza savarsirea unor sustrageri. Tinand seama de aceste imprejurari care faciliteaza sustragerile in mijloacele de transport in comun, legiuitorul a prevazut ca o circumstanta agravanta a furtului savarsirea faptei in mijloacele de transport.

Prin " mijloc de transport in comun " se intelege mijlocul de transport care are anume aceasta destinatie ( trenuri, metrouri, autobuze, tramvaie etc. ), precum si cele care, fara a avea anume aceasta destinatie, sunt folosite si pentru a transporta persoane ( remorca unui tractor ).

Pentru aplicarea agravantei este necesar ca bunul sustras sa se fi aflat asupra unui pasager sau in spatiul destinat transportului in comun.

Furtul savarsit intr-un mijloc de transport in comun este calificat chiar daca fapta a fost comisa in timp ce acesta stationa si in care s-a aflat, in afara de faptuitor, numai soferul.

Nu se aplica circumstante agravante furtului savarsit intr-un mijloc de transport in comun, acesta transportand, de regula, un numart redus de persoane, intre care exista relatii de incredere. Taxiul nu ofera conditiile favorabile savarsirii unor sustrageri pe care le ofera un mijloc de transport in comun.

- in timpul noptii

Furtu l savarsit pe timpul noptii este considerat grav, deoarece noaptea ofera imprejurari deosebit de favorabile pentru savarsirea acestei infractiuni; datorita intunericului, a scaderii atentiei si vigilentei oamenilor, care in marea lor majoritate se retrag pentru odihna, faptuitorul se poate apropia mai usor si cu mai putine riscuri de a fi descoperit de bunul pe care urmareste sa-l sustraga; de asemenea noaptea, datorita intunericului, a linistii si singuratatii, faptuitorul este mai indraznet, se simte incurajat sa savarseasca fapta, existand si pericolul ca el sa recurga la folosirea unor mijloace violente. In sfarsit, cel ce intelege sa se foloseasca de toate aceste imprejurari se dovedeste periculos, ceea ce impune o mai mare severitate din partea legii penale.

- in timpul unei calamitati

Prin " calamitate ", trebuie sa intelegem situatia in care se produce, ca urmare a unui eveniment, o stare de fapt pagubitoare sau periculoasa pentru o colectivitate de persoane ( cutremur, inundatie, catastorufa de cale ferata etc. ).

Intrucat legiuitorul se refera la savarsirea furtului in timpul unei calamitati , pentru aplicarea agravantei este necesar ca fapta sa fie savirsita in perioada de timp cuprinsa intre momentul cind se produce evenimentul care genereaza starea de calamitate si momentul cand aceasta stare inceteaza.

Furtul savarsit in timpul unei calamitati, este mai grav deoarece panica creata face ca oamenii, dominati de necesitatea salvarii vietii lor sau a altora, sa scape din vedere paza bunurilor.

Cel care profita de astfel de situatie pentru a sustrage bunuri este periculos.

- prin efractii, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate sau a unei chei mincinoase

Circumstanta agravanta se refera, in acest caz, la mijlocul folosit de faptuitor, demonstrand din partea acestuia o mai mare staruinta in realizarea hotararii infractionale si in consecinta, un grad mai ridicat de pericol social.

Efractia consta in inlaturarea prin violenta a oricarui obiect sau dispozitiv care are menirea sa impiedice patrunderea intr-un anumit loc. Violenta constituie, deci, o conditie necesara pentru existenta efractiei.

De regula, efractia duce la distrugerea sau degradarea obiectului sau dispozitivului asupra caruia actioneaza faptuitorul ( spargerea geamului, stricarea incuietorii etc ). Exista efractie si atunci cand faptuitorul inlatura piedica intalnita prin demontare sau prin orice alta violenta care nu duce la distrugerea sau degradarea acesteia ( demontarea unei ferestre pentru a intra in locuinta ).

Ruperea unui sigiliu pnetru a patrunde in locul din care faptuitorul a sustras bunul, nu constituie o efractie, deoarece sigiliulare numai menirea dea servi ca dovada ca nimeni nu a patruns in acel loc. Fapta va putea constitui insa infractiunea de rupere de sigiliu ( art. 243 C.pen. ).

Efractia poate consta in utilizarea violentei pentru inlaturarea dispozitivelor de inchidere exterioare ( ferestre ) ori a unor dispozitive de inchidere interioare ( de la dulapuri, geamantane ). Astfel, furtul este savarsit prin efractie si in situatia in care inculpatul, desi a patruns in incapere fara nici o efractie, a fortat incuietorile de la un geamantan, aflat in acea incapere, de unde a furat mai multe obiecte.

Efractia califica furtul numai daca a servit faptuitorului sa patrunda in locul din care a furat, deoarece numai in acest caz ea constituie un mijloc de savarsire a infractiunii.

Escaladarea care denota, ca si efractia, o mai mare staruinta a faptuitorului in realizarea hotararii saleinfractionale, consta in depasirea, trecerea peste anumite obstacole care impiedica patrunderea faptuitorului in locul unde se afla bunul pe cae urmareste sa-l sustraga ( sarirea peste ziduri, balcoane, garduri ). Escaladarea, ca si efractia, califica furtul numai daca el constituie modalitate de patrundere, din afara inauntru, nu si atunci cand a servit faptuitorului pentru a se indeparta de locul unde se afla bunul pe care urmareste sa-l sustraga.

Furtul este calificat si atunci cand fapta a fost savarsita prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase.

- cheia adevarata este cheia care slujeste in mod normal la deschiderea dispozitivului de cel indreptatit sa o foloseasca.

- prin cheie mincinoasa se intelege cheia falsa, contrafacuta sau orice instrument cu ajutorul caruia poate fi actionat mecanismul unui dispozitiv de inchidere, fara a fi distrus sau degradat.

Furtul savarsit prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase include in continutul sau in mod natural, necesar, inevitabil, fapta de violare de domiciliu, iar furtul prin efractie si fapta de distrugere.

- unui act care serveste pentru dovedirea starii civile pentru legitimare sau identificare

Actele care servesc pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare prezinta insemnatate pentru posesorii lor. Pe de alta parte, infractorii pentru a savirsi anumite infractiuni ori pentru a se pune la adapost de riscul de a fi identificati recurg la sustragerea unor acte.

Actele care servesc pentru legitimare sau identificare sunt: buletinul de identitate, carte de identitate, legitimatia de serviciu, iar cele care servesc pentru dovedirea starii civile sunt: certificatul de nastere, certificatul de casatorie.

Pentru aplicarea circumstantei agravante este necesar sa se stabileasca ca faptuitorul a stiut, in momentul savarsirii furtului, ca sustrage un act care serveste pentru dovedirea starii civile sau identificare. In consecinta, furtul este simplu si nu calificat, in cazul in care faptuitorul a furat o haina in buzunarul careia se aflau acte de identitate.

Fapta constituie furt calificat chiar daca, ulterior sustragerii portofelului, faptuitorul, retinand banii, arunca actele, deoarece consumarea infractiunii s-a produs in momentul sustragerii.

- produselor petroliere sau a gazelor naturale din conducte, cisterne sau depozite;

- un bun care face parte din patrimoniul cultural;

- de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;

- furtul savarsit asupra unei persoane aflata in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de as e apara;

Sanctiune: inchisoare de la 3 la 15 ani.

Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

TALHARIA ( art. 211 C.pen. )

3.1. Formma simpla

Furtul poate fi savarsit prin intrebuintarea de violenta sau amenintari ori a altor mijloace de natura sa duca la acelasi rezultat, sau poate fi urmat de folosirea unor asemenea mijloace in scopul pastrarii bunului furat, a inlaturarii urmelor infractiunii, ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Unitatea infractionala dintre furt si violentap sub forma unei infractiuni complexe este prevazuta in art. 211 C.pen. sub denumirea de " talharie ".

Talharia este furtul savarsit prin intrebuintarea de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Obiectul juridic special

Il reprezinta ocrotirea relatiilor sociale referitoare la posesia si detentia bunurilor mobile ( obiect juridic principal ) si ocrotirea relatiilor sociale referitoare la viata, integritate corporala sau libertatea persoanei. ( obiect juridic secundar ).

Obiectul material

Il constituie un bun mobil si corpul victimei ( constand in folosirea violentei si a celorlalte miloace folosite la savarsirea infractiunii ).

Subiectul

Poate fi orice persoana responsabila.

Participatia penala este posibila sub forma de coautorat, instigare sau complicitate.

Latura obiectiva

Infractiunea de talharie presupune doua activitati: furtul constituie activitatea principala, iar folosirea violentei sau a amenintarii ori a celorlalte mijloace constituie activitatea secundara, prin care activitatea principala se paarticularizeaza, dobandind o periculozitate in raport cu cea a furtului. Faptuitorul urmareste in principal savarsirea furtului, violenta sau amenintarea neconstituind decat un mijloc pentru realizarea acestui scop.

Latura subiectiva

Consta in savarsirea acestor fapte infractionale cu intentie directa; faptuitorul isi da seama si vrea sa savarseasca furtul prin violenta sau amenintare.

Tentativa si consumarea

Tentativa este posibila si se pedepseste ( art. 222 C.pen.), daca vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii victimei s-a produs ca urmare a tentativei de talharie. Exista tentativa la forma agravanta a infractiunii.

Infractiunea de talharie se consuma in momentul in care executarea activitatii principale ( furtul ) a fost realizata ( pana la capat ), in conditiile folosirii violentei, amenintarii si punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.

3.2. Forma agravanta

Exista daca infractiunea s-a savarsit:

- in timpul noptii;

- in timpul unei calamitati;

- intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia;

- in loic public sau mijloc de transport;

- de doua sau mai multe persoane impreuna;

- de o persoana degizata, mascata sau travestita;

- de o persoana avand asupra sa o arma sau folosind o substanta narcotica.

- a avut vreuna din urmarile aratate in art. 182 C.pen. ( vatamare corporala grava ).

Daca prin violenta folosita s-au produs vatamari corporale grave sau daca a avut ca urmare moartea victimei, fapta prezinta o gravitate deosebita.

Sanctiune:forma simpla - inchisoare de la 3 la 18 ani; talharia care a provocat vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii victimei - inchisoare de la 5 la 20 ani; talharia care a avut ca urmare moartea victimei - inchisoare de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.