Status libertatis

Status Libertatis

In functie de acest status, oamenii se imparteau in liberi si sclavi. Pentru prima oara definitia sclaviei si a libertatii a dat-o jurisconsultul Florentinus². El spune ca "libertatea este o facultate naturala a persoanei in baza careia poate face ce doreste in limitele impuse de forta sau de lege." Potrivit aceluiasi jurist "sclavia este o institutie de dreptul gintilor, conform careia cineva este supus, impotriva naturii, unei puteri straine". Desigur, 757h71h definitia lui Florentinus exprima conceptiile inovatoare din epoca clasica, care i-au determinat pe romani sa se indoiasca de legitimitatea sclaviei. De fapt, starea de sclavie a avut un regim diferentiat pe parcursul istoriei cetatii.

Starea de libertate

Starea de libertate era inalienabila si era definita ca situatia omului de a nu fi proprietatea altuia.

Izvoarele libertatii

Libertatea se dobandea prin nastere sau printr-un fapt posterior nasterii.

a.      prin nastere copilul este liber, daca parintii sai sunt liberi.

Daca numai unul dintre parinti este liber, copilul va urma conditia mamei.

Daca in timpul sarcinii mama a fost un singur moment libera, copilul se va naste liber, prin efectul principiului "copilul conceput este considerat nascut de cate ori este in interesul sau".

b.      Prin fapte posterioare nasterii. Incetarea starii de sclavie si dobandirea libertatii poate fi efectul fie dispozitiilor legii, fie vointei stapanului.

eliberarea din sclavie (manumissio) in temeiul legii.

Se dobandea libertatea in urmatoarele cazuri prevazute de lege:

Cetateanul roman capturat in razboi avea un drept de reintoarcere (jus postliminii) in virtutea caruia, atunci cand se va intoarce din sclavie isi recapata toate drepturile.

In timpul imparatului Octavianus Augustus, sclavul bolnav sau infirm abandonat de catre stapan, devine liber

Erau eliberati sclavii care timp de 30 de ani au fost cunoscuti ca oameni liberi, cei inrolati in armata, cei care slujeau unor culte religioase, cei rascumparati de la dusmani, sau sclavul care si-a denuntat stapanul vinovat de infractiunea de omor¹.

eliberarea prin vointa stapanului

Stapanul isi putea elibera sclavul, fie prin mijloace legale (de jus civile), fie prin mijloace pretoriene.

A. Mijloacele prevazute de dreptul civil erau:

a.       procesul fictiv

b.      censu (recensamantul)

c.       testamentul

Sclavii eliberati prin aceste mijloace deveneau liberti cetateni romani.

Mijloacele neformaliste pretoriene erau:

inter amicos (intre prieteni)

per epistolam (prin scrisoare)

post mensam (dupa petrecere)

convivii adhibitione (cu ocazia unei intalniri)

Sclavii eliberati prin aceste mijloace pretoriene deveneau liberti latini.

Starea de sclavie

Sclavul era considerat lucru si anume cel mai important bun mancipi din patrimoniul romanului.

izvoarele sclaviei:

a.       nasterea.

Copiii nascuti dintr-o mama sclava erau sclavi. Nu avea importanta conditia juridica a tatalui.

b.      captivitatea din razboaie

Indiferent  daca erau romani sau barbari, captivii deveneau sclavi. Cetatenii romani facuti prizonieri beneficiau de doua fictiuni juridice, prin care se evitau consecintele dramatice ale captivitatii. Prima dintre ele era jus postliminii, potrivit caruia cetateanul roman, scapat din prizonierat era considerat liber la Roma, fara ca situatia din captivitate sa aiba vreo consecinta juridica.

A doua fictiune stabilea ca data decesului prizonierului roman, mort in captivitate era considerata data capturarii. Aceasta pentru ca succesorii sai sa-l poata mosteni.

c.  prin normele dreptului civil erau prevazute alte izvoare ale sclaviei. Iata cateva dintre ele:

- prin procedura manus injectio, creditorul il putea vinde pe debitorul sau insolvabil peste Tibru

- cei care nu se prezentau la incorporare, care dezertau sau nu-si plateau impozitele, deveneau sclavi publici.

- deveneau sclavi cei care se vindeau prin inselaciune si ulterior isi revendicau libertatea

- hotul prins in flagrant delict devenea sclav al victimei furtului

- femeia libera, amanta unui sclav, somata de trei ori de pater familias sa puna capat relatiilor intime, fara ca ea sa se conformeze, devenea sclava

- libertului ii putea fi revocata libertatea pentru ingratitudine fata de fostul lui stapan¹ .

Statutul juridic al sclavilor

Asa cum am aratat, sclavii erau considerati lucruri (instrumentum vocalia), ceea ce inseamna ca erau total lipsiti de drepturi. La inceput, stapanii aveau asupra lor drept de viata si de moarte si drept de corectie nelimitat. De asemenea, stapanii aveau dreptul de folosinta completa a sclavilor, ii putea abandona, sau inchiria serviciile. Sclavii nu aveau drept la nume, ei purtand numele stapanului la care se adauga calitatea lor servila.  Nu se puteau incheia acte juridice intre sclavii aceluiasi stapan.

Lipsiti de status civitatis, sclavii nu aveau nici status familiae si deci nu puteau incheia o casatorie. Uniunea libera intre sclavi purta denumirea de contubernium. Ca o consecinta, nici rudenia dintre sclavi nu avea efecte juridice. Neputand sa aiba un patrimoniu, nu puteau transmite mostenirea, ori lasa testament. 

Dintre drepturi, mentionam dreptul sclavului de a practica un cult religios.

Acest statut complet defavorabil la epoca veche s-a atenuat considerabil prin acte succesive, dintre care amintim:

prin Lex Petronia din anul 19 i. H., s-a interzis stapanilor sa foloseasca sclavii la luptele in arena.

Imparatul Claudius dispune ca sclavul bolnav abandonat de catre stapan sa dobandeasca libertatea.

Imparatul Nero dispune ca prefectus urbi sa cerceteze plangerile (querela)sclavilor, care denuntau abuzuri ale stapanilor.

Domitian si Hadrian interzic castrarea sclavilor sub sanctiunea confiscarii averii.

In sec. II d. H., Antonius Pius interzice dreptul de corectie nelimitat, si dreptul de viata si de moarte, considerandu-l omucidere².

Statutul de facto

Intre situatia juridica si cea de fapt a sclavilor existau insa diferente foarte mari, evidentiate in textele jurisconsultilor. Astfel, pentru inceput, sclavii pot incheia acte juridice in numele stapanului, dar fara a putea sa-i faca o situatie mai rea. Asta insemna ca ei puteau incheia doar contracte unilaterale. La epoca clasica, insa, sclavii pot incheia si contracte in care stapanul figureaza in calitate de debitor.

La aceasta epoca se acorda sclavilor posibilitatea de a administra si fructifica o parte a  averii stapanului. Acest mic patrimoniu se numea peculiu, si putea fi marit sau diminuat fara stirea sau acordul stapanului.

Reformele dreptului pretorian au dat posibilitatea sclavilor de a conduce afaceri de comert maritim sau terestru. In primul caz se sclavul se numea exercitor, iar in al doilea institor.

In sfarsit, la aceeasi epoca, sclavilor li s-a acordat posibilitatea sa incheie anumite conventii, numite pacte, in nume si interes proprii. Aceste pacte erau:

pactul de eliberare din sclavie

pactul de libertate

pactul prin care se micsoreaza datoria sclavului

pactul de iertare de datorie¹

Libertii

Libertii erau sclavii eliberati. Ei erau diferentiati in trei categorii:

-Libetii cetateni

-Libertii latini

-deditticii

1. Libertii cetateni -  erau sclavii eliberati prin mijloace formaliste. Din categoria drepturilor politice, aveau doar jus suffragii, adica dreptul de a alege. Nu aveau jus honorum (dreptul de a fi ales) si nici jus militiae (dreptul de comanda in cadrul legiunilor romane). Aveau totalitatea drepturilor civile, corelate insa, cu o serie de obligatii fata de fostul stapan, actualul patron, grupate in ceea ce se numea jura patronatus.¹ Jura patronatus (drepturile stapanului) cuprindea trei categorii de obligatii ale libertilor fata de patroni:

- operae, reprezentau activitati facute in folosul fostului stapan

- bona, insemna dreptul patronului de a-l mosteni pe libert, cand acesta deceda fara a avea mostenitori legali

- obsequium, consta in obligatia de respect pe care libertul o datora patronului.

2. Libertii latini - erau sclavii eliberati prin mijloace neformaliste de drept pretorian.

Din categoria drepturilor civile si politice, nu aveau decat jus commercii si dreptul de a promova actiuni in justitie.

Datorita faptului ca nu puteau testa, se spunea despre ei ca traiau ca oameni liberi, dar mureau ca sclavi.

3. Deditticii  - proveneau din sclavii ai caror stapani erau peregrini, sau din cei care in perioada sclaviei fusesera condamnati la pedepse infamante. Ei nu se puteau apropia la mai putin de 100 mile de Roma, intrucat erau transformasi in sclavi.