 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» bancile in economie
» Revirimentul economic si al activitatii bancare 1933 - 1944
|
|
Activitatea financiara si bancara in preajma intrarii romaniei in cel de-al doilea razboi mondial |
|
| Dupa 1938, bancile au fost folosite ca instrumente de acumulare a fondurilor pentru inarmare .si aserre intereselor hitlerismului invadator.In economie, se remarca o incetinire a actitatii, reflex al economiei mondiale din cauza inarmarilor, care s-a concretizat, in bugetul Romaniei,prin sporirea cheltuielilor pentm armata si, ca o consecinta, o sporire a fiscalitatii, prin accentuarea cresterii impozitelor directe: impunerea proprietatilor cladite, sporirea impozitelor pe salarii mai mari si majorarea unor taxe. Veniturile si cheltuielile Fondului Apararii Nationale" au sporit de la 2,7 miliarde lei - in 1937/38, la 4 Pentru realizarea ului de inarmare a tarii, sumele prevazute in bugetul Fondului Apararii Nationale s-au apreciat insuficiente, drept pentm care s-a facut apel la marile banci, care au pus la dispozitia Ministerului Finantelor un imprumut in valoare de 1,5 miliarde lei, garantat cu bonuri de tezaur, urmand a se restitui in exercitiul 1940/41 (264 mii. lei), 1941/42 (528 mii. lei), 1942/43 (758 mii. lei). imprumutul a fost acordat de Banca Romaneasca - 500 mii. lei, Banca Comerciala Romana - 400 mii. lei, Banca de Credit Roman - 300 mii. lei, Banca Comerciala Italiana si Romana - 100 mii. lei, Societatea Bancara Romana - 100 mii. lei, Institutul National de Credit Roman - 100 mii. lei, Institutul National de Credit Mestesugaresc - 50 mii. lei . Bonurile de tezaur puteau ti lombardate la Banca Nationala a Romaniei pentru 80% din valoarea lor nominala si puteau fi transmise cu autorizarea Ministemlui Finantelor, fiind scutite de orice taxe de timbre si inregistrare, contravaloarea acestor bonuri urmand a fi incasata de Fondul Apararii Nationale. Pentru executarea lucrarilor importante ele modernizari, constmetii si refaceri de drumuri (unele interesand, de aproape, apararea nationala, altele de interes turistic) si pentru necesitati de dezvoltare a economiei, acestea fiind urgente si prevederile bugetare insuficiente, Ministerul Finantelor a mai contractat doua imprumuturi, totalizand 800 milioane lei : » 500 milioane lei - de la Casa de Depuneri si Consemnatiuni; » 300 milioane lei - de la Casa de Hconomii si Cecuri Postale; ambele garantate cu bonuri de tezaur, cu dobanda de 4,5%, rambursabile in 5 ani, cu incepere din exercitiul 1939/40, prin anuitati de la buget, iar cel de-al doilea, prin anuitati ce urmau a se plati de Casa Autonoma a Monopolurilor Regatului Romaniei, din redeventa datorata statului. Evenimentele politice internationale au determinat guvernul sa ia masuri de a se asigura stocurile de materii prime pentru industria nationala si prin import. Ministerul Economiei Nationale, infiintat la 8 aprilie 1938 prin reorganizarea fostului Minister al Industriei si Comertului, avea ca ministru pe Mitita Constantinescu, care era si guvernator al BNR. Acesta privea importul de materii prime ca o necesitate absoluta de aparare a tarii si mai putin, prin prisma posibilitatii platilor in strainatate. in acest sens, Mitita Constantinescu arata urmatoarele: Fara materii prime nu se poate concefje o actitate productiva serioasa si eficienta. Iata de ce si noi, in organizarea Ministerului Economiei Nationale, am cautat sa dam toata atentiunea si sa incordam toate preocuparile de seama in jurul acestei probleme hotaratoare pentru dezvoltarea economiei nationale, precum si pentru siguranta si apararea tarif . Ca urmare, in 1938, s-au adus repetate modificari regimului comertului exterior pentru a inlesni operatiunile de import si export si a obtine o cota cat mai mare de deze forte si libere.In ce priveste aspectele bancare rezultate clin schimburile externe, s-a silit ca pentru sustinerea valorificarii cerealelor la export, dezele, provenite din exporturile normale de cereale si derivatele lor, sa fie cedate, in proportie de 70%, Bancii Nationale, restul, de 30%, fiind lasate direct la libera dispozitie a exportatorilor, prin bancile autorizate, cu credit nelimitat, pentru a fi utilizate la plati, in tarile fara restrictii valutare, pentru: » didendele capitalurilor straine investite in intreprinderi din Romania; » dobanzile la imprumuturi, credite sau avansuri acordate de strainatate, sub orice forma, intreprinderilor functionand in Romania; » primele de asigurare, reasigurare si orice alte treansferari, in legatura cu actitatea societatilor de asigurare; » comisioanele (bancare sau comerciale) si alte cheltuieli comerciale uzuale, in legatura cu traficul de marfuri sau de credite; » plata de patente, taxe de licenta sau redevente; » cheltuieli de transport de orice fel, aferente traficului de marfuri; » creante comerciale pentru importuri de marfuri, efectuate dupa data de 18 mai 1931; » amortismente asupra capitalurilor straine investite in Romania, pana la maximum 5% anual din capitalul investit; » beneficiile cuvenite capitalurilor straine investite, sub orice forma, in intreprinderi functionand in Romania; » rambursari de credite financiare, pe termen scurt sau mijlociu, acordate intreprinderilor de orice fel din Romania; » transferuri de sume atribuite in baza unei hotarari judecatoresti sau arbitrale, in favoarea unor straini, cu resedinta permanenta in strainatate. Platile de mai sus se faceau de bancile autorizate, fara aprobarea prealabila a Bancii Nationale a Romaniei, dar pe propria lor raspundere si comunicau BNR, in cel mult 6 luni de la efectuarea exportului, transferurile efectuate, conform celor aratate. Platile, in afara celor enumerate mai sus, urmau sa fie aprobate, in prealabil, de BNR, cu excluderea acelor plati care aveau caracterul unui transfer de capital national. Scopul liberalizarii negocierii cotei de 30% urmarea marirea creditelor externe, consolidarea leului pe pietele straine, echilibrul balantei ele plati, dar rezultatele nu au fost cele scontate, deoarece ata in interior s-a scumpit datorita importurilor cu preturi ridicate. De asemenea, tensiunea internationala, din preajma izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, impiedica finanta straina de a mai acorda credite, statele de origina avand ele insele mari nevoi financiare, trecand de la o economie dirijata la dictatura economica, la febrilitate in inarmari. incat chiar un impmmut, in materiale pentru Romania, devenise cu totul exclus. Pentru acoperirea cheltuielilor de aparare sporite, in martie 1939, s-a aprobat contractarea unui imprumut de 850 milioane lei ele catre Casa Autonoma a Fondului Apararii Nationale, prin casa de Finantare si Amortizare (CAFA), la marile banei din tara, garantai cu bonuri de tezaur inzestrare 4,5%, platibil in trei ani care urmau primilor doi ani de la emisiune. Suma a fost subscrisa de 3 mari banei : » Banca Romaneasca 300 milioane lei » Banca de Credit Roman 300 milioane lei » Banca Comerciala Romana 250 milioane lei Dobanzile urmau sa se plateasca trimestrial, incepand de la 1 iunie 1939, iar ratele din impmmut sa se restituie tot trimestrial, incepand cu 1 aprilie 1941, pana in ianuarie 1944. La 23 martie 1939, s-a semnat tratatul pentru strangerea raporturilor economice intre Romania si Germania" de catre I. Bujoiu - ministrul economiei nationale, Gr. Gafencu - ministrul afacerilor straine, cir. Wilhelm Fabricius ' trimis extraordinar, ale carui conditii inrobitoare, pentru Romania, prevedeau, printre altele": ' dezvoltarea si orientarea productiei agricole romane, dupa un prealabil schimb de experienta a ce ' dezvoltarea industriilor existente agricole si crearea de noi industrii agricole si de prelucrare; ' dezvoltarea economiei forestiere romane si a lemnului; - crearea exploatarilor si industriilor forestiere, in masura in care ele vor fi necesare; - livrarea masinilor si instalatiilor pentai exploatarile miniere din Romania; - crearea de societati mixte romano-germane pentru deschiderea si valorificarea de calcopyrite din Dobrogea. a minereurilor de crom din Banat, a minereurilor din mangan din regiunea Vatra Dornei - Brosteni, valorificarea zacamintelor de bauxita si, eventual, crearea unei industrii de aluminiu; - crearea unei societati mixte romano-germane pentru exploatarea petrolului si executarea unui program de foraje si transformare a mazutului (pacurei); - colaborarea in domeniul industrial; - crearea de zone libere, unde sa fie instalate intreprinderi industriale si comerciale si construirea, in aceste zone libere, de antrepozite, instalatii si transbordare pentru nagatia germana; - livrarea de armament si echipament pentru armata, marina, aatia romana si industria de armament; - dezvoltarea cailor de comunicatii si a mijlocelor de trnasport, a retelei de drumuri de fier si a cailor fluale; - construirea de instalatii ele utilitate publica; - colaborarea intre bancile romane si germane, in interesul celor doua tari, in mod principal, finantarea diverselor afaceri; - platile, de efectuat de catre Germania si Romania si ceversa, urmau a fi facute conform acordului de clearing romano-german.In 31 martie 1939, s-a semnat un acord de plati cu Franta, la 11 mai 1939, un acord economic cu Anglia si alte tari, dar foita Germaniei, in crestere atunci pe continent, a facut clin tratatul amintit un instrument de aserre economica, militara si politica in favoarea ei. Tratatul a fost criticat pe larg de profesorul Virgil Madgearu, in resta Independenta Economica", care, nu mult mai tarziu, a platit cu ata atitudinea sa de combatant pentin interesele Romaniei. Evenimentele, care se precipitau la granitele Romaniei, au determinat statul sa lanseze o subscriptie publica de bonuri de tezaur, denumite inzestrarea armatei", care, pana la 1 decembrie 1940, a dus la subscrierea unei sume de 12,8 miliarde lei, din care : Industria si comertul 4,2 miliarele lei Bancile 2,8 miliarde lei Institutiile publice si de drept public 3,2 miliarde lei Cooperatia 0,1 miliarele lei Agricultura 0,3 miliarele lei Liber profesionistii si meseriasii 0,8 miliarele lei Subventii publice, particularii si pensionarii 1,0 miliarele lei Diversi 0,3 miliarele lei Incredinteaza conducerea statului generalului Ion Antonescu, pentru a asigura o noua orientare politica si a stapani administratia.In perioada, cand economia necesita credite, Ion I. Antonescu si-a indreptat atentia catre: » institutiile de credit create de stal; » bancile particulare; ambele in stransa legatura cu Banca Nationala, carora le-a cerut sa contribuie, laolalta, pentru difuzarea creditului in masa romaneasca, de pe intregul teritoriu ramas Romaniei. Dupa mai multe dezbateri cu reprezentantii institutiilor de credit agricol, pentru rezolvarea problemei agrare, prin creditarea refacerii inventarului agricol si reorganizarea productiei, s-au silit: » refacerea institutiilor de credit agricol, acolo unde se simtea nevoie si crearea de unitati de credit noi, unde impuneau necesitatile; » simplificarea formalitatilor pentm acordarea creditelor; » excluderea atitudinilor politice din cadrul bancilor populare si cooperatiste si inlaturarea formalismului birocratic complicat; » ieftinirea creditului si asigurarea posibilitatilor agricultorilor pentm respectarea angajamentelor prezente si itoare. Pentru atingerea acestor obiective, s-au modificat statutele Institutului National al Cooperatiei si ale Creditului National Agricol, largindu-li-se campul de actitate. Dobanda s-a silit la 2% peste acontul Bancii Nationale, iar actele de gaj, ipoteca si cambiile au fost scutite de orice taxa de timbru. Pentru meseriasi si exploatarile ele mine, bancile existente au fost transformate si statutele modificate, pentm simplificarea acordarii imprumuturilor si luarea de garantii.Intrucat aproape 90% din ata economica era in mainile strainilor, Ion I. Antonescu a luat o serie de masuri, prin decrete legi, pentru ca bunurile, intreprinderile comerciale si industriale sa fie preluate de romani de origine etnica, creand, in acest scop, Lin Subsecretariat de Stat al Romanizarilor, Colonizarilor si Inventarului. Spiritul masurilor luate era ca personalul romanesc inlocuitor sa cunoasca intreprinderea sau parti din ea, sa fie capabil, deci sa fie format sau pe cale de a se forma, lasand patronului decizia de alegere in interesul bunului mers al unitatii; de asemenea, noii patroni trebuiau sa fie de meserie, cunoscatori ai operatiunilor intreprinderii, destoinici, cu putere de munca, capabili de a duce mai departe si a dezvolta intreprinderea. Aceasta este misiunea comisarilor de romanizare, de a aplica prevederile decretului-lege, de a lucra efectiv, de a urmari si supraveghea desfasurarea operatiunilor intreprinderii, de a sprijini reaprozionarea, finantarea si creditarea necesara pentai bunul mers si dezvoltarea ei normala.In practica, insa, din cauza unei ideologii politice gresite, comisarii, numiti fara nici o selectie (inca de la numire circa 90% din acestia au devenit un fel de copatroni ai intreprinderii), nu au tinut seama de instructiunile date de Ministerul Economiei Nationale, nu s-au ostenit sa cunoasca spiritul practic urmarit de stat prin numii ea lor: manati numai de setea de razbunare, au inlaturat pe patron, in loc de a fi colaboratorul lui, au inlocuit, deodata, personalul strain cu personal roman, necunoscator si inapt de a se forma, au inceput a face operatiuni ce priveau intreprinderea, pe care cei carora li se adresa nu le cunosteau, nu aveau autorizarea ministerului, nici capital si, prin semnatura lor, nu puteau obtine credite. Rezultatul a fost dezastrul in actitatea intreprinderilor si, pentru a nu se ajunge la contrariul rezultatului scontat pe economie, prin decretul-lege din 19 ianuarie 1941, institutia comisarilor de romanizare a fost desfiintata, luandu-se alte masuri. Preocuparile lui Ion Antonescu, pentru inngerea dificultatilor economice, rezultau, in esenia, clin unele directive date guvernului in consiliul de cabinet din 11 octombrie 1940: reducerea fiscalitatii si formalitatilor de impunere; rezolvarea inferioritatii industriei romanesti; rezuirea intregii adminsitratii; descongestioanrea statului de functionari (de la 381.000 la 180.000) etc. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
