 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Politica comerciala a romaniei in perioada postbelica
|
|
Perioada i950-i989 |
|
| Participarea Romaniei la diziunea mondiala a muncii si la circuitul economic international. Locul comertului exterior in strategia dezvoltarii economice a tarii Urmarile celui de al doilea razboi mondial asupra Romniei sunt, in general, bine cunoscute si nu este cazul ca in cadrul acestei teme sa se insiste asupra lor. Intrarea Romaniei in sfera de influenta a URSS si plata unor mari desubiri de razboi catre aceasta tara au agravat si mai mult dezastrul economic national. De aceea, procesul de refacere economica a tarii a avut loc in conditii deosebit de grele, implicand mari sacrificii din toate punctele de vedere. Orientarea impusa de URSS pe linia autoizolarii tarilor socialiste de restul tarilor lumii, agravata de politica de blocada si de discriminari comerciale desfasurata de tarile capitaliste fata de tarile socialiste, a intarziat procesul de refacere economica a Romani O anumita imbunatatire a conditiilor de dezvoltare economica a tarii s-a produs odata cu retragerea trupelor soetice stationate pe teritoriul Romaniei la sfarsitul razboiului si cu schimbarea desfasurarii relatiilor de colaborare economica cu URSS, atat pe cale bilaterala, cat si pe cale multilaterala, in cadrul CAER, prin pozitia pe care tara noastra a adoptat-o in 1964 fata de aceste probleme, respingand ideile si urile lui Hrusciov, a caror acceptare ar fi avut menirea sa mentina Romania ca un satelit agricol al URSS. Cu toate acestea, trebuie sa subliniem ca trecerea la constructia socialismului in tara noastra, ca si in celelalte tari din Estul Europei, prin copierea intr-o masura mai mare sau mai mica a modelului soetic, n-a fost de natura sa permita o mai buna ancorare a acestor tari in diziunea internationala a muncii si in circuitul economic mondial. Din aceasta cauza, tarile din Estul Europei n-au putut tine pasul cu progresul economic inregistrat pe mondial si, cu toate succesele pe care le-au realizat fata de trecut, ramanerea lor in urma fata de tarile capitaliste dezvoltate s-a accentuat. La aceasta evolutie au contribuit nu numai greselile din politica economica a tarilor socialiste si centralismul excesiv promovat in marea majoritate a acestora, ci si criza economica mondiala care s-a declansat odata cu inceputul deceniului opt si care, prin incidentele ei, a provocat o incetinire considerabila in dezvoltarea economica a Romaniei cu urmarile care sunt cunoscute. Este indeobste cunoscut ca dezvoltarea constanta si echilibrata a economiei nationale a oricarui stat este conditia principala a participarii active si eficiente la diziunea internationala a muncii si la circuitul economic mondial. In aceste conditii, pornind de la faptul ca statele nationale reprezinta realitatea fundamentala a societatii contemporane si, probabil, baza dezvoltarii ei itoare, rolul hotarator in strategia dezvoltarii economice a fiecarei tari rene factorilor interni, adica mobilizarii, intr-un echilibru dinamic, a tuturor resurselor materiale, financiare si umane de care dispun statele pentru atingerea acestui obiectiv. Dar, asa cum arata istoria mai recenta sau mai indepartata a evolutiei economiei mondiale, pentru a tine pasul cu progresul tehnico-stiintific care se realizeaza la scara internatioala, se impune in mod obiectiv, in rtutea interdependentelor economice, care s-au accentuat in perioada postbelica, o participare activa la diziunea internationala a muncii si la circuitul economic mondial a tuturor statelor lumii. De aici rezulta, pentru orice stat, indiferent de dotarea cu factori de productie, de nivelul dezvoltarii economice, ca factorii externi, adica legaturile economice externe, trebuie sa joace un rol din ce in ce mai important.In aceste conditii, in orice stat care doreste o accelerare a procesului de dezvoltare economica, se impune silirea unui raport intre factorii interni si cei externi ai cresterii economice, precum si a raportului intre nivelul dezvoltarii economice si colaborarea economica internationala, intrucat experienta arata ca exista o legatura directa si reciproca intre acest nivel si gradul de participare al statelor la diziunea internationala a muncii si la schimbul mondial de valori. Experienta mondiala mai arata ca nivelul de dezvoltare a fortelor de productie si eficienta de ansamblu a actitatii economice, ca efect direct si nemijlocit al efortului propriu, potentat de colaborarea economica internationala, determina imbunatatirea continua a participarii oricarui stat la dizunea mondiala a muncii. Aceasta exclude autarhia, dezvoltarea economica inchisa, izolarea economica chiar si pentru cele mai dezvoltate si inzestrate tari ale lumii cu factori de productie, intrucat o asemenea conceptie neagi rolul si functiile importante ce ren relatiilor economice externe in procesul dezvoltarii economice a oricarui stat. Cu atat mai mult pentru o tara de dimensiunile Romaniei, cu o dotare relativ slaba cu factori de productie, participarea la diziunea internationala a muncii si la schimbul de valori materiale poate contribui intr-o masura importanta la dotarea economiei nationale cu factori de productie deficitari, la accelerarea progresului tehnic in economie, la completarea necesarului de resurse financiare implicate in infaptuirea unor programede investitii (cu conditia ca acestea sa fie bine fundamentate) si nu in ultimul rand la valorificarea superioara, prin export, a unei cote-parti corespunzatoare (optime) din productia nationala, fara a se afecta piata interna. In acest context, concomitent cu atentia acordata importului, care, bine optimizat si dimensionat, poate contribui la potentarea efortului propriu, o atentie similara trebuie acordata si exportului, care, pentru cele mai multe tari ale lumii, inclusiv pentru Romania, este singura (sau cea mai importanta) sursa de finantare a importului si de consolidare a rezervei valutare a statului. Trebuie avut insa in vedere ca exportul, prin structura sa, sa fie eficient si sa nu afecteze nevoile pietei interne. Se poate aprecia ca, in ce priveste Romania, aceste teze au fost afirmate si reafirmate mereu, dar au fost puse in practica cu efecte care nu s-au ridicat la nivelul celor scontate, datorita unor greve greseli in silirea de ansamblu a politicii economice a statului si mai ales in conducerea acestuia prin "indicatii" si "orientari" ale dictaturii comuniste, care intrau in totala contradictie cu legile economice obiective si cu tezele si conceptele de baza formulate prind strategia dezvoltarii economico-sociale a tarii. Promovarea unor forme si metode variate de conlucrare pe international in cele mai diferite domenii, in conditiile in care fiecare stat sa poata hotari in deplina libertate, fara nici o constrangere din afara, formele, metodele si caile colaborarii internationale este o alta teza pe care, in general, Romania a sprijinit-o, intrucat aceasta implica asezarea relatiilor dintre state pe baza principiilor dreptului international, dar si aici, din aceleasi considerente ca mai sus, rezultatele n-au fost intotdeauna cele scontate. Ca urmare, relatiile comerciale externe pe care Romania le-a desfasurat in perioada postbelica, atat din motive interne cat si din motive externe, nu au devenit cu adevarat un factor de progres in dezvoltarea economica a tarii, chiar daca datele oficiale publicate in tara noastra ar putea permite atenuarea acestei concluzii; aceasta pentru ca punem sub semnul indoielii exactitatea datelor statisticii din perioada dictaturii ceausiste, chiar daca anuarul statistic pe anul 1990 a mai inlaturat o parte din falsurile anterioare. Potrit acestor date, perioada anilor 1950-l989, volumul valoric total al comertului nostru exterior ar fi crescut de cea 36 ori, din care exportul de 42 ori, iar importul de 29 ori, ritmul mediu anual de crestere, per total comert exterior, fiind de cea 10%. Ritmul de crestere a comertului exterior romanesc a fost diferit de la o perioada la alta, si atia cu alti indicatori ai dezvoltarii economiei nationale ne arata ca tara noastra nu s-a putut inscrie ferm in tendintele ce s-au manifestat pe mondial. Desi, pe ansamblu, comertul nostru exterior a inregistrat ritmuri inalte pana la sfarsitul deceniului opt (devansand in anumiti ani chiar dinamica productiei industriale), obiectivul silit prin (atat in cincinalul 1971-l975 cat si in cincinalul 1976-l980) cu prire la cresterea diferentiata pe cele doua fluxuri (cresterea mai accelerata a exporturilor si mai lenta a importurilor) nu a fost integral indeplinit si, din aceasta cauza, balanta comerciala s-a soldat aproape cronic deficitara. La aceasta situatie s-a ajuns atat ca urmare a influentelor negative exercitate de criza economica mondiala, care s-a declansat si s-a adancit in deceniul opt, cat si a unor importante deficiente care s-au manifestat pe intern. Asemenea deficiente s-au inregistrat in principal pe linia asigurarii productiei pentru export in domenii cu o pondere mare in exportul tarii (constructii de masini, chimie, agricultura etc), ceea ce a dus la nerealizarea integrala a sarcinilor de . Aceasta a contribuit la dezechilibrarea balantei comerciale si a creat mari greutati in ce priveste balanta platilor curente, in conditiile in care importurile au fost realizate si uneori chiar depasite, iar preturile la o buna parte din aceste importuri (combustibili, materii prime etc.) au crescut in perioada respectiva. Toate acestea au determinat Romania in acea perioada sa faca apel la noi credite straine, care au devenit tot mai scumpe si au sporit datoria externa a tarii (la cea 11 miliarde dolari in 1980).In aceasta situatie, incepand cu cincinalul 1981-l985, s-au luat unele masuri pentru redresara evolutiei comertului nostru exterior si diminuarea treptata a datoriei externe acumulata in perioada anterioara. Masurile luate in aceasta perioada, ca si in cincinalul urmator (1986-l990), zau fortarea considerabila a exporturilor si limitarea drastica a importurilor, cu consecinte dintre cele mai nefaste atat asupra dezvoltarii economiei nationale, cat si asupra nivelului de trai al populatiei. Fara a fi realizate integral sarcinile silite in domeniul comertului exterior, in cincinalul 1981-l985, balanta comerciala a fost treptat redresata, realizandu-se chiar o excedentare a acesteia si prin aceasta achitarea a peste 40% din datoria externa contractata anterior. Pe ansamblu, ritmul comertului exterior s-a incetinit, importul realizand chiar si ritmuri negative in anumiti ani, cu consecintele cunoscute. In acelasi sens s-a continuat si in cincinalul 1986-l990 pana la caderea dictaturii ceausiste, reusindu-se achitarea integrala a datoriei externe pana in martie 1989, prin excedentarea balantei comerciale si vanzarea unei insemnate cantitati de aur din steria tarii (70 de tone). Supradimensionarea unor capacitati de productie in domenii mari consumatoare de materii prime si energie, in conditiile unei dotari precare a tarii cu astfel de factori de productie, a dus la cresterea dependentei de import si, in aceste conditii, la fortarea cu orice pret a exporturilor, a tot ceea ce se putea exporta, punand in pericol existenta biologica a poporului roman prin exportul de produse agroalimentare cu mult peste nivelul admisibil, in conditiile realizarii unor productii tot mai slabe din an in an. Politica economica dusa de dictatura in aceasta perioada a impins tara in pragul falimentului si la o izolare aproape totala fata de restul lumii, politica reflectata si in domeniul relatiilor economice externe. Aceasta a facut ca Romania sa decada din locul pe care il ocupase in comertul mondial spre sfarsitul deceniului opt si sa se situeze, potrit datelor publicate de GATT, in 1988 pe locul 38 la export (13,1 mild. dola, I;, cu o pondere de 0,5% din exportul mondial si pe locul 45 la import (10 mild. dolari), cu o pondere de 0,3%, situandu-se cu mult in urma unor tari cu potential economic similar. O evolutie asemanatoare a avut-o si ponderea comertului exterior in venitul national, scazand de la cea 50% in 1980 la cea 32% in 1988. Cat priveste volumul comertului exterior pe locuitor, si el a scazut de la peste 1 100 dolari la cea 900 dolari in 1988-l989. Toate acestea arata o slaba ancorare a Romaniei in diziunea internationala a muncii si in circuitul economic mondial si o accentuare a ramanerii in urma nu numai fata de tarile dezvoltate, ci si fata de tarile vecine cu un potential economic similar sau chiar mai mic decat cel al Romaniei. Cat priveste evolutia comertului exterior romanesc dupa inlaturarea dictaturii ceausiste este greu de facut aprecieri data fiind mostenirea grea lasata de acest regim in intreaga ata economica. Reasezarea pe baze noi a economiei, redimensionarea si mai buna corelare a diverselor ramuri ale acesteia, o mai judicioasa folosire a bazei proprii de materii prime si resurse energetice, stimularea dezvoltarii agriculturii etc, toate acestea vor influenta direct si nemijlocit si comertul exterior romanesc care trebuie sa dena cu adevarat un factor al cresterii economice. Vor trebui bine si optim dimensionate atat importurile cat si exporturile, iar apelul la credite straine va trebui facut cu grija, urmarindu-se un echilibru necesar in balanta comerciala si de plati a tarii. Modificari in structura pe marfuri a exportului siImportului Romaniei STRUCTURA EXPORTULUI Schimbari in structura exportului Romaniei in perioada postbelica s-au inregistrat, in primul rand, ca urmare a accentului pus pe dezvoltarea industriala a tarii, care si-a sporit substantial ponderea in produsul social si in venitul national. Cotele de export din productia industriei prelucratoare, potrit datelor oficiale, au sporit pana la cea 25% in perioada 1980-l985 si la sub 20% in anii urmatori, cu toata fortarea exporturilor pentru excedentarea balantei comerciale si achitarea datoriei externe. Aceste cote de export s-au raportat la productii industriale in crestere (potrit datelor oficiale productia industriei prelucratoare a crescut in 1989 de 44 ori fata de nivelul anului 1950 si de 65 ori fata de nivelul anului 1938).In afara industriei, agricultura a continuat sa participe la export cu o pondere semnificativa, dar cu multe sinuozitati indeosebi datorita evolutiei productiilor reale ale acestui sector care au fost cu mult sub nivelul celor anuntate oficial. Cotele de export s-au mentinut ridicate chiar si in conditiile unor productii scazute, afectand drastic, mai ales in ultimii 8-l0 ani, nivelul de trai al populatiei. S-a recurs la aceasta intrucat o buna parte din produsele industriale destinate exportului fie ca nu erau suficient de competitive, fie pentru ca ul productiei de export la aceste produse n-a putut fi realizat integral an de an si se dorea cu orice pret de catre dictatura sa se excedenteze puternic balanta comerciala pentru a se achita datoria externa inainte de sfarsitul cincinalului 1986-l990 (ceea ce s-a si facut). Nedispunand de alte date statistice, decat de cele oficiale, care nu reflecta, probabil, decat partial realitatea, vom face analiza modificarilor ce s-au produs in exportul Romaniei pe baza acestora cu rezerva subliniata. Aceste date arata ca, dupa provenienta produselor pe cele doua ramuri ale economiei (industrie si agricultura), structura exportului Romaniei s-a schimbat fata de trecut. Astfel, daca la inceputul deceniului sase produsele agricole reprezentau cea 55-60% din totalul exportului, iar cele industriale (inclusiv ale industriei extractive) doar 40-45%, in deceniul opt si inceputul deceniului noua ponderea produselor industriale s-a situat intre 75 si 80%, diferenta revenind celor agricole (20-25%). Edent, aceste ponderi se raporteaza la un volum sporit al exportului, care depasea in 1989 de 42 ori pe cel din 1950 si la un nomenclator mai diversificat al productiei de export. Daca se are in vedere si gradul de prelucrare al produselor exportate, datele oficiale arata, de asemenea, un progres fata de trecut. Astfel, daca la inceputul deceniului sase produsele de baza (neprelucrate sau cu un grad redus de prelucrare) detineau peste 70% din totalul exportului, iar cele manufacturate sub 30%, in deceniul opt si inceputul deceniului noua pondere produselor de baza s-a redus la cea 30-35%, iar cea a produselor manufacturate a crescut la cea 65-70%). Cu toate acestea, o buna parte dintre produsele manufacturate nu sunt inca suficient de competitive, atat sub aspectul costurilor de productie cat si cel al performantelor tehnico-calitative, iar structura lor sortimentala raspunde numai partial cerintelor pietei internationale in continua schimbare. Facand aceste precizari, nu avem intentia sa negam unele progrese pe care Romania le-a inregistrat fata de trecut. Grupa de masini, utilaje si mijloace de transport Din analiza datelor statistice oficiale rezulta ca in cadrul grupei de produse manufacturate s-a afirmat, dar nu la nivelul prevederilor din , cu o pondere in crestere si un nomenclator care a cunoscut o anumita diversificare, grupa de masini, utilaje si mijloace de transport. Cu o pondere de cea 30% din totalul exportului in 1989, aceasta grupa reprezenta cea jumatate din totalul grupei de produse manufacturate. S-au realizat si unele imbunatatiri pe linia performantelor tehnico-calitative, apropiindu-se de cele realizate pe mondial, dar sarcinile trasate pe aceasta linie au fost doar partial indeplinite, mai ales in ultimul deceniu. Au predominat la exportul nostru cu ponderi mai semnificative: masinile, utilajele si instalatiile pentru explorare geologica, pentru foraj si explotarea sondelor, utilajul energetic si electrotehnic, utilajul pentru industria chimica si industria cimentului, masinile-unele pentru prelucrarea metalelor, tractoarele, masinile si inventarul agricol, locomotivele Diesel, vagoanele de marfa si cisterne, autocamioanele, autobasculantele, autotractoarele, remorcile auto, autoturismele de teren, accesoriile si piesele de schimb pentru auto, navele si utilajul naval, excavatoarele, rulourile compresoare, armaturile industriale, rulmentii etc. Exportul unora dintre produsele de mai sus a inregistrat, potrit datelor oficiale, sporuri relativ insemnate, Romania afirmandu-se ca un producator si exportator cu o pondere in crestere (la utilajul petrolier, in special pentru foraj si extractie, utilajul pentru rafinarii de titei de mare capacitate, utilajul pentru industria energetica si electrotehnica, la exportul de tractoare si masini agricole etc). Este edent ca an de an Romania a aparut pe piata mondiala cu produse noi, dar nu intotdeauna la nivelul performantelor realizate in tarile dezvoltate si in conformitate cu cerintele pietei. Totodata si sfera geografica a exportului romanesc de matini si utilaje s-a largit, ponderea principala revenind tarilor socialiste si celor in curs de dezvoltare. Dar, pe langa progresele inregistrate in acest domeniu (largirea nomenclatorului de produse exportate, imbunatatirea performantelor tehnico-calitative, largirea sferei geografice a exportului etc), a persistat in exportul romanesc de masini, utilaje si mijloace de transport o serie de ramaneri in urma, de deficiente si neajunsuri indeosebi in ce priveste performantele tehnico-calitative ale multora din produsele destinate exportului, cat si in ceea ce priveste gama sortimentala a acestora, care n-au putut tine pasul cu cerintele pietei internationale in continua schimbare. Aceasta stare de lucruri s-a datorat atat unor cauze obiective, care au derivat din nivelul dezvoltarii industriei noastre constructoare de masini, cat si de ordin subiectiv, care au derivat din greselile savarsite in elaborarea politicii economice a tarii in anii dictaturii ceausiste. Datorita gradului inca redus de prelucrare din industria noastra constructoare de masini, am fost si mai suntem si in prezent in situatia ca dintr-o tona de metal sa obtinem produse prelucrate cu o valoare de 1,5-2 ori mai mica decat in tarile avansate. Pe de alta parte, consumul de metal pe unitatea de produs finit in industria noastra depasea de 2-2,5 ori greutatea produselor obtinute, iar in atie cu produsele similare din tarile avansate, multe dintre produsele romanesti erau mai grele cu 50-70%, deci incorporau o cantitate mai mare de materie prima, ridicand costurile de productie si reducand performantele tehnico-calitative. De asemenea, o cota destul de insemnata din valoarea multor produse ale industriei constructoare de masini exportate de Romania a revenit si continua sa rena importurilor de completare care, de regula, au un inalt grad de tehnicitate si ating pana la 30-40% din valoarea utilajului respectiv. Gradul mai scazut de competititate al unor produse oferite la export de industria noastra constructoare de masini, precum si structura inca deficitara a acestei grupe de produse au fost principalele cauze care explica si preturile, uneori mai scazute, pe care le-a obtinut si le mai obtine Romania in raport cu concurenta, precum si ponderea mai redusa a acestei grupe de produse in totalul exportului, in raport cu alte tari cu un nivel similar sau apropiat de dezvoltare. De aceea, in conditiile noi create de dupa inlaturarea dictaturii ceausiste, va trebui regindita structura industriei noastre constructoare de masini, adaptata rapid la tendintele ce se manifesta pe mondial in acest domeniu, pus un accent mai mare pe concentrarea si specializarea productiei, cu luarea in considerare a cerintelor in continua schimbare ale pietei internationale. Numai in acest fel produsele oferite de industria romaneasca vor deveni competitive atat sub aspectul costurilor de productie, cat si al performantelor tehnico-calitative, iar ponderea lor la export va continua sa creasca. Asadar, modernizarea structurilor de productie in industria constructoare de masini, ridicarea nivelului tehnic si calitativ al produselor si realizarea acestora la nelul performantelor de varf obtinute pe mondial, reducerea gabaritelor si greutatilor unitare ale produselor, diminuarea pierderilor de prelucrare si cresterea coeficientului de utilizare a metalului sunt cerinte de prim ordin de care trebuie sa se tina seama pentru realizarea unor progrese reale in exportul romanesc de masini, utilaje si mijloace de transport. O problema strans legata de exportul de masini, utilaje si mijloace de transport in domeniul careia s-au manifestat unele deficiente a fost asigurarea serce-ului si a pieselor de schimb dupa vanzare. De rezolvarea corecta si prompta a acestei probleme depinde mentinerea pe piata cu produse ale industriei constructiilor de masini, care, atat in perioada de garantie cat si dupa, necesita o asistenta tehnica corespunzatoare si piese de schimb furnizate la timp. Luarea in considerare a acestor cerinte va avea incidente pozitive si asupra balantei comerciale a tarii noastre, data fiind ponderea pe care aceasta grupa de produse va trebui sa o detina in itor in exportul total al Romaniei. Grupa de produse chimice O alta grupa de produse manufacturate a carei pondere a inregistrat o anumita crestere (cu unele oscilatii) in exportul total la tarii noastre a fost cea a produselor chimice (cea 9-l0% in anii 1985-l989). Dezvoltarea industriei chimice romanesti si diversificarea acesteia intr-o masura mai mare sau mai mica, ramura industriala de mare perspectiva in conditiile revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, a inceput sa se oglindeasca si in structura exportului nostru de produse chimice, diversificandu-se treptat nomenclatorul celor destinate exportului. Lacurile, vopselele, colorantii, materialele plastice, rasinile sintetice, medicamentele, ingrasamintele chimice, cauciucul sintetic, fibrele si firele sintetice, carbidul si negrul de fum, precum si produsele clorosodice s-au exportat intr-o gama relativ variata de sortimente. La exprotul unora dintre produsele chimice, Romania s-a situat in ultimul deceniu printre principalii furnizori pe piata mondiala, largindu-si totodata si sfera geografica a exporturilor. Dar, si in acest domeniu, cu toate progresele inregistrate, trebuie subliniat ca un mare neajuns faptul ca ceea ce a caracterizat si mai caracterizeaza inca exportul nostru de produse chimice a fost si este inca ponderea mare a unor produse cu un grad insuficient de prelucrare industriala si deci cu o valoare relativ scazuta (produse clorosodice, carbid, negru de fum, ingrasaminte chimice etc), adica produse de mare tonaj, a caror pondere s-a cifrat la peste 50% din totalul exprotului nostru de produse chimice, in timp ce inlocuitorii sintetici ai materiilor prime si alte produse prelucrate din acestia au detinut doar cea 25-26% din export, iar produsele cu un grad foarte inalt de prelucrare (medicamente, coloranti, lacuri, vopsele, produse cosmetice, materiale fotosensibile, materiale radioactive etc), sub 10%,In tarile avansate ale lumii, ultimele doua grupe detin intre 60 si 70% din totalul exportului de produse chimice. Aceasta structura neastisfacatoare a exportului romanesc de produse chimice explica in mare masura si pretul mediu unitar obtinut de tara noastra la aceasta grupa de produse, care s-a situat sub nivelul celui obtinut de tarile avansate ale lumii. Pentru remedierea acestei situatii este necesar sa se produca schimbari de structura in industria chimica romaneasca, dezvoltandu-se in mod prioritar petrochimia, chimia de sinteza fina si de mic tonaj, precum si industria de medicamente, subramuri ale industriei chimice care valorifica superior resursele de materii prime interne, care dau produse cu un grad inalt de prelucrare industriala si cu performante tehnico-calitative ridicate, aliniindu-se tendintelor si cerintelor pietei mondiale. Aceasta va determina treptat si schimbari in structura exportului romanesc de produse chimice, punandu-se accentul pe produse cu un grad superior de prelucrare, care sunt cerute pe piata mondiala si au o eficienta sporita la export. In aceste conditii va putea spori si ponderea grupei de produse chimice in exportul total al tarii. Grupa marfurilor industriale de larg consuni O grupa de produse manufacturate cu o pondere insemnata in exportul tarii noastre a fost cea a marfurilor industriale de larg consum. Ponderea acesteia s-a cifrat inca din decneiul opt la cea 16-l8% din totalul exportului nostru, mentinandu-se la acest nivel si in deceniul noua. Concmitent cu cresterea ponderii acesteia la export s-a extins si nomenclatorul produselor exportate si a sporit calitatea acestora. Produsele cu cea mai mare pondere la export din cadrul acestei grupe au fost: tesaturile, confectiile textile, tricotajele, incaltamintea si alte produe din piele, confectiile din blana, covoarele, mobila, aparatele de radio si telezoarele, sticlaria si ceramica fina de menaj, masinile electrice de spalat rufe, frigiderele, congelatoarele, articolele de artizanat etc. Sub raport cantitativ, exportul marfurilor industriale de larg consum a cunoscut cresteri insemnate in ultimele decenii, chiar daca ponderea valorica a grupei s-a silizat la nivelul de 16-l8% din totalul exportului. in acest context, problema care s-a pus si se va pune in continuare in legatura cu exportul de marfuri industriale de larg consum este mai ales imbunatatirea substantiala a calitatii si diversificarea sortimentala a ac Exista conditii corespunzatoare in tara noastra pentru realizarea acestui deziderat. Grupa de combustibili, materii prime minerale si metale Un loc relativ insemnat in exportul tarii noastre a revenit mult timp grupei de combustibili, materii prime minerale si metale. Daca la inceputul deceniului sase ponderea acestei grupe in exportul total al tarii era de cea 35-40%, in deceniul opt ea s-a cifrat la cea 25-30%, pentru ca apoi sa creasca usor spre sfarsitul deceniului noua. Aceasta grupa a fost alcatuita, de fapt, din trei subgrupe, dupa cum rezulta din titulatura ei. in cadrul acesteia, materiile prime minerale au detinut o pondere cu totul neinsemnata la exportul tarii noastre, grupa fiind dominata mai ales in primii 10-l5 ani postbelici de produsele petroliere, apoi si de subgrupa metalelor. Daca subgrupa produselor petroliere a avut in deceniul sase o pondere foarte mare in exportul total al tarii noastre (cea 25-30%), treptat in deceniul sapte, ponderea ei a scazut la 7-8%, ca apoi, in deceniul opt, sa creasca la 15-l7% si sa se mentina usor sub acest nivel in perioada urmatoare. Exportul acestor produse a fost fortat in perioada dictaturii ceausiste, afectand grav piata interna si in primul rand nevoile populatiei. De aceea, este de presupus ca ponderea acestor produse in exportul total al tarii se va diminua considerabil. O pondere de cea 8-l0% din exportul total al tarii noastre a revenit subgrupei de metale feroase si neferoase. Au predominat la export laminatele si tele din metale feroase. Metalele neferoase si laminatele neferoase, indeosebi pe baza de aluminiu, au detinut o pondere foarte mica in exportul tarii noastre. Avand in vedere ca siderurgia tarii noastre s-a dezvoltat intr-o stransa dependenta de importul de materii prime, fiind o ramura materio-energofaga, fara o baza corespunzatoare proprie de materii prime si resurse energetice, problema care va trebui sa se puna in noile conditii de dupa revolutia din decembrie 1989 este redimensionarea acesteia, eficientizarea ei, diversificarea sortimentala a productiei in stransa concordanta cu nevoile pietei interne si restringerea exportului, care va trebui sa imbrace mai ales forma unui schimb de sortimente cu alte tari, indeosebi europene. Cu alte cunte, siderurgia romaneasca va trebui sa se dezvolte in asa masura incat sa aiba in vedere nevoile pietei interne, iar importul si exportul de produse siderurugice sa se realizeze integral printr-un schimb de sortimente tot mai diversificat. Atat productia cat si exportul de produse siderurgice trebuie sa fie orientate spre sortimente cu un inalt grad de prelucrare industriala, cum sunt laminatele din oteluri speciale aliate si inalt aliate, tele, conductele, confectiile metalice, la cositorita la care se va putea obtine si un pret extern, in medie, pe tona, care sa acopere nu numai cheltuielile de productie, ci sa asigure si un beneficiu corespunzator. Cat priveste metalele neferoase, acestea nu vor inregistra cresteri la export (nici chiar aluminiul), productiile realizate fiind destinate aproape in exclusitate nevoilor pietei interne.In aceste conditii, ponderea subgrupei de materiale in exportul total al tarii nu va inregistra o crestere in itorul apropiat. Grupa materiilor prime nealimentare si a produselor prelucrate din acestea Cu o pondere relativ insemnata la export, dar in scadere pronuntata fata de trecut, s-a situat grupa materiilor prime nealimentare si a produselor prelucrate din acestea (cea 29% in 1950 si 4,1% in 1989). Chiar si in aceste conditii, nomenclatorul produselor exportate a inregistrat o anumita crestere.In cadrul acestei grupe au predomiat si continua sa predomine produsele lemnoase si derivatele lor (cea 75-80% din totalul grupei). Daca in trecut, Romania exporta mari cantitati de produse lemnoase neprelucrate sau cu un grad scazut de prelucrare industriala, in perioada postbelica situatia s-a schimbat in mare masura. Drept urmare, in exportul romanesc de produse lemnoase s-a inregistrat o crestere a ponderii produselor finite si semifinite (de la cea 14-l5% la inceputul deceniului sase, la cea 70% la inceputul deceniului noua). Ca urmare, in ultimul deceniu si jumatate au predominat la export: placajul, furnirul, panelul, celuloza, hartia, lazile din fag, butoaiele de lemn1. Avand in vedere exploatarile nerationale din anii dictaturii ceausiste, in perspectiva accentul va trebui sa fie pus pe o exploatare rationala si optima, pe sporirea gradului de valorificare a masei lemnoase, pe diversificarea mai mare a productiei in concordanta cu cerintele pietei interne si internationale, crescand ponderea sortimentelor cu un grad inalt de prelucrare industriala si competititate sporita destinate pietelor externe. Alte produse din cadrul grupei de materii prime nealimentare, cu o pondere relativ mica la export (cea 1-l,5%) au fost: unele materii prime textile (in si canepa - cu tendinta de scadere), pieile, semintele si materialul saditor, tele medicinale, penele, puful etc. Exista conditii pentru ca exportul unora dintre produsele respective sa inregistreze in itor o crestere atat sub aspectul volumului fizic cat si valoric (tele medicinale, semintele si materialul saditor etc). Grupa de materii prime nealimentare si produsele prelucrate din acestea, in ansamblul ei, nu va inregistra o crestere a ponderii valorice in exportul total al tarii noastre, ci isi va imbunatati substantial structura, accentul cazand pe produsele superior prelucrate intr-un nomenclator din ce in ce mai variat. Grupa materialelor de constructii si accesorii Cu o pondere relativ mica in exportul tarii noastre (4,4% in 1950 si 2% in 1989), dar cu un nomenclator in usoara diversificare, se situeaza grupa materialelor de constructii si accesorii. Principalele produse de export au fost: cimentul, PVC-ul, placile fibrolemnoase, placile din particole aglomerate, parchetele, usile si ferestrele din lemn, radiatoarele din fonta, armaturile sanitare, cartonul asfaltat, tigla etc. Ponderea cea mai mare in exportul acestei grupe a revenit si continua sa rena cimentului (28-30%). Fiind insa un produs energofag, ca si altele, de altfel, va trebui sa-si diminueze ponderea la export, avand o eficienta redusa. De aceea, in dezvoltarea productiei materialelor de constructii va trebui sa se tina seama, in primul rand, de cerintele pietei interne si numai, in al doilea rand, de cerintele pietei externe. Cu alte cunte, exportul materialelor de constructii, in special a celor energofage, nu va trebui sa creasca, accentul trebuind sa fie pus la export pe produsele cu un grad mai inalt de prelucrare industriala si pe o mai mare diversificare a sortimentelor de produse destinate atat pietei interne cat si exportului. Grupa de marfuri alimentare si a materiilor prime pentru productia acestora Un loc important in exportul tarii noastre a revenit marfurilor alimentare si materiilor prime pentru productia acestora. Si chiar daca ponderea lor valorica a scazut fata de trecutul mai indepartat, sub aspectul volumului fizic, exportul multora dintre produsele alimentare s-a mentinut ridicat sau chiar a continuat sa creasca. Statistica oficiala nu a reflectat adevarata stare de lucruri din acest domeniu. Produsele alimentare preponderente la exportul tarii noastre au fost: carnea si produsele din carne, uleiurile vegetale comestibile, grasimile animale comestibile, produsele lactate, ouale, legumele si fructele proaspete si conservate, nurile si alte bauturi alcoolice, mierea de albine etc. Dintre materiile prime alimentare exportate s-au remarcat: cerealele, bonele, onele, porcinele pentru sacrificare, semintele si fructele pentru industrializare, condimentele si produsele semiindustrializate din fructe etc. Regimul de dictatura ceausista a exportat masiv produse alimentare, de cele mai multe ori la preturi derizorii, infometand ani de zile poporul roman, cu urmari dintre cele mai dezastruoase pe termen lung. Exagerand cu buna stiinta productiile agricole, asa cum au dovedit-o faptele, regimul de dictatura voia sa lase impresia, prin statisticile oficiale, din ce in ce mai sarace in date, ca exportul de produse alimentare reprezinta o pondere infima din productia totala si ca rezervele de produse alimentare destinate pietei interne erau mai mult decat suficiente pentru a asigura necesarul rational de consum al populatiei. Dar, cum se stie, agricultura, ca si industria, a fost adusa in pragul falimentului si, cu toate acestea, la exportul de produse alimentare nu s-a renuntat. Abia dupa infaptuirea revolutiei din decembrie 1989 s-a luat decizia ca, pana la refacerea agriculturii, sa fie oprite exporturile de produse alimentare, recurgandu-se chiar la importuri masive de astfel de produse pentru a face fata nevoilor minime de consum ale populatiei. Din sumara prezentare de mai sus se desprinde concluzia ca exportul Romaniei a inregistrat schimbari de structura importante. Dar, cu toate progresele inregistrate in acest domeniu, structura exportului nostru nu s-a ridicat nici la nivelul posibilitatilor economiei nationale si nici la nivelul atins de tarile vecine cu un potential economic similar sau apropiat.In aceste conditii, intreprinderile romanesti producatoare pentru export (de stat, mixte sau particulare) vor trebui, in noile conditii create de ctoria revolutiei din decembrie 1989, sa manifeste o preocupare mai sustinuta pentru atingerea performantelor tehnico-functionale si calitatii produselor la nivelul realizarilor avansate pe mondial, introducand in fabricatie pentru export, pe baza unor contracte ferme, numai acele produse care asigura valorificarea superioara a materiilor prime si care sunt cerute pe pietele externe. Pentru aceasta este necesar ca, alaturi de specializarea pe produse, sa se intensifice procesul de specializare a unor fabrici si sectii pentru producerea marfurilor destinate exportului si sa fie luate masuri pentru desfasurarea mai buna a actitatii de comercializare a produselor romanesti pe pietele externe. Descentralizarea economiei romanesti si o mai stransa legare de piata mondiala va crea, probabil, conditii mai bune pentru ca si structura exportului Romaniei sa inregistreze modificari esentiale si, totodata, o sporire substantiala a eficientei. STRUCTURA IMPORTULUI Profunde schimbari fata de trecut s-au inregistrat si in structura importului Romaniei in perioada postbelica, punandu-se accentul indeosebi pe importul de factori de productie deficitari (masini si utilaje, materii prime, combustibili etc). Importurile efectuate in aceasta perioada au adus o contributie insemnata la dotarea economiei nationale cu tehnica moderna, mai ales pana spre sfarsitul deceniului opt, la aprozionarea industriei cu cantitati sporite de materii prime, materiale, combustibili, energie si in mai mica masura la aprozionarea populatiei cu bunuri industriale si alimentare de consum.In intreaga perioada luata in studiu au predominat in importurile Romaniei bunurile destinate consumului productiv, a caror pondere s-a cifrat la cea 85-90% din totalul importului, diferenta de 10-l5% (cu pronuntata tendinta de scadere in ultimul deceniu) revenind bunurilor destinate consumului indidual (asa cum rezulta din statistica oficiala ( elele nr. 7.6 si 7.5). Dupa criteriul provenientei produselor, preponderente la import au fost produsele industriale (materii prime, semifinite, produse finite), a caror pondere a oscilat intre 75 si 85%, diferenta de cea 15-25% revenind produselor agricole (alimentare si nealimentare). Grupa de masini, utilaje si mijloace de transport In importul total de bunuri destinate consumului productiv, un loc central, indeosebi in deceniile sase, sapte si opt, a revenit grupei de masini, utilaje si mijloace de transport. In perioada urmatoare ponderea acestei grupe in importul total s-a redus substantial (de la 40% in 1970 la cea 25-26% la sfarsitul deceniului noua). Importul de masini si utilaje a contribuit la intensificarea efortului de industrializare a tarii si, ca urmare, industria romaneasca constructoare de masini si-a sporit, treptat, contributia la satisfacerea nevoilor economiei nationale cu astfel de produse intr-o proportie de peste 70% (dupa datele oficiale), reducandu-se relativ importul, dar modificandu-se permanent structura acestuia. La sfarsitul deceniului opt si inceputul deceniului noua, in structura acestei grupe la import cea 80-85% revenea masinilor si utilajelor, iar 15-20% mijloacelor de transport. in subgrupa masinilor si utilajelor au predominat: utilajele tehnologice pentru industria chimica, utilajul energetic si electrotehnic, utilajele pentru ridicat si transportat, utilajele pentru industria metalurgica, utilajele pentru industria textila, a confectiilor si tricotejelor, utilajele pentru telecomunicatii, utilajele pentru forje si presa, utilajul rutier, utilajele pentru industria prelucrarii lemnului, celulozei si hartiei, utilajele pentru pompare si compresie, cele pentru industria alimentara si masinile unelte pentru prelucrarea metalelor. In subgrupa mijloacelor de transport ponderile cele mai mari au revenit la import navelor si utilajelor navale, mijloacelor de comunicatie aeriana, accesoriilor si pieselor de schimb auto-moto. Fara a subestima importanta acestor produse la dotarea si inzestrarea tehnica a economiei nationale, la procesul de industrializare a tarii, trebuie subliniat ca nu intotdeauna produsele importate din cadrul acestei grupe au reprezentat ultimul cuvant al tehnicii pe mondial. Au fost destule cazuri, recunoscute si oficial de factorii de decizie politica ai timpului, de importuri necorespunzatoare sub aspectul performantei tehnice, depasite cu mult fata de realizarile din tarile avansate, unele dintre produsele respective necesitand importante modificari si cheltuieli suplimentare pentru a putea fi puse in functiune la un nivel cat de cat corespunzator. Si nu este vorba numai de importuri efectuate din tarile membre ale CAER, ci si din tarile avansate ale lumii. Aceste importuri au adus mari daune economiei nationale, incetinind progresul tehnic si marind decalajul fata de tarile dezvoltate. Aceste aspecte au fost agravate mai ales in deceniul noua cand, din dorinta de a achita inainte de vreme datoria externa, dictatura ceausista a franat importul de tehnica moderna din tarile avansate, inclusiv importul de piese de schimb. Pentru ca Romania sa inlature marele decalaj care ne desparte de tarile avansate, importul de masini si utilaje va trebui continuat in vederea extinderii si mai ales a modernizarii industriei create in anii anteriori. In aceste conditii, o atentie deosebita va trebui acordata structurii acestor importuri, precum si calitatii si performantelor tehnice ale acestor produse. Aceasta impune o atentie sporita din partea agentilor economici beneficiari ai acestor importuri, care sunt chemati sa aleaga cu toata responsabilitatea utilajele si instalatiile ce vor trebui importate pentru a corespunde din toate punctele de vedere nevoilor reale ale economiei nationale si care sa atinga in cel mai scurt timp parametrii tehnico-economici siliti prin proiecte si contracte. Cooperarea cu firme straine in acest doemniu ar putea fi o cale menita sa contribuie la reinnoirea tehnologica a industriei noastre daca alegerea partenerilor straini s-ar face cu grija si cu atentia ce se impun. Oricum, importul de tehnica modrena este un proces care nu poate fi oprit sau incetinit in conditiile in care Romania doreste o mai buna ancorare in diziunea mondiala a muncii si in circuitul economic de valori materiale pe international. Un timent al comertului international strans legat indeosebi de comertul cu masini, utilaje si mijloace de transport este cel al licentelor. Romania a fost si este, in primul rand, o importatoare de licente si numai de putina vreme a inceput sa faca si anumite exporturi. In ceea ce priveste importul, s-au manifestat o serie de deficiente si neajunsuri, indeosebi pe linia punerii in aplicare a acestor licente cu mare intarziere si fara a le fi.fost aduse perfectionarile corespunzatoare inainte de a fi introduse in productie, fapt agravant in ce priveste ramanerea in urma fata de tarile avansate. Or, este un lucru indeobste cunoscut ca, competititatea pe pietele exterrne depinde in etapa contemporana, in primul rand, de modernizarea continua si de ritmul de reinnoire a gamei de produse exportate. Ca urmare, pe langa importul de licente, trebuie acordata o atentie deosebita actitatii prind cercetarea, proiectarea, asimilarea de noi produse si introducerea rapida in productie atat a rezultatelor cercetarii proprii cat si a licentelor importate. Numai asa s-ar putea tine pasul cu progresul tehnico-stiintific contemporan in conditii de competititate sporita. Grupa de combustibili, materii prime minerale si metaleIn infaptuirea programului de dezvoltare economica a tarii s-a avut in vedere, in primul rand, folosirea la maximum a resurselor interne de materii prime si de resurse energetice, iar, in acest scop, s-au facut mari eforturi materiale si financiare pentru largirea bazei proprii de astfel de produse. Eforturile pe aceasta linie s-au soldat cu aumite rezultate, dar insuficiente pentru aprozionarea industriei prelucratoare, a carei capacitate de productie a crescut, in anumite ramuri ale ei, peste limitele optime, devenind puternic dependenta de importul de materii prime si resurse energetice. De aceea, in ultimele doua decenii, Romania si-a sporit aproape continuu importul de astfel de produse, grupa respectiva ajungand sa detina peste 50% din totalul importului la sfarsitul deceniului opt si inceputul deceniului noua (50-57%).In ce priveste combustibilii, daca in primele doua decenii postbelice titeiul n-a urat la importul Romaniei, concomitent cu scaderea importanta a productiei interne de petrol, la sfarsitul deceniului sapte si inceputul deceniului opt, titeiul a aparut la import cu o pondere in crestere, atat sub aspectul volumului fizic cat si valoric, ca urmare a cresterii considerabile a preturilor in urma celor doua socuri petroliere din deceniul opt. Astfel, daca in anul 1970 importul nostru de titei s-a cifrat la cea 2,3 mii. tone, in anul 1980 crescuse la 16 mii. tone, pentru ca in perioada urmatoare sa oscileze intre 13 si 23 mii. tone. Desi au fost adoptate de fosta dictatura unele programe fanteziste menite sa asigure "independenta energetica" a tarii pana la sfarsitul deceniului noua, ele n-au fost realizabile. Aceste programe prevedeau: explorarea temeinica a tuturor zonelor tarii in vederea descoperirii de noi zacaminte de titei, gaze naturale si substante radioactive; intensificarea preocuparilor in vederea utilizarii unor noi surse de energie (solara, a vantului, a apelor termale, a biomasei), reducandu-se ponderea hidrocarburilor in consumul energetic al tarii; valorificarea la maximum a zacamintelor de carbuni si de sisturi bituminoase; realizarea unui amplu program prind constructia de centrale atomoelectrice. Dupa cum se stie, doar intr-o mica masura au fost realizate aceste obiective, incat dependenta Romaniei de importul de titei, ca si de gaze naturale si chiar de energie electrica, s-a marit spre sfarsitul deceniului noua si se va mentine inca multa vreme ridicata.In afara titeiului, gazelor naturale si energiei electrice, Romania dezvoltand o importanta industrie siderurgica, a devenit o mare importatoare de minereuri feroase, neferoase, cocs, huila, precum si de metale feroase si neferoase, importuri care au cunoscut o permanenta crestere. De pilda, in anii 1985-l989, importurile de minereu de fier s-au cifrat la 15-l6 mii. tone anual, cele de carbune cocsificabil au oscilat intre 4 si 7 mii. tone anual, cele de cocs metalurgic intre 2 si 3 mii. tone, iar cele de metale feroase si neferoase intre 3 si 4 mii. tone. Chiar si in conditiile redimensionarii capacitatilor de productie din industria siderurgica (inclusiv metalurgia neferoaselor), care sa tina seama de nevoile reale ale tarii, importurile de materii prime de baza pentru aceste industrii se vor mentine si in continuare ridicate. Grupa de materii prime nealimentare si produse .prelucrate din acestea Cu o pondere mult mai mica (fata de alte grupe si fata de trecut^ s-a situat la importul tarii noastre si grupa de materii prime nealimentare si produse prelucrate din acestea. Desi ponderea valorica a acestei grupe a scazut de la 21,4% in 1950 la 5-6% in ultimii ani, volumul fizic al importului, precum si nomenclatorul produselor importate au cunoscut o crestere relativ insemnata. Produsele cu ponderea cea mai mare la import au fost: bumbacul fibra, pieile crude, celofibra, hartia etc. Numai bumbacul fibra, al carui import a oscilat intre 100 si 120 mii tone, si pieile crude, al carui import a oscilat intre 30 si 48 mii tone, au detinut peste 50-60% din ponderea acestei grupe la importul Romaniei. Fara a creste substantial, mai ales importul de bumbac si piei crude se va mentine la un nivel ridicat si in itor, data fiind baza proprie foarte deficitara la aceste materii prime. Acest nivel ridicat al importului este determinat si de existenta unor mari capacitati industriale de prelucrare create in perioada postbelica, a caror dependenta de import a crescut permanent. Grupa de produse chimice si de materiale de constructii Cat priveste produsele chimice, acestea au inregistrat o crestere relativ insemnata a ponderii valorice in deceniile sase-sapte, pentru ca apoi, pe masura dezvoltarii industriei chimice romanesti, ponderea lor sa cunoasca o usoara scadere, dar nomenclatorul de import sa se diversifice, punandu-se accent sporit pe produsele deficitare.In acest context, au predominat la import: masele plastice si materialele pentru fabricarea acestora, colorantii organici si sintetici, lacurile, vopselele, cauciucul (natural si sintetic), antidaunatorii, auxiliarii textili pentru industria pielariei si cauciucului, acizii organici si anorganici, produsele si preparatele farmaceutice si medicamentele. Trebuie subliniat insa ca, mai ales in ultimii ani ai perioadei de dictatura ceausista, importul unora dintre produsele de mai sus nu a satisfacut decat in mica masura nevoile reale ale economiei si mai ales ale populatiei ( importul cu totul nesatisfacator al medicamentelor). Este de presupus ca in noile conditii de dupa revolutia din decembrie 1989 vor fi mai bine corelate importurile cu exporturile de produse chimice, fara a mai fi neglijata piata interna si indeosebi nevoile de consum ale populatiei.In ce priveste materialele de constructii, ponderea acestora in importul total al tarii a fost nesemnificativa, la aceasta contribuind, in primul rand, faptul ca industria materialelor de constructii creata pe teritoriul tarii noastre in perioada postbelica este in masura sa satisfaca in cea mai mare parte nevoile pietei interne, dispunand si de o baza corespunzatoare de materii prime, dar care, din pacate, nu a fost intotdeauna rational folosita.In aceste conditii, nici nomenclatorul de import al Romaniei la materialele de constructii n-a fost diversificat, restringandu-se treptat, doar la cateva produse deficitare (caramizi refractare, produse de magnezita, klinkerit). Grupele de bunuri destinate consumului indidual Mai ales in deceniile sapte si opt, Romania a facut si importuri de bunuri destinate consumului indidual. in deceniul noua, ponderea lor s-a micsorat considerabil (cea 7% in 1989 fata de 11% in 1970), afectand substantial nivelul de trai al populatiei, daca luam in considerare si faptul ca exportul de astfel de produse a cunoscut o crestere permanenta, fara a se tine seama de nevoile reale ale pietei interne. Concomitent cu reducerea ponderii valorice a acestor grupe de produse s-a restrans si gama produselor importate la: tesaturi, tricotaje, incaltaminte, articole de sport si vanatoare - din grupa bunurile industriale - si la: peste, produse din peste, orez, zahar, unele condimente si cantitati infime de cafea, cacao si citrice -din categoria produselor alimentare. Aceasta arata lipsa totala de grija a regimului de dictatura ceausista pentru nivelul de trai al oamenilor muncii, in timp ce se elaborau uri fanteziste, fara nici un fel de acoperire materiala, cu prire la aprozionarea populatiei. O asemenea politica iresponsabila a dus in pragul disperarii un popor intreg care, pe langa foamea si lipsa de medicamente, a indurat si frigul multor ierni aspre din ultimul deceniu. Din aceasta trista experienta trebuia trasa o invatatura si anume: omul si nevoile lui trebuie sa stea in centrul politicii oricarui partid politic de buna credinta si sa nu fie o lozinca lipsita de continut pentru ca istoria sa nu se mai repete. Sintetizand aprecierile cu prire la structura importului trebuie sa subliniem inca odata faptul ca si in acest domeniu s-au produs schimbari fata de trecut, dar greselile savarsite in politica economica a tarii de catre dictatura ceausista au determinat o prea pronuntata dependenta a economiei nationale de import prin supradimensionarea unor capacitati de productie care n-au devenit renile decat in mica masura si ale caror produse n-au fost intotdeauna performante si competitive pe pietele externe. in acest context, putem trage concluzia ca desi s-au produs insemnate schimbari in structura exportului si importului Romaniei in perioada postbelica, pe ansamblul sau, comertul exterior romanesc n-a fost, in cele mai multe cazuri, eficient, permitand o scurgere de venit national in exterior si, asa cum s-a subliniat mai sus, a afectat mai ales in ultimul deceniu atat procesul de modernizare a economiei nationale si, in primul rand, a industriei, cat si nivelul de trai material al maselor largi de oameni ai muncii din tara noastra. Lichidarea datoriei externe a tarii inca din martie 1989 nu a avut efectele scontate si asteptate de intregul popor, de inorare a actitatii economice si de usoara imbunatatire a conditiilor de ata. Rezultatele ului pe anul 1989 confirma pe deplin acest lucru. In acest an, in timp ce principalii factori de productie au inregistrat cresteri fata d |
|
|
Politica de confidentialitate
|
