 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Corporatismul democratic - un proces de intermediere sau/si de negociere |
|
| Atat lipsa de consistenta a modelului lui Winkler si a altora asemanatoaAŽre, cat si excesiva politizare a diferitelor forme de corporatism, asa cum am subliniat mai sus, au determinat pe multi cercetatori sa treaca la un mod nou de abordare a problemelor - confruntarea teoriei cu realitatea si, odata cu aceasta, sa vada in corporatism nu, in primul rand, latura ideologica ci modaAŽlitatea practica de a solutiona diferentele dintre interese si dintre modurile de a interpreta problemele economice si sociale in cadrul institutiilor si proceAŽselor democratice. In mod specific, ei au inceput sa interpreteze corporatismul ca pe un mijloc practic util prin care statul sa fie pus in situatia de a intermeAŽdia interesele de grup prin crearea unui cadru i Fireste, corporatismul este un concept complex avand mai multe laturi: poliAŽtice, sociale, economice, juridice, istorice. Obiectul nostru de studiu fiind insa teoria politicii economice, ne vom concentra atentia asupra analizei proceselor de intermediere pe care le implica corporatismul, subliniind contributiile aduse in aceasta directie de Schmitter, Grant, Lehmbruch, Panitch si altii. Ceea ce da valoare in plus contributiilor acestor cercetatori este faptul ca, parasind alternatile corporatiste speculati, ei au adoptat o acceptiune mai restransa care se concentreaza asupra unui set observabil relativ direct de trasaturi institutionale distincte, implicand practica reala a reprezentarii si intermedierii intereselor in cadrul sistemului economic capitalist. Noua paradigma a corporatismului pune in evidenta mai multe trasaturi pe care incercam sa le prezentam in mod sintetic prin urmatoarea formulare definitorie: corporatismul nu este un sistem economic nou si nici o parte politica distincta de cea parlamentara ci un subsistem politic si economic integrat in sistemul de ansamblu, subsistem ce difera de cel pluralist si de cel totalitar; ef este o forma de reprezentare si de intermediere a intereselor si/sau atitudinilor ce implica procesul de negociere la nil macro, mezo si microeconomic; reprezinta un aranjament institutional specific pentru conectarea intereselor gruAŽpurilor organizate cu structurile decizionale ale statului in cadrul sistemului economiei capitaliste; ca proces istoric, corporatismul deriva din pluralism si imbraca trasaturile esentiale ale sistemului social-economic in care functioneaza.In cele ce urmeaza vom relua si dezvolta sintetic elementele mai imporAŽtante (elementele cheie) cuprinse in aceasta definitie. . Corporatismul - un subsistem politic si economic Corporatismul nu apare aici ca un nou sistem social-economic si nici detasat de sistemul de ansamblu in care el functioneaza. Fie ca este vorba de rsiunea democratica, fie de cea etatista, corporatismul ramane ca un subAŽsistem1 integrat in sistemul economic si politic de ansamblu de la care priAŽmeste caracteristicile fundamentale. Regimul social politic este acela care imAŽprima caracteristicile de baza ale corporatismului. S-a dodit ca un regim autoritar va aa, in structura sa, un corporatism etatist care sa-l serasca sau sa-l sustina. in societatile liberal-democrate este posibila dezvoltarea anumitor structuri politice si institutionale care poarta elemente corporatiste atat ca premise operati, cat si ca forme institutionale si de organizare tipic democratice. De exemplu, aplicarea in mai multe tari democrate a unor poAŽlitici privind niturile, conditiile de munca, dezvoltarea regionala si urbana s.a. a implicat integrarea institutionalizata a sindicatelor si a asociatiilor patronale cu statul intr-un sistem de reprezentare, precum si actiuni de cooAŽperare mutuala. Aceste forme de corporatism sunt percepute de Panitch si de alti cercetatori ca o structura politica reala care integreaza grupurile organiAŽzate la nilul conducatorilor prin care se pot realiza diferite obiecti conAŽnite, inclusiv mobilizarea si controlul social al masei de producatori. Panitch noteaza ca, in societatile liberal-democrate, structura politica referitoare la corporatism este deopotriva specifica si partiala. Este specifica in sensul ca ea implica: legatura dintre stat si grupurile functionale constituite din reprezentarea institutionalizata in elaborarea unor politici publice; interAŽactiunea dintre grupurile respecti in cadrul acestui proces; existenta unor elemente ale controlului de stat asupra grupurilor prin care autonomia lor este limitata, grupuri care sunt folosite ca agentii de mobilizare si adminisAŽtrare pentru politica statului. Structura politica corporatista este partiala in sensul ca ea nu inlocuieste reprezentarea parlamentara1. Corporatismul suAŽplineste insa unele neajunsuri ale sistemului de reprezentare parlamentara2. Corporatismul - ca proces de intermediere a intereselor grupurilor organizate Esenta corporatismului, in varianta sa democrat-liberala, trebuie gasita- ne indeamna Crouch - in notiunea de intermediere care ne duce dincolo de analiza pluralista, la negocierea dintre grupurile de interes organizate si gurn3. Prin urmare, procesul de intermediere implica negocierea diferitelor poliAŽtici si a aplicarii acestora intre agentiile de stat si reprezentantii organizatiiAŽlor grupurilor de interes. Politicile respecti sunt aplicate prin organizatiile grupurilor de interes, prin colaborarea lor si prin vointa si abilitatea repreAŽzentantilor organizatiilor de a asigura acordul membrilor lor. Dupa cum s-a subliniat mai sus, intr-un regim democrat, corporatismul are trasaturi liberal-democrate. Aceasta inseamna respectarea urmatoarelor conditii fundamentale in aplicarea diferitelor politici: » negocierea libera intre parti fara impunerea unor conditii prealabile; » acordul membrilor organizatiilor grupurilor de interes asupra obiectiAŽlor urmarite si rezultatelor obtinute. Asa cum impunerea arbitrara a politicilor de stat prin organizatiile gruAŽpurilor de interes fara negocieri prealabile nu poate constitui corporatism liberal, tot asa, negocierea, care are in dere intelegerile fara nici o obligatie din partea organizatiilor grupurilor de interes de a asigura acordul memAŽbrilor lor, nu constituie un aranjament corporatist4. Corporatismul - ca cerinta a participarii autoritatii statale la procesul de intermediere Participarea statului la procesul de intermediere constituie trasaAŽtura principala a corporatismului democrat , care il distinge de pluAŽralism. Stimulentul pentru stat de a participa cu autoritatea sa la procesul de intermediere - subliniaza Grant - este ca el (statul) poate construi un suport pentru legiferarea si implementarea politicilor sale, prin recunoasAŽterea participarii privilegiate la un grup de interes sectorial suficient de puAŽternic pentru a oferi suportul alegatorilor sai care obtin avantaje1. Totusi, asa cum noteaza Schmitter, desi statul are un puternic stimulent de a se angaja in negocierea corporatista, nasterea unor asemenea aranjamente nu trebuie sa fie caracterizata simplu ca un proces condus de stat ci mai degraba ca un proces osmotic prin care statul modern si asociatiile moderne ale grupurilor de interes cauta unul de la altul sprijinul si indrumarile necesare2. Respingand confruntarea, corporatismul accepta dialogul institutional dinAŽtre cele trei parti: sindicat, patronat, gurn. Dialogul institutional se realiAŽzeaza pe trei cai principale3: » prin procesul de consultare constand in schimburi reciproce de inforAŽmatii prin care fiecare parte prezinta propria pozitie asupra probleAŽmelor si discuta despre continutul si modul de solutionare a acestor probleme; » prin procesul de concertare initiat de gurn in derea luarii deciAŽziilor asupra unor probleme specifice; este o forma de colaborare, induAŽsa de stat, avand ca scop de a promova vointa schimbului de opinii, de a aprecia nevoile si problemele fiecarei parti si de a ajunge la situatia de a i » prin procesul de alaturare a partilor la luarea deciziilor folosind metoda intelegerilor realizate prin negocieri si compromisuri, asa incat aceste parti sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor fata de un pachet de probleme economice si sociale nationale prioritare care prisc stabilitatea macroeconomica, dezvoltarea si echilibrul economic. Dupa cum precizeaza Cooper, la consens pe baza de negoAŽcieri si compromis se ajunge numai in cazul cand partile sunt impliAŽcate in procesul comun de luare a deciziilor, impartind in trei categorii gradul de corporatizare a unor economii natioAŽnale sau a unor sectoare ale acestora exprimate prin calificatile slab, mediu si puternic, se pot face urmatoarele aprecieri asupra legaturilor dintre forAŽmele dialogului constitutional si gradul de corporatizare. Procesul de consulAŽtari este specific mai degraba corporatismului slab, cel de concertare, corpoAŽratismului mediu, iar cel de luare in comun a deciziilor este caracteristic indeosebi corporatismului puternic. Corporatismul - ca aranjament institutional specific de reprezentare si intermediere Corporatismul, ca sistem de reprezentare sau de intermediere a intereselor si/sau atitudinilor, reprezinta un aranjament institutioAŽnal formal, informai si specific, ce se intalneste in diferite forme in toate tarile democrate.1 Acest aranjament se refera la elaborarea si precizarea unui set de reguli de desfasurare a proceselor de intermediere, set care are ca obiecti: deliAŽmitarea rolului organizatiilor participante la precizarea modului de desfasuAŽrare a proceselor de intermediere, crearea unor forumuri sau corpuri triparAŽtite care sa cuprinda capitalul organizat, munca organizata si agentiile gurAŽnamentale, ca parti implicate in procesul de intermediere, crearea si precizaAŽrea mecanismelor de functionare a forumurilor, precum si derularea procesuAŽlui de intermediere si a celui de punere in opera a deciziilor. Cu ajutorul aranjamentelor institutionale se realizeaza conectarea intereselor asociatiilor organizate ale societatii civile cu structurile decizionale ale statului in cadrul sistemului democratic. Corporatismul » ca alternativa la modelul pluralist Corporatismul, ca aranjament institutional contemporan adecvat (sau, dupa Schmitter, o conuratie institutionala moderna), realiAŽzeaza intermedierea intereselor intr-o societate democrata ca o alterAŽnativa la modelul pluralist cu care se afla in relatie de filiatie, dar cu care nu se confunda. Pentru a ne face o imagine mai cuprinzatoare si mai precisa asupra corpoAŽratismului este necesara area acestuia cu conceptul de pluralism. Din pacate, constata Grant, una din dificultatile care se nasc din manuirea conceptului de corporatism este faptul ca anumiti cercetatori il trateaza ca pe un soi de pluralism pentru simplul motiv ca el implica consultari si negocieri intre grupurile de interes organizate. Insa corporatismul, in realitate, nu poate fi confundat cu pluralismul intrucat acesta din urma nu implica nici participarea grupurilor de interes la procesul de luare a deciziilor politice prin negocieri institutionalizate si nici participarea statului la procesul de intermediere1. Pe langa aceasta, mai sunt si alte deosebiri pe care le mentionam in urmatorul tabel ativ2 (tabelul 5.1). elul 5.1 Comparatie privind principalele trasaturi ale: Pluralismului Corporatismului 1. Consultari si negocieri intre gruAŽ purile de interes organizate fara participarea statului 2. Unitatile constituente sunt orgaAŽ nizate intr-un numar nespecificat. De asemenea, ele sunt: » competiti; » neordonate ierarhic; » autodeterminate; » ele nu sunt in mod special auAŽ torizate, recunoscute, subnAŽ tionate sau create de catre stat. 3. Unitatile constituente nu sunt conAŽ trolate in ceea ce priste selecAŽ tarea sau numirea conducerii ori articularea intereselor unitatilor componente la cele de stat si nu exercita un monopol al activitatii de reprezentare 4. Modul de actiune predominant este presiunea politica si economica. 1. Consultari si negocieri intre gruAŽ purile de interes organizate cu participarea statului. 2. Unitatile constituente sunt orgaAŽ nizate intr-un numar limitat sau singulare. De asemenea, ele sunt: » necompetiti; » ordonate ierarhic; » diferentiate functional; » recunoscute ori autorizate (daAŽ ca nu create) de catre stat. 3. Exista un monopol deliberat al reprezentarii, care exercita controaAŽ le sau observari asupra selectarii conducatorilor si asupra articularii cererilor si sustinerilor in procesul de intermediere si negociere 4. Modul de actiune predominant este dialogul sau negocierea intre parti. Din area principalelor trasaturi ale celor doua aranjamente instiAŽtutionale nu este greu de facut urmatoarea constatare: Pluralismul este propriu sistemului politic liberal asa cum concurenta perAŽfecta este proprie mecanismului pietei libere definita de liberalismul ecoAŽnomic clasic. Corporatismul - cu diferentele de rigoare intre variante - este propriu sistemului politic neoliberal si celui socialist democrat asa cum concurenta monopolista si formele de interntie a statului in economie sunt proprii relatiilor de piata controlate de stat. Potrivit aprecierii lui Schmitter, cei mai multi dintre autori sunt de acord ca corporatismul ofera o alternativa atractiva la modelul pluralist, sugerand nu numai o conuratie institutionala diferita in relatia dintre asociatiile grupurilor de interes specializate si procesul politic dar si o cale diferita de conceptualizare a rolului si importantei statului1. De aceea, pentru economiile dezvoltate Schmitter de mai potrivit corporatismul decat pluralismul. AseAŽmenea evaluare este confirmata de viata reala. intr-adevar, preferinta unor tari pentru corporatism se manifesta, ea fiind motivata de faptul ca pluralisAŽmul insemna un rol prea pasiv al statului in economie unde el nu ofera un aparat adecvat pentru a stapani schimbarile ce au loc in relatiile dintre stat si grupurile de interes bazate pe diviziunea muncii sociale, aspect ce nu mai poate fi valabil pentru corporatism2. Atat pluralistii, cat si corporatistii recunosc, accepta si incearca sa faca fata diferentierii structurale in crestere si dirsitatii de interese a politiAŽcii moderne, insa ei ofera remedii politice opuse si imagini dirgente ale formei institutionale pe care le va lua un astfel de sistem modern de reAŽprezentare. Daca pluralismul presupune formare spontana, proliferare numerica, exAŽpansiune orizontala si interactiuni competiti, corporatismul presupune, dimpotriva, aparitie sau manifestare controlata, limitare cantitativa, straAŽtificare rticala si interdependenta complementara3. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
