ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Piata produselor. sistemul de preturi
|
|
Esenta si functiile preturilor in economia de piata |
|
Functionarea economiei de piata este conditionata de existenta preturilor care reprezinta cea mai complexa forma de masurare economica in expresie monetara a bunurilor reproductibile. Pretul se prezinta ca un fenomen de o foarte mare complexitate, fiind rezultatul intersectarii unei multitudini de factori dinamici.In procesul definirii pretului - ca si in cel al valorii economice - se manifesta o multitudine de idei. Pretul poate fi definit ca fiind masurarea unui bun material sau serciu in expresie monetara1. Conform teoriei obiective a valorii, pretul este expresia monetara a valorii marfurilor, aceasta avand la baza munca incorporata in marfa. Conform conceptiei subiective a valorii, pretul exprima utilitatea marginala a produsului convertita in unitati monetare. Aceasta (teoria marginalista) isi concentreaza atentia asupra raritatii bunurilor, a masurii in care acestea, direct sau indirect, satisfac nevoile; pretul aparand in acest context ca un indice de raritate". Sintetizand multitudinea de conceptii, se poate aprecia ca pretul este un instrument complex de masurare monetara (baneasca), care reflecta, in marimea lui, atat cheltuielile de munca efectuate pentru obtinerea bunului, cat si utilitatea acestuia, cererea si oferta, raritatea, ca si alte variabile (unele neeconomice)1.In mecanismul economiei de piata, preturile joaca un rol deosebit, oferind o paleta larga de informatii necesare in procesul decizional al agentilor economici si pentru intregul sistem economic. Prin evolutia lor, preturile semnalizeaza producatorilor preferintele cumparatorilor potentiali, iar acestora din urma le arata modificarile intervenite in conditiile de combinare si consumare a factorilor de productie. Preturile sunt cele care regleaza prioritatile in producerea bunurilor economice, orienteaza agentii economici in alocarea factorilor de productie de care dispun, potrit cerintelor reflectate de volumul si structura cererii solvabile2. Asadar, pretul nu reprezinta doar o categorie valorica; el are importante functii economice, relevand rolul sau de parghie economica de mare insemnatate. De regula se apreciaza ca preturile indeplinesc urmatoarele functii: a) Functia de calcul, de masurare a cheltuielilor si rezultatelor; prin intermediul preturilor capata expresie monetara atat cheltuielile, cat si veniturile agentilor economici si dene posibila edentierea dimensiunilor diverselor actitati la nivel microeconomic si macroeconomic. Din acest punct de vedere, pretul apare ca instrument de analiza si fundamentare a deciziilor economice. b) Functia de informare, in principal cu prire la situatia pietei, abundenta sau raritatea factorilor de productie, raportul dintre cererea si oferta de bunuri materiale si sercii. Miscarea preturilor orienteaza sistematic atat optiunile, cat si deciziile producatorului prind productiile cele mai utile si investitiile cele mai eficiente, cat si optiunile si deciziile consumatorilor prind cumpararea cea mai avantajoasa a bunurilor de care au nevoie. Astfel pretul apare ca un sistem de semnale care coordoneaza si face coerente deciziile agentilor economici - producatori si consumatori, ca o modalitate de impartire intre consumatori a unei cantitati limitate de bunuri materiale si intre producatori a unei oferte limitate de factori de productie3. c) Prit in legatura cu cererea si oferta, pretul indeplineste si functia de corelare dintre cele doua categorii ale pietei. Prin jocul preturilor pe piata - in functie de cerere si oferta - sunt corectate si eliminate dezechilibrele ce apar, se realizeaza pretul de echilibru si cantitatea de echilibru pentru fiecare marfa. d) Functia de stimulare a agentilor economici; pretul reprezentand un element motivational puternic, pe de o parte, al actiunilor permanente ale producatorilor pentru reducerea costurilor si cresterea renilitatii, imbunatatirea calitatii produselor si alinierea lor la cerintele reale ale pietei, pentru perfectionarea conditiilor de productie si de distributie a marfurilor, iar pe de alta parte, al optiunilor consumatorilor prind bunurile capabile sa satisfaca superior nevoile lor si dirijarea presiunii acestora asupra producatorilor. e) Functia de recuperare a costurilor si de distribuire a veniturilor. Pretul, prin nivelul sau, trebuie sa asigure pentru agentii economici ofertanti acoperirea costurilor, recuperarea cheltuielilor facute cu obtinerea de bunuri economice. in afara acestei cerinte minime, nu poate fi vorba de continuarea actitatii economice. in plus, pretul trebuie sa aiba un asemenea nivel incat sa permita si obtinerea unui profit considerat normal de catre intreprinzator. Pentru ca pretul de vanzare este dat de conditiile pietei, iar pentru aceeasi marfa costurile difera de la un agent economic la altul, in functie de calitatea actitatii desfasurate, venitul incasat prin intermediul pretului va fi mai mare pentru cei care au costuri mai mici si invers. Astfel, prin intermediul preturilor se realizeaza o distribuire/ redistribuire a veniturilor intreprinzatorilor si se asigura motivatia reducerii costurilor.In concluzie, pretul, prin functiile ce le indeplineste, dene unul din principalele instrumente de functionare a economiei de piata. |
|
Politica de confidentialitate
|