 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Piata produselor. sistemul de preturi
|
|
Mecanismul formarii preturilor in economiile moderne de piata |
|
| intelegerea mecanismului formarii preturilor, a miscarii lor pe piata necesita nu numai cunoasterea esentei si functiilor acestora, dar si analiza tipurilor de pret. Tipologia preturilor in economia de piata cunoaste o paleta larga de forme, reflectand conuratia pluralista a acestei economii. Dupa modul cum se formeaza si se silesc preturile, delimitam : a) preturi libere, care se formeaza in conditiile concurentei deschise, libere, fara ca agentii economici sa le influenteze, miscarea lor fiind in functie de miscarea cererii si ofertei; b) preturile administrate, silite de catre firmele ce controleaza piata si de catre stat. Ele sunt predominante in economiile moderne de piata. Silirea lor urmareste, de regula, maximizarea nzarilor de catre firme in scopul obtinerii profiturilor scontate. Pe de alta Dupa nivelul costurilor, utilizate la determinarea lor, delimitam : - preturi ce se silesc pornind de la costurile marginale (cum sunt cele din agricultura, silvicultura si industria extracti); - preturi in a caror determinare se porneste de la costurile medii (folosite pentru ramurile industriei prelucratoare). In functie de natura si obiectul schimbului exista : a) preturi industriale; b) preturi agricole; c) pret de deviz (pentru lucrari de constructii); d) pret al pamantului etc. Dupa stadiile schimbului: a) preturi cu ridicata; b) preturi cu amanuntul. O forma importanta a pretului este si pretul marginal; el este considerat a fi pretul care acopera cheltuielile de productie ale ultimei partide de marfa absorbita de piata. Multiplele forme ale pretului din perspecti criteriilor enuntate duc la concluzia ca, in conditiile economiei contemporane functioneaza un sistem de preturi, expresie a fortei subiectilor de pe pietele bunurilor economice si ale factorilor de productie implicati in obtinerea lor, toate reflectand conuratia pluralista a acestei economii. Formarea preturilor a constituit, dintotdeauna, un proces deosebit de complex si complicat, determinat de numerosi factori generatori de impacte economice, tehnice, politice, geografice, naturale, conjuncturale etc. Literatura de specialitate retine cu deosebire doua modalitati fundamentale de silire a preturilor prin care se evidentiaza interdependentele dintre fortele pietei si pretul bunurilor: unul pentru o piata cu concurenta perfecta si altul pentru o piata de monopol. Modelele amintite realizeaza o asemenea simplificare a realitatilor pietei, incat ipotezele pe care se bazeaza sunt departe de a reflecta si caracteriza situatiile concrete. Incontesil este, insa, faptul ca libera concurenta perfecta si monopolul generalizat nu functioneaza in mod exclusiv. Din aceasta cauza este greu de acceptat existenta unor reguli general-labile in materie de preturi pentru toate tipurile de economie (economie de piata, economie de comanda si economie in tranzitie) si pentru diferitele tipuri de piete (piata concurentei pure, piata concurentei monopoliste, piata concurentei oligopoliste si piata monopolului pur-reglementat sau nereglementat); mecanismul formarii preturilor se alinia" de fiecare data cerintelor tipului de economie si, evident, tipului de piata, dar si numerosilor factori cu actiune directa sau indirecta. Majoritatea specialistilor considera drept factor fundamental in formarea si miscarea preturilor raportul dintre cerere si oferta. Alaturi de acest rol atribuit factorului amintit consideram ca, raportul cerere-oferta ca si evolutia lui se cere a fi inteles si/sau mai ales ca factor de adaptare corecta a preturilor la cerintele pietei; piata, categoriile sale corelative neputand solutiona intreaga problematica a formarii preturilor, mai ales in tarile cu economie de tranzitie.In al doilea rand, pretul si cantitatea de bunuri economice necesare depind nu numai de cerere si oferta. Exista si alti factori, cum sunt: costul de productie, gradul de tehnicitate a produsului, calitatea acestuia, capacitatea de cumparare a monedei, diversitatea conditiilor de livrare a marfurilor intre partenerii tranzactiilor de piata, uzantele comerciale, locale etc, care, chiar daca nu se adauga cererii si ofertei, actioneaza asupra pretului; unii and un rol deosebit de important in formarea lui.In al treilea rand, alaturi de jocul pietei, care, in conditiile economiei de piata, are un rol principal in formarea preturilor, prezenta statului, interventia sa in domeniul preturilor este o realitate incontesila in toate tarile. Daca in tarile dezvoltate, statul indeplineste un rol important in domeniul preturilor, cu atat mai mult se impune un asemenea rol in cursul tranzitiei fostelor tari socialiste spre economia de piata; iar modalitatile de interventie a statului, desi riate in timp si spatiu, trebuie subordonate, in primul rand, intereselor economice nationale. Cresterea rol Pentru tara noastra, implicarea adecta a statului in procesul de formare a preturilor este ceruta si, in acelasi timp si determinata atat de calitatea sa de factor economic (fiind cel cel mai mare agent economic din tara), cat si de cea de factor politic (inclusiv prin elaborarea si aplicarea unei politici corespunzatoare in domeniul preturilor).In aceasta dubla calitate, statul, prin institutii specializate si instrumente specifice, trebuie sa-si manifeste prerogativele reglatoare in materie de preturi in economia romaneasca, astfel incat acestea sa se intemeieze preponderent, pe costuri si calitate. Din aceasta perspecti se impune un ansamblu de masuri. a) imbunatatirea cadrului legislativ-institutional cu privire la preturi, prin adoptarea unei legi adecte si crearea unui organism de specialitate subordonat insa direct Guvernului. in agricultura, ramurile de rf ale tehnicii, cercetare stiintifica, unele domenii ale exportului, importului etc, statul sa poata interveni, astfel incat productia sa devina elastica la preturi. in plus, statul trebuie sa-si poata onora misiunea si in ul politicii sociale pentru toate categoriile populatiei (care au platit intotdeauna efectele unor erori de politica macroeconomica), precum si pentru a diminua profiturile nejustificat de mari ale unor intreprinzatori cu pozitie de monopol sau oligopol. b) Asigurarea serului de informatii cu privire la costuri si calitatea marfurilor (atat din economia Romaniei, cat si din cea a unor tari dezvoltate, indeosebi din Uniunea Europeana), care sa permita o orientare corespunzatoare a agentilor economici in procesul de formare a preturilor. c) Abrogarea reglementarii cu privire la liberalizarea adaosului comercial si silirea unor limite superioare ale lui, diferentiate insa pe categorii de marfuri. d) intarirea disciplinei in domeniul preturilor, astfel incat preturile sa poata indeplini normal, si in economia romaneasca, importante functii caracteristice pentru o economie de piata. e) Politica de preturi din tara noastra sa capete un rol activ in echilibrarea raportului cerere-oferta cu atat mai mult cu cat in perioada postdecembrista s-a supraapreciat rolul cererii si ofertei in formarea preturilor. Aceasta atitudine a generat efecte din cele mai nefavorabile asupra evolutiei preturilor, majoritatea agentilor economici subapreciind importanta cresterii productivitatii muncii si a reducerii costurilor in strategiile lor de fundamentare a acestora. Mai mult, dezechilibrele dintre cerere si oferta au fost larg utilizate de agentii economici pentru cresterea continua a preturilor in economia romaneasca. Pe de o parte, marfurile importate (din grupa celor insuficiente pe piata interna) se nd la preturi net superioare fara a avea suport in calitate; pe de alta parte, multi producatori si/sau distribuitori autohtoni mentin, cu buna stiinta, oferta la un nivel inferior cererii pentru a-si justifica actiunile de crestere a preturilor. Or, o asemenea politica de preturi, nu numai ca nu contribuie la echilibrarea raportului dintre cerere si oferta, dar perpetueaza si adanceste dezechilibrele dintre cele doua categorii corelative ale pietei. Echilibrarea raportului dintre cerere si oferta impune unele reconsiderari cu privire la politica de preturi'.In primul rand, raportul cerere-oferta trebuie sa influenteze favorabil si deopotri interesele agentilor economici ca si ale intregii populatii; statul intervenind printr-o astfel de politica de preturi, incat raportul dintre cerere si oferta sa tinda spre echilibru la marea majoritate a bunurilor economice.In al doilea rand, printr-o politica de preturi adecta, echilibrarea raportului cerere--oferta trebuie realizata in dinamica. in acest scop, este necesar ca legea cererii si a ofertei sa fie utilizata in stransa legatura cu legea cresterii productivitatii muncii si legea lorii.In al treilea rand, in echilibrarea raportului cerere-oferta trebuie sa se aiba in vedere si caracterul concurential al economiei de piata; ca urmare o politica de preturi adecta trebui sa ia in considerare si interdependenta dintre legea cererii si ofertei si legea concurentei. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
