ANALIZA INTERDEPENDENTELOR, CORELATIILOR SI PROPORTIILOR MACROECONOMICE FUNDAMENTALE

Acest capitol include o descriere si o definitie a celor mai utilizate concepte ale macroeconomiei - de exemplu PNB, Deflatorul PNB, PIB s.a.

Conturile nationale, pe care fiecare tara le intocmeste conform unor norme general acceptate, stabilesc cadrul general.

In continuare, vom prezenta principalele identitati care descriu cum marimile macroeconomice sunt legate unele de altele prin definitie.

Deosebirea dintre descriere si analiza poate fi ilustrata cu un exemplu din biologie. Organismele vii constau dintr-o varietate de celule-aceasta este o descriere. Cum aceste celule functioneaza si se influenteaza unele pe altele constituie analiza.

In mod asemanator, descompunerea PNB in componentele sale are o mare insemnatate in macroeconomie, dar ea este doar descriere. Analiza va fi efectuata in capitolele urmatoare.

Modelul de determinare a venitului / outputului de echilibru

Modelul de baza al macroeconomiei este modelul determinarii venitului/ outputului de echilibru. Esenta acestui model consta in faptul ca nivelul outputului Y dintr-o economie este determinat de cererea agregata D.

Cererea agregata D este alcatuita din cererea de consum C, investitii I, cheltuieli guvernamentale G si exportul net NX, deci exportul minus importul (X-I_m):

D = C + I + G + NX

Cererea de consum C este dependenta pozitiv de venitul disponibil, deci de venitul Y minus taxele T :

C = C₀ + c_y(Y-T) ; C₀ ³ 0 <c_y < 1

unde c_y reprezinta propensitatea marginala pentru consum.

Taxele T se calculeaza dupa formula:

T = t_yY ; 0 £ t_y £

unde t_y reprezinta rata marginala a taxelor.

Importul IM se presupune proportional cu venitul Y, deci:

I_m = mY 0 < m < 1

unde m este propensitatea marginala pentru import.

Celelalte marimi, I, G si X se presupun date exogen.

Nivelul de echilibru al venitului / outputului se determina din conditia ca cererea agregata sa fie egala cu oferta agregata, deci cand:

D = Y

Am obtinut, astfel, modelul urmator in care I, G, X sunt date:

D = C + I + G + NX (2.1)

NX = X-I_m (2.2)

C = C₀ + c_y(Y-T) C₀ ³ 0<c_y<1 (2.3)

T = t_YY 0 £t_y £ (2.4)

I_m = mY 0 <m <1 (2.5)

D = Y (2.6)

care constituie un model simplu, keynesian, de determinare a venitului/outputului de echilibru.

Relatia (2.6) de echilibru permite reprezentarea grafica a solutiei acestui model care corespunde intersectiei dintre curba cererii agregate D si locul geometric al punctelor pentru care are loc egalitatea D=Y (vezi figura 2.1).

Se observa faptul ca o crestere a cheltuielilor guvernamentale de la G₀ la G₁ deplaseaza curba D in sus intr-o noua pozitie careia ii corespunde un venit Y₁ mai mare decat venitul initial Y₀.

O ipoteza importanta a acestui model este ca exista somaj, deci disponibil de forta de munca, astfel incat orice crestere a cererii agregate D poate fi si va fi urmata de o crestere a outputului Y (ofertei agregate). Cu alte cuvinte, restrictiile privind oferta agregata sunt ignorate si nivelul venitului / outputului este determinat in exclusivitate de cererea agregata.

Figura 2.1

Daca o economie se afla intr-o pozitie care presupune utilizarea incompleta a fortei de munca (de exemplu la Y₀ in figura 2.1) datorita deficitului de cerere, este necesara o politica interventionista sub forma unei cresteri a cheltuielilor guvernamentale de la G₀ la G₁ si/sau o descrestere a taxelor pentru a determina o crestere a outputului catre Y₁ care corespunde unei utilizari complete a fortei de munca.

Relatia matematica dintre cresterea cheltuielilor guvernamentale G si cresterea venitului / outputului Y se poate obtine rezolvand modelul (2.1)-(2.6) si determinand marimea multiplicatorului asociat acestuia. Dupa calcule simple obtinem:

Marimea reprezinta multiplicatorul modelului si valoarea sa va fi cu atat mai mare cu cat: (i) este mai mare propensitatea marginala pentru consum c_y; (ii) este mai mica rata marginala a taxelor (rata fiscalitatii) t_y ; (iii) este mai mica propensitatea marginala pentru import m.

in figura 2.1 multiplicatorul k reprezinta panta curbei cererii       agregate D. El ia valori intre 0 si +¥, deci kI ¥

Atunci cand multiplicatorul k este foarte mic, deci k 0, curba cererii agregate este aproape verticala, ceea ce face ca cresteri mari ale lui G sa determine cresteri mici ale lui Y.

atunci cand k ¥, curba cererii agregate este aproape orizontala, efectul cresterii lui G asupra lui Y fiind aproape maxim ( vezi figura 2.2).

Figura 2.2

in concluzie, principala implicatie politica a modelului de determinare a venitului / outputului de echilibru consta in faptul ca schimbari in G si/sau T determina schimbari in Y, putand astfel mentine economia la un nivel inalt si stabil de utilizare a fortei de munca.

Modelul fluxului circular al economiei

Modelul de determinare a venitului/ outputului de echilibru, prezentat in paragraful anterior, surprinde doar una dintre relatiile fundamentale de echilibru din cadrul economiei, si anume echilibrul dintre cerere 232g66c a agregata si oferta agregata.

Aceasta relatie determina echilibrul pe piata bunurilor si serviciilor, dar nu poate asigura echilibrul pe celelalte piete importante ale economiei: piata factorilor de productie (inputurilor), piata financiara sau in ce priveste raporturile cu restul lumii (sectorul extern). Pentru a lua in considerare si aceste relatii de echilibru se poate utiliza modelul fluxului circular al economiei, pe care il vom prezenta in acest paragraf.

In continuare, vom proceda in mod gradual, introducand, mai intai, cel mai simplu model al fluxului circular modelul cu doua sectoare - continuand cu modelul cu trei sectoare si pana la modelul cu sector exterior (al economiei deschise). Pentru fiecare model astfel introdus, vom porni de la relatiile de echilibru fundamental pe care le reprezinta, vom arata fluxurile si interdependentele ce se formeaza si vom da relatiile matematice care descriu formal economiile respective.

Modelul economiei cu doua sectoare

Un sistem simplificat al economiei de piata include acele subsisteme (agenti economici, piete) si fluxurile dintre acestea care permit desfasurarea logica a unui proces fundamental intr-o astfel de economie, si anume fluxul circular al venitului si produsului national.

Figura 2.3 prezinta schematic fluxul circular intr-o economie cu doua sectoare: firme si gospodarii. Fluxurile reale se deplaseaza in sensurile acelor de ceasornic si ele includ bunuri si servicii, factori de productie etc.

in schimb fluxurile de venituri si cheltuieli se deplaseaza in sens invers acelor de ceasornic si ele reflecta valoric marimea fluxurilor economice reale. Evident ca fluxurile de bunuri si servicii sunt echilibrate de fluxurile de venituri si cheltuieli.

Pentru a asigura transmiterea fluxurilor intre cele doua sectoare, ele sunt conectate prin intermediul a trei piete generice: piata bunurilor si serviciilor, piata financiara si piata factorilor de productie (inputurilor).

Gospodariile platesc pentru produsele pe care le cumpara de pe piata bunurilor si serviciilor o parte din venitul obtinut, iar cealalta parte, reprezentand economiile, o investesc pe piata financiara.

Firmele fac cheltuieli pentru a plati serviciile factorilor pe care ii inchiriaza de pe piata factorilor de productie si cheltuieli pentru bunurile de investitii pe piata bunurilor si serviciilor utilizand ca surse veniturile obtinute din vanzarea produselor lor pe piata bunurilor si serviciilor si fondurile de investitii imprumutate de pe piata financiara.

Prin conventie, cand firmele utilizeaza munca, capital sau resurse naturale pe care le au ele insele in proprietate, se considera ca ele "cumpara" acesti factori de la gospodarii, care sunt, de fapt, ultimii lor proprietari.

Figura 2.3

Costurile de productie pot fi interpretate, deci, ca plati ale factorilor. Daca firmelor le mai ramane ceva dupa ce scad costurile de productie din veniturile totale obtinute in urma vanzarii produselor lor, atunci acesta se numeste profit.

Profiturile sunt considerate fluxuri directe catre gospodariile care detin in proprietate firme, chiar daca o firma poate sa retina o parte din profit pentru a creste valoarea propriilor actiuni (valoarea firmei) in loc sa o plateasca sub forma de dividende. Deci profitul este cuprins in fluxul circular impreuna cu platile pentru serviciile celorlalti factori de productie.

relatia fundamentala de echilibru pentru economiile cu doua sectoare se scrie in modul urmator:

Pornind de la aceasta relatie de echilibru, se poate asocia sistemului economiei de piata cu doua sectoare urmatorul model matematic:

D = C + I (2.7)

C = c_YY 0 <c_y <1 (2.8)

I = I* (2.9)

Y = D (2.10)

unde D reprezinta cererea agregata, C - cheltuielile pentru bunuri de consum; I - cheltuieli pentru bunuri de investitii, iar Y - venitul / outputul de echilibru.

Se poate observa ca, in forma sa cea mai simpla, modelul fluxului circular este similar cu modelul de determinare a venitului de echilibru.

Modelul economiei cu trei sectoare

Modelul prezentat mai sus poate fi dezvoltat prin introducerea unui nou sector, si anume a sectorului public (guvernamental). Guvernul, cum vom denumi in continuare acest sector, este legat de restul economiei de piata prin trei fluxuri principale: impozite si taxe, cheltuieli guvernamentale si imprumuturi guvernamentale.

In figura 2.4 sunt reprezentate aceste conexiuni in cadrul modelului economiei cu trei sectoare.

Figura 2.4

Mai intai, impozitele si taxele reprezinta un flux de bani care se scurge de la gospodarii catre guvern. Ele constituie, deci, o pierdere de venit pentru gospodarii, pierdere care este, in parte, compensata de un flux de bani de la guvern catre gospodarii, numit plati transferabile sau transferuri (ajutoare sociale, de somaj s.a.). Scazand din fluxul de impozite si taxe fluxul de plati transferabile obtinem impozitele si taxele nete, reprezentate in figura 2.4 ca un flux de la gospodarii la guvern.

In al doilea rand, guvernul utilizeaza venitul net din impozite si taxe pentru a achizitiona diferite produse (cheltuielile salariatilor bugetari, bunuri de investitii s.a.). Toate acestea formeaza cheltuielile guvernamentale.

In sfarsit, guvernul poate utiliza pentru aceste cheltuieli mai multi bani decat primeste din impozitele si taxele nete. Apare, astfel, un deficit bugetar care este acoperit din imprumuturi guvernamentale pe piata financiara.

De regula, banii necesari imprumuturilor guvernamentale se obtin prin vanzarea catre populatie si agentii economici a unor bonuri de tezaur si/sau obligatiuni guvernamentale prin intermediul bancilor si al altor intermediari financiari.

In fiecare an, imprumutul guvernamental repetat se adauga la datoria publica. Datoria publica se acumuleaza ca un stoc ce corespunde deficitului bugetar, care constituie un flux.

In anii in care se realizeaza un excedent bugetar, deci veniturile guvernului depasesc cheltuielile guvernamentale, acesta returneaza imprumuturile facute anterior, creandu-se, astfel, un flux de la guvern catre piata financiara (linia punctata din figura 2.4).

relatia fundamentala de echilibru in cazul modelului economiei cu trei sectoare, se scrie:

Pe langa notatiile deja cunoscute, au mai fost introduse G - cheltuieli guvernamentale; Y^d - venit disponibil; TR - plati transferabile; T - impozite si taxe.

Modelul matematic corespunzator economiei cu trei sectoare este atunci:

D = C + I + G (2.11)

C =C₀ + c_yY^d 0 <c_y <1; C₀ > 0 (2.12)

I = I* (2.13)

G = G* (2.14)

Y^d = Y + TR -T (2.15)

T =T₀ + t_yY 0 £ t_y£1; T₀ > (2.16)

TR = TR*

D = Y (2.18)

In modelul de mai sus se observa faptul ca piata financiara nu indeplineste nici un rol in orientarea fluxurilor de bani de la gospodarii (economii) catre firme sau catre sectorul guvernamental.

Se poate extinde modelul prezentat introducand in cadrul acestuia si relatii care descriu functionarea pietei financiare. Obtinem, astfel, urmatorul model matematic:

D = C + I + G (2.19)

C = C₀ + c_y Y^d 0 < c_y <1; C₀ >0 (2.20)

I = I₀ + i_yY + i_rr i_r < 0 < i_y; I_o > 0 (2.21)

G = G* (2.22)

Y^d = Y-T (2.23)

T =T₀ + t_yY 0 £ t_y £ T₀ >0 (2.24)

M^D = m_yY + m_rr + m₀ m_r <0 <m_y; m_o >0 (2.25)

M^S = M* (2.26)

Y = D (2.27)

M^S = M^D (2.28)

unde r este rata nominala a dobanzii pe piata financiara; M^D - cererea de bani (nominala); m_o este o componenta autonoma pozitiva, care reprezinta stocul de bani aflat la populatie; M^S - oferta de bani (nominala).

Coeficientii indexati din acest model (i_y, i_r, m_y, m_r) exprima intensitatea (senzitivitatea) legaturii dintre variabila rezultativa si cea cauzala. Astfel, i_y arata senzitivitatea investitiilor I la modificarile outputului / venitului Y iar i_r senzitivitatea acelorasi investitii la modificari ale ratei dobanzii. In schimb, m_y arata senzitivitatea cererii de bani la modificarile outputului / venitului si m_r - senzitivitatea cererii de bani la variatia ratei dobanzii.

Modelul economiei de piata deschise

Pana acum am presupus ca economia este un sistem inchis, deci nu are conexiuni cu restul economiilor aflate in mediul extern. In continuare, sa extindem acest model al fluxului circular la o economie deschisa, adaugand un al patrulea sector, denumit sectorul extern.

Drept urmare, apar trei noi fluxuri ce se adauga fluxurilor descrise anterior, si anume: fluxul importurilor de bunuri si servicii, fluxul exporturilor de bunuri si servicii si tranzactiile financiare internationale, fluxuri ce sunt reprezentate in figura 2.5.           

Primul flux, importurile de bunuri si servicii, este o relatie de la economia interna catre sectorul extern, deci o scurgere de venit in afara economiei interne. Aceasta apare deoarece fluxului de bunuri importate ii corespunde un flux de plati catre sectorul extern.

Al doilea flux, exporturile, este o relatie de la sectorul extern catre economia interna, constituind, deci, o injectie care sporeste venitul din cadrul economiei interne.

In sfarsit, al treilea flux, tranzactiile financiare internationale, include imprumuturi pe piata financiara internationala, precum si vanzari si cumparari de instrumente financiare pe aceasta piata. Ca si exporturile si importurile, tranzactiile financiare dau nastere unor fluxuri de intrare si de iesire de venit in si dinspre economia interna.

In cazul economiilor deschise, relatia fundamentala de echilibru se scrie in modul urmator:

Figura 2.5

Sistemului economiei de piata deschise ii putem asocia urmatorul model matematic:

D = C + I + G (2.29)

C = C₀ + c_yY^d 0 <c_y < 1; C₀ > 0 (2.30)

I = I₀ + i_yY + i_rr i_r < 0 < i_y I₀ > 0 (2.31)

G = G* (2.32)

NX = X-I_m (2.33)

X = X* (2.34)

I_m = I_m0 + mY 0 <m <1 (2.35)

Y^d = Y-T (2.36)

T =T₀ + t_yY 0 £ t_y £ T₀ >0 (2.37)

M^D = m_yY + m _rr + m₀ m_r<0<m_y m_o >0 (2.38)

M^S = M* (2.39)

Y = D (2.40)

M^S = M^D (2.41)

in acest model, in ecuatia cererii agregate apare variabila NX, denumita export net si calculata ca diferenta intre venitul provenind din export, X si venitul utilizat pentru plata importurilor, I_m.

Exportul X se considera constant si egal cu X*, in timp ce importul I_m   depinde de venitul / outputul Y realizat; m reprezinta propensitatea marginala pentru import.

Cu ajutorul variantelor anterior prezentate ale modelului fluxului circular al economiei se pot analiza efectele unei game variate de politici macroeconomice, atat in economii inchise, cat si in economii deschise.

Un avantaj deosebit al acestor modele este acela ca se pot usor dinamiza, deci relatiile lor pot fi scrise in raport cu variabila timp. Acest lucru face posibila analiza efectelor politicilor macroeconomice nu numai intr-o stare stationara (deci atunci cand efectul temporal este neglijat), dar si in procesul de trecere dintr-o stare stationara in alta (de exemplu, procesele de ajustare ale economiei la echilibru).

Sistemul conturilor nationale (SCN). Tabelele input - output

Pentru intelegerea Sistemului Conturilor Nationale (SCN) ca metoda de evidenta si analiza macroeconomica este necesara definirea celor mai importante concepte cu care aceasta opereaza, acestea regasindu-se si in normele metodologice privind conturile nationale cuprinse in Anuarul Statistic al Romaniei.

q       Administratia privata grupeaza unitatile institutionale rezidente care produc in principal servicii pentru gospodarii nedestinate pietei si ale caror resurse provin in principal din contributiile voluntare ale gospodariilor si din veniturile pe proprietate (institutii religioase, de cult, sindicate, partide politice, uniuni, fundatii, asociatii culturale si sportive, Crucea Rosie, etc.);

q       Administratia publica reprezinta sectorul institutional care cuprinde unitatile producatoare de servicii nedestinate pietei, pentru colectivitate si care redistribuie veniturile statului, ale caror resurse provin din prelevarile sau varsamintele obligatorii efectuate de unitati care apartin altor sectoare. In structura acesteia se disting trei subsectoare: administratia centrala, administratia locala si securitatea sociala; aceasta include organele administratiei centrale si locale, procuraturii si judecatoresti, institutiile de invatamant, sanatate, cultura, arta, aparare;

q       Consumul intermediar reprezinta valoarea bunurilor, altele decat cele de capital fix si serviciile destinate pietei pentru a fi consumate, in perioada data, in vederea producerii altor bunuri economice;

q       Consumul final al gospodariilor populatiei este definit prin toate bunurile materiale si serviciile pentru satisfacerea directa a nevoilor umane individuale ale gospodariilor rezidente;

q       Consumul final al administratiei publice (sau private) exprima valoarea bunurilor nedestinate pietei, produse de administratia publica sau privata, in folosul comunitatii sau a unor grupuri de gospodarii;

q       Consumul final total rezulta din insumarea consumului final al gospodariilor populatiei, al administratiei publice si al administratiei private;

q       Cotizatiile sociale efective insumeaza toate varsamintele catre organismele asiguratoare pentru acoperirea riscurilor de boala, maternitate, invaliditate, batranete, somaj, accidente profesionale etc.;

q       Economia bruta este partea din venitul disponibil care nu a fost folosita pentru consumul final, fiind destinata acumularii de active fizice sau financiare;

q       Excedentul brut de exploatare reprezinta ceea ce ramane din valoarea adaugata in procesul de productie dupa remunerarea salariatilor si plata impozitelor legate de activitatea de productie;

q       Gospodariile populatiei (menajele private) reprezinta unitatile rezidente avand ca principala functie consumul sau eventual productia daca acestea se realizeaza de catre intreprinzatorii individuali sau asociatiile familiale. Resursele provin din remunerarea muncii, venituri din proprietati, transferuri de la alte sectoare, venituri din vanzarea de bunuri si servicii;

q       Impozitele sunt varsaminte obligatorii catre organismele administratiilor publice, centrale si locale. Sunt incluse in aceasta categorie impozitele legate de productie si import, impozite pe salarii, TVA, accizele, taxe vamale, taxe asupra mijloacelor de transport, impozite pe cladiri, ca si impozite pe venit si patrimoniu: varsaminte din profit, impozitul pe profit, impozitul pe veniturile liber profesionistilor, taxe asupra autoturismelor, impozitul pe dividende, etc.;

q       Institutiile financiare reprezinta sectorul institutional cu functia de a asigura finantarea, colectarea, transformarea si repartizarea disponibilitatilor financiare;

q       Intreprinderile de asigurari transforma riscurile individuale in riscuri colective;

q       Prestatiile sociale reprezinta transferurile in natura sau in numerar atribuite persoanelor care necesita acoperirea unor riscuri sau nevoi aparute: boala, batranete, deces, invaliditate, somaj, accidente de munca, boli profesionale;

q       Productia inputata de servicii bancare, in mod conventional se determina ca diferenta intre dobanzile incasate si dobanzile platite de institutiile financiare;

q       Activitatea este o grupare de unitati cu productie omogena;

q       Salariile nete primite reprezinta sumele primite de angajati pentru munca depusa, din care se scad cotizatiile sociale si impozitul pe salariu

q       Sectorul institutional cuprinde ansamblul unitatilor institutionale care au un comportament economic similar, in raport cu functia economica principala si de sursa de provenienta a veniturilor;

q       Societatile si cvasisocietatile nefinanciare reprezinta un sector institutional a carui functie principala este de a produce bunuri materiale si servicii nefinanciare destinate vanzarii pe piata (regiile autonome si societatile comerciale nefinanciare);

q       Subventiile de exploatare reprezinta sistemul de transferuri curente ale administratiei publice catre unitatile rezidente producatoare de bunuri materiale si servicii in vederea influentarii preturilor acestora sau asigurarii unei plati corespunzatoare a factorilor de productie.

Prin Sistemul Conturilor Nationale (SCN) sau Contabilitatea Nationala (CN) ca metoda de analiza si evidenta macroeconomica se realizeaza o reprezentare cantitativa, agregata, coerenta si completa asupra realitatii economice. Prin CN fluxurile din economie sunt ordonate, sistematizate si sintetizate dupa criterii riguroase, cu ajutorul unor tabele care alcatuiesc sistemul de conturi ale economiei nationale. Sunt supuse analizei atat activitatea care produce bunuri materiale si servicii, cat si cea prestatoare de servicii nemarfare, inclusiv cele legate de asigurarea ordinii si securitatii sociale.

Sub aspect spatial, conturile nationale sunt elaborate la nivel national, plurinational (pentru Uniunea Europeana) si regional (pentru tarile mari cu economii complexe). In raport cu timpul, conturile sunt intocmite trimestrial, anual sau pe mai multi ani.

Contabilitatea nationala permite urmarirea proceselor legate de productia bunurilor economice, de formarea si repartizarea veniturilor, de consumul si acumularea de bunuri economice. In vederea realizarii obiectivelor sale, Contabilitatea Nationala foloseste principiul contabil al dublei inregistrari, in mod conventional conturile inregistrand pe partea dreapta resursele, iar pe partea stanga utilizarile.

Gruparea agentilor economici se bazeaza pe criterii riguroase, folosindu-se categoriile institutionale. Operatiunile efectuate de acestea sunt clasificate pe tipuri de operatiuni, cu obiecte materiale, servicii si valori financiare.

Sunt conturate patru grupe fundamentale de activitati economice:

cele creatoare de venituri prin producerea de bunuri economice care satisfac direct sau indirect nevoile economice;

cele care folosesc veniturile pentru consum;

cele care folosesc veniturile pentru cresterea patrimoniului;

cele care sunt legate de acordarea, respectiv, angajarea de credite.

Pentru analiza relatiilor tehnico-economice si pentru alcatuirea tabelelor intrari - iesiri (input - output), agentii economici sunt grupati pe ramuri, iar pentru analiza fluxurilor de venituri si cheltuieli, gruparea acestora se face pe sectoare (sectorul firme, sectorul gospodarii, sectorul public si sectorul strainatate).

In cadrul Contabilitatii Nationale se determina datele care permit cunoasterea si caracterizarea celor mai importante variabile macroeconomice. Circuitul fluxurilor in Contabilitatea Nationala este evidentiat in urma definirii si delimitarii activitatilor economice, a subiectelor economice, a obiectelor activitatii economice, a tranzactiilor, a evaluarii, datarii si localizarii acestora.

Circuitul economic este prezentat in cadrul Contabilitatii Nationale prin intermediul conturilor pentru activitatea subiectelor economice, ale sectoarelor institutionalizate si ramurilor si pentru ansamblul economiei nationale, in urmatoarea modalitate:

Conturile de activitate ale subiectelor economice cuprind:

Ø      contul de productie;

Ø      contul de venituri si cheltuieli;

Ø      contul de modificare a patrimoniului;

Ø      contul de finantare a modificarii patrimoniului.

Agregarea informatiilor alcatuite pe subiectele economice se face pe sectoare economice, cu ajutorul urmatoarelor tipuri de conturi:

Ø      conturi ale sectorului firme;

Ø      conturi ale sectorului public;

Ø      conturi ale gospodariilor private;

Ø      conturi pe ramuri de activitate.

In operatiunile mai sus mentionate se tine seama de necesitatea eliminarii consumului intermediar, adica a acelor livrari de bunuri efectuate intre subiectele economice care fac parte din acelasi sector.

Calcularea indicatorilor sintetici, analiza formarii, repartitiei si utilizarii veniturilor, explicarea interdependentelor din economia nationala, cunoasterea starii economiei, sunt obiective pe care Contabilitatea Nationala le indeplineste alcatuind conturile macroeconomice, in urmatoarea tipologie:

a)      Conturi nationale care stau la baza calcularii unor indicatori sintetici ai productiei de bunuri, respectiv contul sintetic de bunuri si contul de productie;

b)      Conturi nationale care stau la baza calcularii indicatorilor care permit analiza formarii, repartitiei si utilizarii veniturilor, respectiv:

Ø   contul de creare a veniturilor;

Ø   contul de repartitie a veniturilor;

Ø   contul de redistribuire a veniturilor;

Ø   contul de utilizare a veniturilor.

c)      Conturi nationale care stau la baza indicatorilor si analizei patrimoniului, respectiv:

Ø      contul de modificare a patrimoniului;

Ø      contul de finantare a modificarii patrimoniului.

d)      Conturi care servesc analizei tranzactiilor cu strainatatea, sub forma unui cont de baza denumit contul restul lumii sau strainatatea.

CONTURILE ACTIVITATII AGENTILOR ECONOMICI reprezinta o componenta a contabilitatii nationale care inregistreaza tranzactiile efectuate la nivelul agentilor economici, intr-o anumita perioada de timp.

Se intocmesc astfel urmatoarele conturi:

Contul de productie la nivelul unei firme si al unei institutii publice. La nivelul agentului economic "gospodaria populatiei", care nu este considerat producator de bunuri, nu se intocmeste cont de productie.

a)      Contul de productie al unei firme se prezinta astfel:

(1+2+3)R = valoarea bruta a bunurilor materiale si serviciilor produse de o firma in perioada pentru care este intocmit contul;

(1+2+3)U = costul productiei;

(1+2+3)U + (4+5+6)U = valoarea adaugata bruta.

b) Contul de productie al unei institutii publice cuprinde la resurse vanzarile de servicii publice folosite gratuit (transferurile unilaterale catre gospodarii private si firme) care impreuna alcatuiesc valoarea productiei de servicii publice, iar la utilizari costul producerii acestor servicii publice, format din productia intermediara, amortizarea capitalului fix din institutia publica, remunerarea salariilor si renta platita pentru folosirea altor factori de productie.

Contul de venituri reflecta veniturile obtinute la nivelul unui agent economic si domeniile de distribuire a acestora.

a)      contul de venituri al unei firme are urmatoarea forma:

b)      contul de venituri al unei gospodarii private se prezentam astfel:

(1+2)R - 1U = (2+3)U

Contul de modificare a patrimoniului (de acumulare) reflecta sursele care pot fi utilizate pentru modificarea patrimoniului la nivelul unui agent economic.

a)   contul de modificare a patrimoniului unei firme are urmatoarea alcatuire:

(1+2)R - (1+2+3+4)U = 5 (soldul finantarii), care poate fi sub forma de excedent sau deficit.

b)   contul de modificare a patrimoniului unei gospodarii private are urmatoarea alcatuire:

Soldul sau = (1+2)R - 1U evidentiaza cresterea sau scaderea patrimoniului gospodariei private.

c)    contul de modificare a patrimoniului unei institutii publice are urmatoarea structura:

Soldul finantarii = (1+2+3)R - (1+2)U

Contul de finantare reflecta modificarile intervenite in relatiile de credit, in nivelul creantelor si angajamentelor, la nivelul unui agent economic, intr-o perioada de timp.

a.    contul de finantare a unei firme se prezinta cu urmatoarea structura:

La nivelul unei gospodarii private si al unei institutii publice, contul de finantare are o forma identica.

CONTURILE SECTOARELOR ECONOMICE ne dau prin agregare informatii din conturile agentilor economici, care sunt incadrati si pe ramuri de activitate, astfel incat cu ajutorul unor criterii riguroase, informatiile pot fi sintetizate si la acest nivel.

Principalele categorii de conturi incluse sunt:

1. CONTURILE DE PRODUCTIE ALE SECTOARELOR cu urmatoarea alcatuire:

a)        contul de productie al sectorului firme este destinat agregarii tuturor tranzactiilor legate de activitatea de productie a firmelor evidentiate in contul de productie al fiecarei firme. Acesta are urmatoarea alcatuire:

b)   contul de productie al sectorului public inregistreaza in partea dreapta (la resurse), valoarea productiei sectorului public, iar la utilizari (in partea stanga), costul productiei acestui sector.

In sectorul gospodarii private, care nu este considerat producator nu se alcatuieste un cont de productie.

2. CONTURI DE VENITURI ALE SECTOARELOR, care includ urmatoarele componente:

a.      Contul de venituri ale sectorului firme, cu urmatoarea structura:

(1+2)R = veniturile brute ale sectorului firme

(1+2)R - (1+2+3)U = soldul contului = venit disponibil

(economiile) sectorului firme

b.    Contul de venituri ale sectorului gospodarii private, are urmatoarea structura:

(1+2)R = venituri brute totale

(1+2)R - (1+2)U = (3+4)U = venitul disponibil al sectorului gospodarii private, destinat consumului acestui sector (3U), partea care ramane reprezentand economiile (4U).

c.    Contul de venituri al sectorului public, are urmatoarea configuratie:

(1+2+3)R - (1+2)U = 3U , respectiv economiile sectorului public.

3. CONTURILE DE MODIFICARE A PATRIMONIULUI SECTOARELOR, cuprind:

a.    Contul de modificare a patrimoniului sectorului firme, in urmatoarea structura:

(1+2+3)R - (1+2+3)U = 4U, respectiv soldul finantarii.

b.    Contul de modificare a patrimoniului sectorului public are o structura similara celei a contului corespunzator de la nivelul institutiei publice.

c.    Contul de modificare a patrimoniului sectorului gospodarii private se prezinta in aceeasi forma cu contul similar al unei gospodarii private

Conturile macroeconomice

Conturile macroeconomice reprezinta sistemul de conturi pe care se bazeaza determinarea indicatorilor sintetici si analizele macroeconomice si cuprind urmatoarele grupe:

CONTURI NATIONALE DESTINATE CALCULARII INDICATORILOR SINTETICI AI PRODUCTIEI DE BUNURI, cu urmatoarele subdiviziuni:

a.    Contul sintetic de bunuri (CSB), reflecta pe de o parte volumul si provenienta bunurilor materiale si serviciilor pe sectoare si ramuri de activitate, in calitate de resurse, iar pe de alta parte, utilizarea acestora in scopuri productive pentru consum si dezvoltarea, tot pe sectoare si ramuri de activitate. Se elaboreaza numai la nivelul economiei nationale, avand urmatoarea alcatuire:

Contul sintetic de bunuri nu prezinta sold (este un cont echilibrat) si se coreleaza cu tabelul input - output care prezinta detaliat pe ramuri si subramuri, productia de bunuri si utilizarea acesteia.

b.    Contul de productie este un cont macroeconomic elaborat la nivelul sectoarelor si pe ansamblul economiei nationale. Prin intermediul lui sunt sintetizate tranzactiile care caracterizeaza activitatea de productie a agentilor economici interni.

Sold = VAB_pp; VAB_pp = PB - CI, sau produsul intern brut;

PIB_pp = PB - CI

CONTURI NATIONALE PENTRU CALCULAREA INDICATORILOR NECESARI ANALIZEI FORMARII VENITURILOR, REPARTITIEI SI UTILIZARII ACESTORA, cu urmatoarele subdiviziuni:

a. Contul de creare a veniturilor (CCV) este un cont macroeconomic care evidentiaza pentru fiecare sector economic si la nivelul economiei nationale formarea veniturilor din activitatea economica si din patrimoniu:

Soldul contului se exprima sub forma VAN_pf sau a PIN_pf prin scaderea:

(1+3)R - (1+2)U sau (2+3)R - (1+2)U.

b. Contul de repartitie a veniturilor (CRV) este un cont macroeconomic prin care pentru fiecare sector economic si pe ansamblul economiei nationale este evidentiata repartitia primara a veniturilor factorilor create in interiorul tarii si a veniturilor factorilor incasate in strainatate si cele platite strainatatii:

VN (PNN_pf) = PIN_pf + (VFIS - VFPS)

c. Contul de redistribuire a veniturilor evidentiaza elementele cu ajutorul carora se concretizeaza si se face trecerea de la indicatorul venit national (soldul contului de repartitie a veniturilor) la indicatorul venit national disponibil. Acesta are urmatoarea structura:

Soldul acestui cont este venitul national disponibil (VND)

VND = VN + STCS, in care soldul transferurilor curente cu strainatatea, STCS=TCIS - TCPS.

d. Contul de utilizare a veniturilor oglindeste utilizarea in interiorul tarii a veniturilor nete disponibile pentru consumul privat, pentru consumul public si pentru economii si are urmatoarea structura:

Soldul contului : E = VND - CF. Economiile nete reprezinta sursa din care sunt efectuate investitiile nete care permit sporirea patrimoniului tehnico - material al societatii.

CONTURI NATIONALE PENTRU CALCULAREA INDICATORILOR SI ANALIZA PATRIMONIULUI, cu urmatoarele componente:

a. Contul de modificare a patrimoniului reflecta utilizarea mijloacelor disponibile pentru acumulare (pentru sporirea patrimoniului), in perioada analizata. El nu reflecta deci marimea absoluta a patrimoniului.

SF = (E_b - I_b) + (TPIS - TPRS)

b. Contul de finantare a modificarii patrimoniului este un cont macroeconomic care reflecta pe ansamblul tarii modificarile interne create in nivelul si structura creantelor si angajamentelor financiare ale tarii. Soldul sau se numeste soldul modificarii creantelor si datoriilor, ceea ce reprezinta soldul curent din balanta de plati interne.

Cu ajutorul acestui cont este prezentata capacitatea de finantare a unor sectoare, prin alimentarea necesarului de finantare a altor sectoare si ofera informatii cu privire la cresterea masei monetare in economie, evolutia creditului intern si a activelor straine.

CONTURI NATIONALE PENTRU ANALIZA TRANZACTIILOR CU STRAINATATEA (RESTUL LUMII)

Contul strainatatea (restul lumii) reflecta tranzactiile agentilor economici interni cu cei externi.

Subconturile pe care este defalcat contul strainatatea sunt:

contul extern de bunuri si servicii, care evidentiaza importul, exportul si soldul dintre ele;

contul extern al veniturilor factorilor si transferurilor curente - cu evidentierea soldului subcontului anterior, a veniturilor factorilor incasate si platite in raport cu strainatatea si a soldului sau propriu care este soldul curent al balantei externe;

contul de capital care reflecta transferurile de capital in si din strainatate;

contul financiar, care evidentiaza modificarile intervenite intr-o anumita perioada in nivelul si structura creantelor si angajamentelor fata de strainatate.

Tabele input - output

Acestea au maniera de a arata sub forma tabelara, interdependentele dintre ramuri din punct de vedere al fluxurilor de bunuri ale unei economii, inclusiv ai celor cu strainatatea.

In timp ce in cazul calculelor macroeconomice efectuate prin sistemul conturilor, alegerea unitatilor se bazeaza pe criterii institutionale (menaje private, statul si firme), in tabelele input - output se opteaza pentru evidentierea fluxului fiecarui produs sau grup de produse de la producere pana la utilizare.

Tabelele input - output se intocmesc frecvent nu numai la nivelul economiei nationale, ci si in profil regional.

Aproape toate tabelele input - output aplicate pana in prezent sunt exclusiv tabele statistice, deoarece toti indicatorii se refera la un interval de timp dat.

Rezultatele oferite de analizele efectuate cu ajutorul acestor tabele servesc cercetarii mutatiilor structurale din cadrul economiei si furnizeaza informatiile necesare fundamentarii politicilor economice.

Tabelele input - output se intocmesc prin inscrierea in cont in partea stanga a intrarilor intermediare care reprezinta bunurile produse in alte ramuri ce intra in ramura I si intrarile primare care insumeaza: amortizarile, impozitele indirecte, veniturile din munca angajata si din calitatea de intreprinzator si patrimoniu la care daca se adauga bunurile provenite din import care formeaza valoarea adaugata bruta a ramurii I.

In partea dreapta se trece consumul intermediar si utilizarea finala asa dupa cum rezulta din tabelul urmator:

Sursa: I. Capanu, P. Wagner, C. Mitrut: "Sistemul conturilor nationale si agregate macroeconomice", ed. ALL, Bucuresti 1994, cap 4, pag.78

Tabelul input - output este format din trei cadrane, fiecaruia ii corespunde cate o matrice.

Cadranul I formeaza o matrice patrata care evidentiaza consumul intermediar.

Randurile (i) exprima iesirile, respectiv fluxurile de productie intermediara de la fiecare ramura catre celelalte ramuri, iar coloanele (j) intrarile intermediare intr-o ramura consumatoare de la celorlalte ramuri. Suma elementelor dintr-un rand (i) in cadranul I evidentiaza cat din productia ramurii (i) a fost consumata (livrata) pentru producerea altor bunuri si servicii.

In cadranul II randurile exprima productia finala a ramurilor, iar coloanele componentele acesteia. Notand productia finala cu Y, inseamna ca Y_ik indica marimea productiei ramurii (i) care a intrat in consumul final al componentei (k).

Insumand consumurile intermediare din productia interna cu productia finala, respectiv componentele cadranului II rezulta utilizarea totala a bunurilor ramurilor respective.

Suma tuturor elementelor din cadranul III reprezinta valoarea adaugata bruta.

Cadranul IV de regula nu se completeaza. Dar exista si o exceptie si anume: daca in cadranele I si II se cuprind numai bunurile din productia interna, atunci bunurile importate si destinate consumului final, sunt evidentiate in cadranul IV.

In concluzie, randurile cadranelor I si II arata repartitia productiei pentru consumul intermediar al ramurilor si pentru productia finala.

Coloanele cadranelor I si III reflecta defalcarea valorii productiei brute in cheltuieli (costuri) pentru productia intermediara provenita din ramurile interne si din import, amortizare, impozite indirecte nete, precum si veniturile din munca angajata si din calitatea de intreprinzator si din patrimoniu. Deci, randurile tabelului arata structura pe ramuri (produse si grupe de produse) a outputului, iar coloanele structura inputului.

Analiza activitatii macroeconomice

Activitatea economica ce se desfasoara la nivelul economiei nationale a unei tari poate fi comensurata cu ajutorul indicatorilor fizici si valorici. Prin intermediul acestor indicatori se poate evidentia din punct de vedere cantitativ, structural si calitativ procesele si fenomenele economice, input-urile si output-urile din cadrul diferitelor sectoare, ramuri, etc. ale economiei nationale.

Indicatorii fizici spre deosebire de cei valorici au o sfera de aplicare mult mai redusa si nu pot fi utilizati decat limitativ si fara posibilitatea de comparatie in timp.

Indicatorii valorici in schimb permit sintetizarea intregii activitati a unei economii nationale intr-o perioada de timp si permit o analiza comparata a acesteia atat la nivel national dar si intre principalele sectoare de activitate economica.

Principalii indicatori macroeconomici valorici cu ajutorul carora se evidentiaza tranzactiile economice la nivelul intregii economii se regasesc in sistemul conturilor nationale SCN - care asa cum am aratat, un sistem de evidenta a rezultatelor desfasurate intr-o tara, intr-o anumita perioada de timp (de obicei un an).

Elementele care se masoara in SCN sunt:

ð      Fluxurile de bunuri si servicii;

ð      Fluxurile de venituri si cheltuieli;

ð      Stocurile de bunuri si valori financiare.

Toate acestea se exprima cu ajutorul indicatorilor valorici macroeconomici.

Principalii indicatori macroeconomici

Principalii indicatori macroeconomici calculati in SCN sunt:

ð      produsul global brut (PGB);

ð      produsul intern brut (PIB);

ð      produsul national brut (PNB);

ð      produsul intern net (PIN);

ð      produsul national net (PNN);

ð      venitul national;

ð      venitul personal;

ð      venitul disponibil;

ð      rata somajului;

ð      rata inflatiei.

Produsul global brut (PGB)

Produsul global brut reprezinta valoarea totala a produselor si serviciilor produse intr-o perioada de timp in cadrul unei economii nationale.

Produsul global brut insumeaza atat bunurile destinate consumului intermediar cat si valoarea bruta a bunurilor finale.

PGB = consumul intermediar + amortismentul + investitia neta + consumul public + consumul personal + exportul net

Consumul intermediar reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor consumate pentru a produce alte bunuri si servicii finale destinate pietei.

Amortismentul reprezinta consumul de capital fix inclus in cheltuielile de productie pentru recuperarea acestuia.

Investitia neta reprezinta valoarea bunurilor finale.

Consumul public este format din cheltuielile administratiei centrale si locale pentru diverse bunuri si servicii

Consumul personal este format din cheltuielile de consum ale populatiei pentru cumpararea (consumul) de bunuri si servicii.

Exportul net reprezinta diferenta dintre valoarea bunurilor si serviciilor exportate si valoarea bunurilor si serviciilor importate.

Valoarea marfurilor exportate si importate se stabileste pe baza preturilor FOB la exporturi si CIF la importuri.

Produsul intern brut (PIB)

Produsul intern brut este principalul agregat macroeconomic si reprezinta valoarea de piata a bunurilor si serviciilor finale produse de catre toti agentii economici (autohtoni sau straini) ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul unei tari intr-o perioada de timp bine determinata.

PIB include valoarea tuturor bunurilor si serviciilor rezultate din procesele de productie in cadrul economiei nationale in scopul de a fi investite, consumate, exportate sau stocate.

PIB cuprinde doar bunurile finale si care nu mai sunt folosite pentru producerea altor bunuri

PIB = PGB - CI

Bunurile intermediare care nu sunt cuprinse in calculul PIB permit evitarea dublei inregistrari si evident obtinerea unei valori a PIB reale, adevarate.

Produsul intern brut poate fi calculat (estimat) cu ajutorul urmatoarelor metode:

a) metoda de productie (metoda valorii adaugate) - se aplica pentru a vedea contributia fiecarui agent economic la productia finala de bunuri si servicii.

PIB = VAB + Im + Tv - S, unde:

VAB = valoarea adaugata bruta

Im = impozite pe produs inclusiv TVA

Tv = taxe vamale

S = subventii

b) metoda utilizarii productiei finale (metoda cheltuielilor)

Prin aceasta metoda PIB se poate calcula plecand de la insumarea consumului (cheltuielilor) de bunuri si servicii.

PIB = CP + CG + IB + Enet, unde:

CP = consumul privat (personal)

CG = consumul public (guvernamental

IB = investitii brute

Enet = exportul net (Export - Import)

Prin aceasta metoda putem caracteriza contributia sectoarelor economiei la formarea productiei finale si a structurii acestora din punctul de vedere al componentelor utilizarii finale.

c) metoda veniturilor

PIB = VS + EBE + Im + S, unde:

VS = veniturile salariatilor

EBE = excedentul brut de exploatare

Im = impozite legate de productie si import

S = subventii

Produsul intern brut in principalele ramuri ale economiei nationale

Tabelul 2.1.

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei

Produsul intern net (PIN)

Produsul intern net reprezinta valoarea neta totala de piata a bunurilor si serviciilor finale produsa de agentii economici interni intr-o perioada determinata. Aceasta inseamna ca PIN este tocmai valoarea baneasca a productiei finale de bunuri si servicii a unei tari determinata cu consumul de capital facut pentru realizarea acestei productii.

PIN = PIB - consumul de capital fix (A)     sau

PIN = PGB - CI - A = PIB - A

Produsul national brut (PNB)

Produsul national brut reprezinta valoarea de piata a tuturor bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici nationali atat pe teritoriul tarii noastre cat si pe teritoriul altor tari in decursul unei perioade de timp determinata.

Produsul national net (PNN)

Produsul national net - reprezinta valoarea neta a bunurilor si serviciilor finale produsa de agentii economici nationali intr-o perioada de timp. Spre deosebire de PIN, PNN cuprinde valoarea neta a productiei finale a agentilor economici din strainatate (y₀) si exclude valoarea neta a productiei finale a agentilor straini din tara (y₁).

PNN = PIN + (y₀ - y₁)

y₀ - y₁ à este tocmai soldul +y

PNN = PIB + y

PNN = PNB - A

Venitul national (VN)

Venitul national este un indicator macroeconomic reprezentand veniturile incasate de posesorii factorilor de productie care participa direct sau indirect la activitatea de productie.

Venitul national este un indicator care evidentiaza:

ð      veniturile incasate de proprietarii factorilor de productie;

ð      utilizarea veniturilor provenite din activitatea productiva pentru cumpararea de bunuri si servicii si pentru economisire.

Evaluarea VN se poate face prin doua metode:

a)      metoda insumarii veniturilor (cel mai frecvent utilizata);

b)      metoda insumarii cheltuielilor.

Venitul personal (VP)

Venitul personal exprima veniturile curente ale persoanelor provenite din activitatea productiva si din transferuri de la guvern si intreprinderi.

Venitul personal este un indicator important deoarece exprima veniturile ce constituie sursa consumului de bunuri si servicii - determinand de fapt volumul cererii finale de bunuri si servicii.

VP se poate estima pornind de la VN din care se scad toate veniturile ce nu revin gospodariilor.

Venitul personal disponibil (VPD)

Venitul personal disponibil reprezinta veniturile necesare pentru acoperirea cheltuielilor personale.

VPD = VP - Impozite personale

Rata inflatiei (Ri)

Alaturi de indicatorii sintetici rata inflatiei scoate in evidenta starea, performanta si evolutia economiei.

Rata inflatiei este rata procentuala a nivelului crescand al preturilor in timpul unei perioade date.

Rata somajului (Rs)

Gradul de utilizare a fortei de munca dintr-o tara se poate evidentia prin rata somajului (Rs) care se poate calcula in doua moduri:

- ca raport intre numarul de someri (Ns) si populatia activa disponibila (Pad):

- ca un raport intre numarul de someri (Ns) si numarul populatiei ocupate (Po):

Produsul national brut (PNB)

Definitie. Masurarea si interpretarea PNB

Produsul National Brut (PNB) este definit pentru o arie geografica data: de regula o tara, posibil insa si pentru o regiune sau un oras, sau chiar pentru un grup de tari, cum ar fi Comunitatea Economica Europeana (EC). El corespunde, de asemenea, unei perioade de timp, de obicei un an sau un trimestru. Elementul timp este necesar deoarece PNB este o variabila de flux, asemanatoare cantitatii de apa curgand printr-un rau masurata pe un anumit interval de timp. Variabilele de flux contin o dimensiune temporala si, deci, difera de variabilele de stoc, cum ar fi cantitatea de apa retinuta de un dig, care este definita intotdeauna la un moment dat de timp.

PNB al unei tari este o masura activitatii sale productive. El poate fi definit, mai intai, ca suma tuturor veniturilor obtinute de rezidentii unei tari. Pentru a produce bunuri si servicii, firmele utilizeaza factori de productie: timpul muncitorilor, talentul si efortul acestora, echipamente, pamant, cladiri. Acesti factori de productie sunt in final, daca nu chiar direct, proprietatea gospodariilor. Ceea ce gospodariile primesc in schimbul serviciilor factorilor pusi la dispozitia firmelor reprezinta prima definitie a PNB.

(1) PNB = veniturilor factorilor rezidentilor

Dar de unde vin aceste venituri? Ele decurg din activitatea economica, deci din vanzarile de bunuri si servicii. Aceasta constituie baza celei de-a doua definitii.

(2) PNB = vanzarilor finale nete ale rezidentilor

Cele doua definitii sunt echivalente deoarece o persoana poate sa cheltuiasca exact venitul sau. Cuvantul 'net' apare in a doua definitie pentru a exclude vanzarile de factori de productie proprietate a strainilor in tara, deci, importurile. Ea totusi include vanzarile de servicii de munca si capital in strainatate.

Tot a doua definitie se refera la vanzari finale. Vanzarile finale se refera la vanzarile de bunuri si servicii pe care firmele si consumatorii le vor utiliza in final. De exemplu, cumpararea unui automobil sau a unui pachet de unt de catre gospodarii sau a unei masini de prelucrat de catre o firma reprezinta vanzari finale.

In contrast un automobil vandut unui dealer care il va vinde in continuare in perioada de masurare nu este o vanzare finala. Vanzarile intermediare se refera la bunurile si serviciile cumparate si utilizate in productia altor bunuri. Ele se exclud din PNB deoarece determina dubla inregistrare, de exemplu, include vanzarea automobilului de doua ori, o data catre dealer si a doua oara catre gospodarie. De aceea, PNB nu trebuie confundat cu totalitatea vanzarilor din economie, in acelasi timp, daca exporturile sunt considerate vanzari finale, indiferent ce se intampla in strainatate cu ele, importurile sunt intotdeauna scazute din vanzarile finale.

In general, definitia PNB contine un anumit grad de arbitrar.

Veniturile primite de salariati, actionari si alti proprietari de factori de productie corespund contributiei acestora la crearea valorii adaugate.

Aceasta constituie a treia si ultima definitie a PNB:

(3) PNB - valorii adaugate

O firma creeaza valoare adaugata transformand materiile prime si bunurile intermediare in produse care pot fi vandute pe piata. Valoarea adaugata de catre firma este diferenta dintre vanzarile totale si costurile materiilor prime, semifabricatelor si importurilor. Aceasta e diferenta care este platita de firme ca venit pentru factorii de productie utilizati de catre firme, deci definitiile (1) si (3) sunt echivalente. Daca firma produce bunuri intermediare, veniturile sale din vanzari vor intra ca niste costuri pentru clientii sai si astfel valoarea adaugata pe care o creeaza nu va fi inregistrata de doua ori. Cand consumatorul final achizitioneaza un bun sau un serviciu, pretul include toata valoarea adaugata creata in fiecare etapa a procesului de productie, si de aici echivalenta dintre definitiile (2) si (3).

Cum se masoara PNB? O sursa naturala de informatii o constituie administratia financiara Firmele raporteaza vanzarile (definitia (2)), indivizii raporteaza veniturile (definitia (1)) si, in cele mai multe tari, taxele pe valoarea adaugata (TVA) sunt colectate de cumparatorii intermediari si finali care apoi raporteaza valoarea lor adaugata si platesc taxa (definitia (3)).

Faptul ca cifrele privind PNB sunt adunate prin intermediul sistemului de impozitare ridica problema calitatii lor.

Atat indivizii cat si firmele pot sa nu raporteze corect rezultatele lor autoritatilor fiscale. Ceea ce nu se raporteaza se refera la economia neagra sau subterana.

Cantitatea de informatie necesara pentru a masura PNB este enorma si erorile in colectarea si totalizarea cifrelor sunt inevitabile. Din acest motiv, datele agregate - datele care reprezinta intreaga economie - niciodata nu pot fi exacte si complete. Mai mult, datele privind impozitele sunt prelucrate cu o intarziere considerabila.

Inacuratetea acestor estimatii nelinisteste deoarece ele sunt frecvent utilizate de catre guverne cand stabilesc politici, de investitorii care estimeaza valoarea activelor lor, de firme care decid numarul de muncitori, angajati sau licentiati sau sa achizitioneze echipament. Aceasta este cauza pentru care, pe langa PNB se mai utilizeaza si alti indicatori. De asemenea, este cauza pentru care analistii tind sa ia in considerare mai degraba,ritmurile de crestere decat nivelele PNB. Atata timp cat distorsiunile nu se modifica prea mult in timp, ratele de crestere de PNB sunt destul de corecte.

Este obisnuit sa se compare PNB ale diferitelor tari. Adesea luam in considerare PNB per capita, sau venitul mediu al unei tari, ceea ce face ca aceste comparatii internationale sa fie mai credibile.

PNB nominal si real

Dupa ce am definit PNB, sa vedem cum statisticienii rezolva una din primele probleme care se pune in scoala: sa se adune merele cu portocalele.

Rezolvarea consta in utilizarea preturilor pentru a transforma volume in valori, vanzari de mere si portocale.

PNB nominal sau PNB in preturi curente este

PNB = p_iq_i

unde p_i reprezinta pretul bunului i iar q_i cantitatea din bunul vanduta.

Daca pretul bunului i creste de la un an la altul, PNB creste fara ca volumul vanzarilor finale sa creasca. O crestere in PNB nominal poate rezulta fie din cresterea preturilor, fie a outputului unui sau mai multor produse.

Pentru a separa efectele outputului si preturilor asupra modificarii PNB, vom introduce PNB real. Acesta se calculeaza utilizand preturile observate intr-un an de baza predeterminat. Cresterea PNB real corespunde cresterii outputului fizic.

NPB_t real = p_i^oq_i^t

unde p_i^o este pretul bunului i in anul de baza iar q_i^t cantitatea vanduta din produsul i in anul t.

Aceasta deosebire se aplica si la alte tipuri de variabile macro: variabilele nominale reprezinta valori la preturi curente in timp ce variabilele reale valori in preturi constante.

. Deflatorii si indicii preturilor

Deosebirea dintre PNB nominal si real poate fi utilizata ca o masura a cresterii pretului general, sau inflatiei.

Deflatorul PNB, care este un mod de a masura nivelul preturilor, este definit ca raportul dintre PNB nominal si PNB real:

Deflatorul PNB =

Rata de crestere a deflatorului PNB poate fi aproximata de formula:

Deflatorul inflationist al PNB = Rata de crestere a PNB nominal -

- Rata de crestere a PNB real.

In anii in care PNB nominal si real coincid , deflatorul PNB este egal cu 1. El poate fi interpretat ca o medie a tuturor preturilor bunurilor finale, unde fiecare pret este ponderat cu proportia bunului corespunzator in PNB.

O masura alternativa a inflatiei bazata pe ponderi care sunt fixe o constituie indicele preturilor tuturor bunurilor din economie. Deoarece numarul acestora este foarte mare, se utilizeaza de obicei un cos de bunuri. Un exemplu este indicele preturilor de consum (IPC) care este bazat pe un cos de bunuri consumate de un 'consumator mediu'.

Asa cum am aratat PNB consta in expresia baneasca a productiei finale brute, obtinuta de agentii economici apartinand unei tari, in decursul unei perioade de timp, de obicei un an de zile.

PNB poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PIB, totul depinzand de activitatile desfasurate de agentii economici autohtoni in afara tarii noastre si de cei straini pe teritoriul tarii noastre.

Intr-o tara mai putin dezvoltata economic cum este de exemplu Argentina, PNB este mai mic decat PIB; invers, intr-o tara precum Japonia.

Indicatorul PNB este un indicator care se calculeaza anual (de regula si marimea acestuia ia in considerare cantitatea de bunuri si servicii produse, pretul acestora si structura produselor in decursul unui an.

Pentru determinarea PNB se ia in calcul valoarea de piata a bunurilor finale fara a se lua in considerare bunurile intermediare.

Spre exemplu, daca se are in vedere un distilat din vin produs si vandut pe baza activitatilor succesive a patru agenti economici, atunci situatia ar putea fi reprezentata astfel:

Produsul national brut (PNB) se exprima in termeni nominali si in termeni reali.

Produsul national brut nominal reprezinta valoarea de piata a tuturor bunurilor finale produse de agentii economici ai unei tari intr-o perioada de timp bine determinata la preturile curente din anul respectiv. PNB include numai valoarea de piata a bunurilor finale (sunt luate in calcul numai bunurile produse care nu sunt revandute).

Valoarea bunurilor intermediare se va regasi in valoarea de piata a bunurilor finale care vor fi vandute direct consumatorilor (cumparatorilor) finali.

Pentru intelegerea perfecta a determinarii (estimarii) PNB putem presupune ca economia nationala a unei tari este alcatuita numai din patru firme si consumatorii finali, iar fluxurile de bunuri si servicii sunt reprezentate conform schemei urmatoare (in mii USD):

In cazul prezentat PNB este egal cu 16.000 USD adica valoarea de piata a bunurilor finale vandute consumatorilor (8.900 + 7.100) sau cu vanzarile totale minus vanzarile intermediare (25.000 - 9.000).

Daca in determinarea PNB se tine cont de preturile curente (preturile din anul respectiv) rezulta PNB nominal.

PNB poate fi calculat prin mai multe metode, de baza ramanand doua: metoda cheltuielilor si metoda veniturilor.

Metoda cheltuielilor presupune insumarea tuturor cheltuielilor efectuate in cadrul economiei nationale pentru cumpararea de bunuri materiale si servicii. Conform acestei metode marimea PNB este data de:

PNB = CP + CG + IB + Enet, unde:   

CP = cheltuielile de consum ale populatiei (consumul privat, personal);

CG = cheltuielile guvernului (consumul public);

IB = investitiile brute (investitii pentru cresterea capacitatilor de productie, investitii pentru inlocuirea capitalului fix, nivelul modificarilor stocurilor anuale, valoarea de piata a locuintelor noi construite);

Enet = exportul net ca diferenta intre exportul total si importul total.

Cea de-a doua metoda metoda veniturilor presupune inregistrarea tuturor veniturilor posesorilor factorilor de productie. Conform acestei metode marimea:

PNB = VN + Ti + D, unde:

VN = venitul national care poate fi calculat in doua moduri:

a) prin insumarea veniturilor realizate de posesorii factorilor de productie - venituri care sunt impozitate.

VN = salarii + renta + dobanda neta + profit

Aceste venituri reprezinta plati efectuate pentru utilizarea factorilor care participa direct sau indirect la procesul de productie. Dobanzile platite de guvern sau de populatie pentru creditele de consum sunt excluse, numai dobanzile platite de firme au legatura cu productia de bunuri - este vorba de dobanda neta (dobanda incasata - dobanda platita).

b) insumarea veniturilor create in cadrul firmelor producatoare de bunuri, adica valoarea adaugata de fiecare firma. Ea cuprinde platile efectuate de firme pentru utilizarea factorilor, plati care constituie venituri pentru posesorii acestor factori plus profiturile. Valoarea adaugata este egala, la nivelul economiei nationale, cu venitul national, deoarece :

Plata factorilor = Salarii + Rente + Dobanzi

Profitul = Valoarea productiei - Plata factorilor - Valoarea

bunurilor cumparate de la alte firme

Valoarea adaugata = Valoarea productiei - Valoarea bunurilor

cumparate de la alte firme

de unde rezulta ca :

Valoarea adaugata = Plata factorilor + Profitul

Ti = Taxele indirecte, alcatuite din taxele pe vanzari si alte taxe cu exceptia taxelor directe (taxele pe venit)

D = Deprecierea capitalului care este egala cu valoarea capitalului consumat.

PNB calculat prin metoda cheltuielilor trebuie sa fie egal cu cel calculat prin metoda veniturilor. Insa, de regula, PNB calculat dupa metoda veniturilor este mai redus. Aceasta diferenta se datoreaza faptului ca in scopul sustragerii de la plata taxelor directe, care se stabilesc sub forma unei cote procentuale progresive, veniturile nu sunt declarate la intreaga lor valoare de catre posesorii acestora.

Daca din PNB se scade deprecierea capitalului (D) rezulta produsul national net (PNN). Deci:

PNN = PNB - D sau PNN = CP + In + CG + Enet (I)

In = investitiile nete = I_B - D

Venitul national (VN) = PNN - Ti

Din punctul de vedere al alocarii,

VN =CP + E + (T - Tr)

E = economiile banesti

T = taxele totale

Tr = venituri transferate (burse, alocatii, ajutoare etc.)

Din punctul de vedere al cheltuielilor,

VN = CP+ In +CG + Enet

Avand in vedere ca ambele expresii trebuie sa fie egale :

CP + E + (T - Tr) = CP + In + CG + Enet, adica

E + (T -Tr) = In + CG + Enet

Daca facem abstractie de cheltuielile guvernului si de comertul exterior, atunci:

E = In

Daca adaugam cheltuielile guvernului avem:

E + (T -Tr) = In + CG, de unde:

E = In + CG - (T -Tr) = In + CG + Tr - T

Diferenta dintre taxele totale (veniturile bugetului) si cheltuielile guvernului (CG) plus transferul de venituri (Tr) reprezinta deficitul sau excedentul bugetar.

Produsul national brut real

Asa cum am aratat PNB nominal masoara valoarea productiei pe o perioada data in preturile acestei perioade pe cand PNB real masoara valoarea aceleiasi productii in preturile unei perioade de baza (de referinta).

Cresterea PNB poate avea loc prin cresterea cantitatii de bunuri materiale si servicii BM sau/si cresterea preturilor (P)

PNB = BM x P

Cresterea PNB numai prin majorarea preturilor (P) nu va contribui la imbunatatirea conditiilor de viata. De aceea se impune calcularea PNB in termeni reali, adica a PNB in preturi constante, respectiv preturile dintr-un an, considerat an de baza.

Pentru determinarea PNB real - PNB nominal se corecteaza cu indicele general al preturilor, care poate fi calculat astfel:

, unde:

q₁ = cantitatea bunurilor finale din anul curent;

p₁, p₀ = preturile de piata din anul curent si anul de baza.

Exemplu de determinare a PNB real in functie de valoarea PNB nominal si IGP:

PNB nominal (anul n) = 2000 milioane USD iar in anul n+1 a fost de 3800 milioane USD:

IGP = 190%

Daca:

IGP = 220%

In termeni reali, PNB reprezinta bunurile finale reale produse intr-o perioada de timp si exprimate in preturi constante (preturile unui an considerat an de baza. Pentru a se intelege si mai bine diferenta dintre PNB nominal si PNB real putem presupune ca economia unei tari produce numai trei bunuri A, B, C. cantitatile si preturile bunurilor respective sunt:

Determinarea PNB nominal si PNB real s-a facut plecand de la simbolizarea cantitatilor cu q si a preturilor cu p astfel:

à in anul 2000 PNB nominal = q₀p₀

à in anul 2001 PNB nominal = q₁p₁

à in anul 2002 PNB nominal = q₂p₂

à in anul 2000 PNB real = q₀p₀

à in anul 2001 PNB real = q₁p₀

à in anul 2002 PNB real = q₂p₀

Raportul procentual dintre PNB nominal si PNB real poarta denumirea de DEFLATOR.

Pornind de la marimea deflatorului se poate determina evolutia preturilor economiei nationale.

PNB real se poate determina si prin raportarea PNB nominal la DEFLATOR (in situatia in care se cunoaste marimea deflatorului).

Din exemplul prezentat rezulta ca PNB nominal poate sa creasca datorita cresterii volumului de bunuri si servicii dar si datorita preturilor.

PNB real poate sa creasca numai datorita cresterii volumului de bunuri si servicii (exista posibilitatea ca volumul productiei sa se reduca si PNB nominal sa creasca.

Datorita evolutiei preturilor (care au o tendinta de crestere) cresterea PNB nominal o devanseaza pe cea a PNB real.

Legatura dintre PNB si bunastarea sociala, generala

Intre PNB si bunastarea sociala, generala exista o stransa interdependenta, marimea PNB influentand direct si pozitiv gradul de bunastare iar nivelul acesteia influentand cresterea PNB.

PNB poate sa se modifice fara ca bunastarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa se modifice in conditiile aceluiasi PNB (exista si posibilitatea ca modificarile sa fie in directii opuse).

Cresterea PNB real nu trebuie sa ne duca la concluzia ca a crescut si bunastarea populatiei. Pentru a caracteriza gradul in care a crescut bunastarea populatiei este necesar sa calculam PNB/locuitor si sa-l comparam in perioade diferite.

Revenind la legatura dintre PNB si bunastarea sociala, generala principalele cauze care determina aceste necorelari sunt:

- tranzactiile ilegale (tranzactiile care se deruleaza pe piata neagra - subterana). Veniturile castigate de pe urma acestor "activitati" nu sunt cuprinse in calculul PNB (nu sunt declarate si impozitate);

tranzactiile legale care se practica ilegal (munca ilegala in timpul cat se primeste ajutor de somaj, pariuri ilegale);

- rezultatele unor activitati productive care nu fac obiectul tranzactiilor de vanzare-cumparare pe piata si nu sunt luate in calculul PNB;

- bunastarea economica depinde si de sortimentul (structura) bunurilor economice insa acesta nu este luat in calculul PNB (se ia in considerare doar valoarea de piata);

modalitatile de distribuire a castigurilor (veniturilor);

- durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PNB (reducerea duratei timpului liber conduce la cresterea PNB dar o reducere a bunastarii economice);

- importurile de bunuri si servicii conduc la scaderea PNB (in calculul PNB se ia exportul net) dar la imbunatatirea consumului populatiei (bunastarii)*.

Evaluarea corecta a PNB real

In evaluarea corecta a PNB real apar numeroase probleme de ordin economic, tehnic, social etc.

In general, economistii grupeaza principalele probleme care apar pentru evaluarea corecta a PNB in trei mari categorii:

Tranzactiile ilicite (tranzactii ilegale si tranzactii legale desfasurate ilegal);

Problema productiilor masurate gresit sau a productiilor care "nu trec prin piata";

Schimbarile de calitate a bunurilor si serviciilor pot conduce la o evaluare (determinare) gresita a PNB real.

Rezultatele macroeconomice in Romania

La baza calculului productiei, consumului intermediar si a VAB, CNS a folosit Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala (CAEN).

Pentru Romania conturile nationale s-au stabilit in conformitate cu Sistemul European de Conturi Economice Integrate (SEC).

Asa cum s-a aratat PIB reprezinta valoarea bruta a productiei finale de bunuri si servicii produse intr-o perioada de timp determinata de agentii economici de pe teritoriul unei tari.

Nivelul, evolutia pe categorii de resurse se vor prezenta in tabelul 2.2, iar indicii PIB pe aceleasi categorii in tabelul 2.3.

Produsul intern brut pe categorii de resurse^(*

miliarde lei preturi curente                                       Tabelul 2.2.

'Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1999, pag. 328.

1) Inclusiv energie electrica si termica, gaze si apa.

2) Inclusiv hoteluri si restaurante.

3) Inclusiv TVA.

Indicii produsului intern brut pe categorii de resurse¹⁾

Tabelul 2.3.

Inclusiv energie electrica si termica, gaze si apa.

Inclusiv hoteluri si restaurante nts.

Inclusiv TVA

Agregate macroeconomice ale sectoarelor institutionale¹⁾

mild. lei preturi curente                     Tabelul 2.4.

1) Anuarul statistic al Romaniei, 1999.

VAB = Valoarea adaugata bruta si reprezinta excedentul valorii bunurilor si serviciilor produse peste valoarea bunurilor si serviciilor consumate pentru productiei

VAB = Pb - Ci, unde

Pb = Productie bruta

Ci = Consumul intermediar

EBE = Excedentul brut de exploatare arata ceea ce ramane din valoarea nou creata in procesul de productie dupa remunerarea salariatilor si plata impozitelor legate de productie.

EBE = VAB - S, unde

S = salarii si alte cheltuieli legate de munca

VDB = Venitul disponibil brut masoara partea din valoarea nou creata de care se dispune pentru consum final si economie bruta.

CF = Consumul final reprezinta consumul final al populatiei la care se adauga consumul public si privat.

EB = Economia bruta reprezinta partea din venitul disponibil brut care nu a fost folosita pentru consumul final, fiind destinata acumularii de active (fizice sau financiare).

Pentru agentii economici (asigurari, finante etc.) care nu au consum final, economia bruta este egala cu venitul disponibil brut.

FBCF = Formarea bruta de capital fix reprezinta valoarea bunurilor durabile achizitionate in procesul de productie, precum si valoarea serviciilor incorporate in bunurile de capital fix.

Capacitatea (+) sau necesarul de finantare (-) arata resursele pe care natiunea le poate pune la dispozitia "lumii" sau natiunii.