 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» stiinte economice
» Structura stiintei economice si evolutia sa
|
|
Continutul social al notiunilor economice: aparenta si esenta |
|
| Cercetarea stiintifica, sublinia Adam Smith, are ca principala sarcina de a gasi acele legaturi ascunse care unifica fenomene aparent dispersate30. Fiind preocupat de gasirea si experimentarea acelor legaturi ascunse, Karl Marx a folosit termenii de esenta si aparenta, preluati, dupa unii autori, de la Hegel, iar dupa altii, de la fondatorii stiintei moderne a materiei31. Daca aparenta exterioara ar coincide nemijlocit cu esenta lucrurilor, orice stiinta ar fi inutila. De aceea, pornind de la aparenta fenomenelor si proceselor economice si folosind proceduri adecvate, stiinta economica trebuie sa ajunga la descoperirea si relevarea esentei interne a lucrurilor, conexiunilor si mecanismelor interioare de comportare si elutie a proceselor economice, ca si a sistemului economic real in ansamblu. Desi elucidata de stiinta economica clasica si de cea marxista, problema diferentei dintre aparenta si esenta ramine adeseori in discutie, intrucit fie din motive ideologice, fie din lipsa unui progres sau efort suficient pe linia cunoasterii, unele curente si teorii ale stiintei economice contemporane se reintorc, intr-un fel sau altul, sub diferite pretexte, la economia preclasica, considerind relatiile dintre categoriile si legile economice in afara relatiilor sociale, adica in afara relatiilor dintre oameni. in cadrul unor curente ale gindirii economice, chiar in cele din ultimele decenii, studiul relatiilor economice dintre oameni, care reprezinta esenta interna, este inlocuit prin studiul relatiilor dintre om si lucruri, care reprezinta aparenta exterioara. Prin aceasta, stiinta economica pierde contactul, in cea mai mare parte, cu problemele relatiilor sociale. De asemenea, a existat si continua sa existe un puternic curent de trecere de la studiul cimpului definit al activitatii umane la studiul comportamentului uman intr-un mod formal - abstract si axiomatizat. incercarile de axiomati-zare si de matematizare excesiva a teoriei utilitatii marginale, a alegerii dupa scari de preferinta, a teoriei generale a echilibrului, a teoriei valorii s. a. sint dictate de fidelitatea fata de rigurozitatea cu care aceste teorii se despart complet din punct de vedere logic, de interpretarile lor32. La formularea acestor teorii se ajunge pe cale deductiva, prin presupuneri bine enuntate, independent de continutul real al ipotezelor sau al concluziilor. Important este doar sa nu apara contradictii logice.In felul acesta stiinta economica se indeparteaza de la problemele reale ale proceselor economice. Ea inceteaza de a mai fi o stiinta experimentala intrucit logica devine un criteriu al adevarului, iar nu realitatea. Este transformata astfel intr-o stiinta logica, abstracta, realitatea fiind prezentata in mod ideal sau imaginar, iar continutul social mult diminuat. Adeseori cercetarea proceselor economice efectuata de diferite curente de gindire se refera la analiza relatiilor dintre om si lucru, asa cum apar ele la suprafata. Fireste, nu trebuie exclusa din stiinta economica examinarea relatiilor dintre om si lucru. Dar nici nu trebuie sa ramina numai aici. Ea trebuie sa surprinda si relatiile ascunse dintre oameni prin intermediul lucrurilor dupa schema om - lucru - om, desi aici este un teren farabil de a introduce explicatii convenabile, de multe ori fara suficiente justificari stiintifice, deci posibilitati de a introduce falsul in teorie. Un exemplu tipic de folosire a acestui principiu metodologic cu urmari nefarabile este cel al explicarii izrului valorii, folosit de literatura economica marxista chiar la interpretarea critica a altor curente de gindire. De exemplu, desi teoriile economice neoclasice si ale altor scoli exclud din discutie problema valorii, criticii marxisti, folosind propria schema de gindire (teoria valorii munca si trecerea de la aparenta la esenta), acuza pe economistii neoclasici, pozitivisti etc. ca ei ar gasi radacinile valorii in actul schimbului, care se realizeaza de partile interesate in scopul de a obtine un venit. Teoria neoclasica arata ca, in anumite conditii postulate, partile (factorii de productie) r cistiga din schimb in conditiile (in terms) optimizarii preferintelor lor. Asa cum sublinia Edward J. Nell, aceasta teorie, astfel interpretata, se generalizeaza in teoria alocarii optimale, cu remunerarea factorilor deficitari, cu ajutorul mecanismului preturilor, care face astfel posibila incorporarea productiei intr-o teorie ca un caz special al schimbului indirect. in acest caz, valoarea apare din interactiunea indivizilor" izolati, care actioneaza pentru realizarea preferintelor lor abstracte si din ordonarea (clasificarea) unei multimi de marfuri abundente sau deficitare33. Deci, economistii marxisti, preocupati de explicatia valorii si de folosirea principiului de trecere de la aparenta la esenta, trag concluzia ca scoala neoclasica si alte curente de gindire considera ca izr al valorii actul de schimb guvernat de preferinte si de deficitul factorilor, fara a face referire la izrul primar al crearii valorii, asa cum a procedat Marx cind a explicat valoarea, remunerarea factorilor si mecanismul de formare a preturilor34. Ca atare, desi este necesara patrunderea in esenta fenomenelor, ceea ce se poate realiza numai prin altoirea intregului obiect de studiu al stiintei economice pe problematica relatiilor economice dintre oameni (deci, dincolo de aparente, in spatele lor), trebuie atrasa atentia totusi ca aici apare pericolul cel mai mare de a introduce falsul in teorie, asa cum m arata in lumul 2. Teoriile neoclasice si cele keynesiste si alte curente de gindire contemporane, au adus o contributie insemnata la dezltarea stiintei economice prin crearea si dezltarea unor metode analitice de profunzime si rafinament, prin analizele patrunzatoare ale proceselor economice, prin conexiunile disciplinelor economice cu alte discipline, prin sistematizarile efectuate cu ocazia articularii diferitelor teorii si prin accentuarea caracterului proiectiv al stiintei economice ca urmare a dezltarii si implementarii in economie a modelelor econometrice. Totusi, inecarea in relatii cantitative a descrierii proceselor economice (procese care prin natura lor sint suple, labile si dialectice) si mai ales excluderea sau neglijarea relatiilor sociale si a rolului activ si decisiv al omului in cadrul proceselor economice sint de natura, pe de o parte, sa nu surprinda corect elutia si comportamentul proceselor economice, iar pe de alta parte, sa tina stiinta economica departe de neile reale si vitale ale practicii, de neile stringente ale schimbarilor din economie35. Asemenea deficiente au fost prezente din plin si in literatura economica din fostele tari socialiste. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
