 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» stiinte economice
» Axiologia si stiinta economica
|
|
Dinamica sistemului valoric in acord cu noile tendinte de dezvoltare |
|
| Reprezentind pe conceptual cerinte ale valorizarii si finalizarii faptelor si actiunilor oamenilor, valorile fiinteaza numai daca nu-si pierd interesul pentru societate, adica atita timp cit raspund necesitatilor unor etape istorice date58. in functie de necesitatile vietii sociale unele valori rezista, se impun, iar altele dispar59 sau isi modifica importanta si prioritatea in cadrul unirsului valorilor. Cu ocazia trecerii la noi faze istorice de dezvoltare economico-sociala se schimba nu numai fenomenele si procesele reale, ci si reprezentarile mentale ale indivizilor umani asupra existentei si dezvoltarii lor, asupra preferintelor pentru diferite obiecte, asupra valorilor rezultate din relatiile ce se formeaza intre indivizi si aceste obiecte. Astfel, in noua faza in care au pasit economiile moderne apar pe prim noi fa Valori ce corespund fazei de dezvoltare extensiva pe baze mecanice Pentru a formula un raspuns la problemele valorilor sa ne referim mai intii la unele valori ce au fost generate in perioada initiala de industrializare, cu efecte poziti si negati care au iesit in evidenta mai tirziu. Unele din aceste valori au fost ridicate, cu timpul, de unii ideologi, la ranguri de adevaruri absolute, denind astfel treptat adevarate dogme. Initial, izvorite din necesitatea de a accelera cresterea economica in conditiile practicarii unor tehnologii si tehnici masiniste in industria aflata in perioada de avint, teoriile respecti s-au fixat treptat ca valori sub forma unor adevarate si neclintite convingeri la generatii intregi de teoreticieni si practicieni din diferite domenii economice si sociale. La rang de valori au ajuns, de exemplu, tezele dupa care capitalul este factorul fundamental in societatea industriala, iar munca din atelier si, in primul rind, cea a operatorilor este singura munca productiva in cadrul societatii industriale. Aceste teze, ca si altele asemanatoare, au izvorit din realitatile perioadei de dezvoltare extensiva. Astfel, pentru a obtine cantitati tot mai mari de valori de intrebuintare sau pentru a spori profitul a fost nevoie de mai multe masini, mai multe fabrici, mai multa forta de munca (deci, mai mult capital). Acumularea de capital a dominat intreaga perioada de dezvoltare a industriei, acesta denind asa cum afirma E. Domar cel mai scump inimii acelora care doreau expansiunea sau sporirea puterii economice. Acumularea de capital a dominat cresterea economica o perioada indelungata de timp, capitalul denind factorul fundamental in societatea industriala. De asemenea, fata de munca din ateliere, care forma ponderea coplesitoare din totalul fortei de munca ocupate si hotara sporirea productiei, cea din birouri, din sfera circulatiei etc. avind o contributie nesemnificativa in activitatea unitatilor economice, indreptatea, la vremea aceea, impartirea fortei de munca in cele doua categorii - munca productiva si neproductiva. Acestea sint unele din valorile care s-au format in perioada de demarare si de avint al industriei si au dominat o lunga perioada de timp nu numai ca imagine abstracta luata in sine, ci si pe actionai, acestea (valorile) instituindu-se ca norme sau componente structurale ale actiunii in tripla ipostaza - ca imbold, ca mijloc, ca scop61. Treptat, nu numai pe ideatic, ci si pe cel pragmatic (al adaptarii mecanismelor economice) s-a ajuns a se considera cresterea capitalului si a fortei de munca drept scopul economic principal si nu doar un mijloc, acest lucru considerindu-se adevarata sporire a bogatiei. Generate strict de cerintele organice ale industrializarii extensi, adeseori aceste valori ramin din pacate intiparite in mintile oamenilor si transmise noilor generatii ca fiind aplicabile in continuare desi valabilitatea lor teoretica si practica a denit nu numai indoielnica, ci si, evident, caduca si ubitoare pentru economie si societate. Daca in faza expansiunii industriale asemenea valori (atunci cind ele au fost luate ca ghid in orientarea actiunilor economice) au adus rezultate poziti, in faza dezvoltarii moderne, cind inseamna cerinte pentru noi valori, a continua cu aplicarea celor chi ar insemna acceptarea efectelor negati cu prejudicii aduse sistemului economic.In acest sens citeva exemple pot fi edificatoare: a) a continuat sa se considere ca numai intreprinderile mari si numai concentrarea productiei ar prezenta o superioritate absoluta, ar insemna in mod implicit pledoarii pentru gigantism industrial si aglomerari urbane; b) credinta in posibilitatile neclintite ale omului de a cuceri si subjuga natura a avut ca rers o atitudine de ostilitate pentru mediul natural; c) parerea ca numai ritmurile inalte de crestere a productiei (P.N.B. sau P.I.B.) si numai ratele inalte ale acumularii pot asigura progresul economic si social a denit criteriul de evaluare a sistemelor economice, ceea ce a insemnat perpetuarea si consolidarea mentalitatii cantitativiste si neglijarea stimularii factorilor calitativi, avind ca urmare realizarea unor consumuri risipitoare de resurse si o slabire a preocuparii pentru progresul tehnic si sporirea randamentelor. Noi valori in faza dezvoltarii calitati pe baza informatiei Fata de cerintele noii faze de dezvoltare formulate mai inainte, apare si mai clar faptul ca mentinerea in arsenalul instrumentelor ideatice a unor valori chi din epoca dezvoltarii industriale masiniste, devine o frina in calea progresului economic si social, provocind mari pierderi materiale, sociale si spirituale. Problema este de a gasi valorile adecvate noii etape de dezvoltare, de a le face intelese de agentii economici si de a le valoriza efectiv. Sintem intru totul de acord cu afirmatia Georgetei Marghescu ca determinarea valorilor are o importanta vitala pentru ca atitudinea creatoare, transformatoare a agentului actiunii, in raport cu structurile existente, este potentata si ea de o optiune valorica adecvata. Ni se releva astfel o situatie complexa - continua autoarea mentionata - pe de o parte, un sistem social nu poate exista fara un sistem de valori corespunzator, care este institutionalizat, prin aceasta el contribuind la functionarea sistemului social si, pe de alta parte, intrucit aceasta integrare este mai degraba tendinta decit literalmente fapt, valorile au disponibilitatea de a se afirma ca forta dinamizatoare, au capacitatea de a orienta actiunea de depasire a structurilor existente63. Sistemul de valori adecvat pentru noua faza ar trebui structurat in functie de o serie de deziderate fundamentale si obiecti sau scopuri ce trebuie sa caracterizeze o societate moderna si pe realitatile acesteia in acord cu ultimele progrese stiintifice.In primul rind, ar trebui revazute si extinse intelesurile privind asa-nu-mitul domeniu al realului. Aproape intreaga structura conceptuala si instrumentala din stiinta si practica economica, inclusiv cea axiologica este fondata pe unirsul material propriu-zis. Or, lumea realului este mult mai bogata si dirsificata, alte unirsuri denind importante, cu rol deosebit in progresul economic si social. K. Popper, ca si alti autori64, propune largirea domeniului realului si structurarea sa pe trei paliere denumite Lumile 1, 2, 3. Acestea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: Lumea 1 contine asa-numitul unirs material fizic si biologic, inclusiv obiectele artificiale create de om; Lumea 2 contine unirsul psihic uman, reprezentind starile mentale (constiente sau inconstiente), incepind cu cele perceptuale imediate (vizuale, auditi, tactile, de durere, de foame, de furie, de bucurie, teama etc.) si terminind cu cele ale memoriei, imaginatiei, gindurilor, vointei, actiunii, activitatii s.a.- toate continuind laturile creativitatii umane ce pot fi dezvoltate prin invatare si puse in valoare prin cercetare, prin munca intelectuala creatoare; Lumea 3 se refera la asa-numitele continuturi obiecti de gindire, reprezentate de teorii stiintifice, concepte, probleme si controrse, ipoteze, inclusiv continutul de gindire obiectivata a uneltelor, institutiilor etc. sau, cu alte cuvinte, cunostintele (informatiile) continute (incorporate) in suporti materiali sau in asa-numitele carcase. Deci, Lumea 3 este populata de produsele mintii umane - numite de obicei informatii - obiectivate sau depozitate pe diferiti suporti65. Toate aceste trei Lumi ar putea fi considerate, in opinia noastra, ca fiind componente ale bogatiei nationale66. Daca in civilizatia dezvoltarii pe baze mecanice accentul cadea pe acumularea bogatiilor materiale si pe indeminarea fortei de munca de a executa operatii simple pentru deservirea masinilor (Lumea 1 si numai intr-o mica parte Lumile 2 si 3) in noua civilizatie accentul este pus pe creativitate si pe produsele gindirii (cunostinte obiectivate), pe dezvoltarea acestora, pe marirea ponderii lor in, totalul bogatiei nationale. Bunurile materiale devin simpli suporti materiali sau carcase ce sersc la acumularea productiei mentale - cunostinte aflate in stoc si aplicate sau aflate in actiune. Ca urmare, valorile dintr-o societate moderna bazata pe stiinta, pe informatie trebuie sa capete alta structura - prin intrarea in toate drepturile lor atit Lumea 2 , populata de capacitatea intelectuala, cit si de Lumea 3, populata de produsele intelectuale - cunostinte stiintifice, informatii. De asemenea, valorile generale sociale trebuie sa-si reechilibreze ponderile si sa-si adapteze potentialul actionai in concordanta cu rolul pe care il are de indeplinit creativitatea umana si produsele mintii umane, considerind in aceasta directie intregul efort social. In al doilea rind, este necesara o revizuire a conceptului de progres eco-nomico-social si obiectivat dupa noile criterii valorice. in mod obisnuit, cresterea economica, precum si dezvoltarea economica sint considerate ca procese ce asigura in mod implicit progresul economic si social. Totusi, se ridica insemnate semne de intrebare in legatura cu asemenea afirmatii. Chiar daca notiunea de crestere economica ar fi luat De asemenea, chiar daca se considera ca dezvoltarea economica ar insemna procesul ce determina un fascicol mai larg de transformari si anume pe linga cel tehnologic si economic (inclusiv mecanismul economic) si pe cel social, educational si ecologic, s-ar putea presupune oare ca prin dezvoltare se realizeaza progres in adevaratul inteles al cuvintului? Cresterea si dezvoltarea economica nu in orice conditii duc la progres. Acest lucru s-a observat si s-a subliniat pe larg in literatura economica din ultimele decenii relevindu-se efectele secundare produse tocmai ca urmare a unor cresteri si dezvoltari economice in ritmuri aproape fara precedent in istorie. Este vorba, in special, de dezastrele ecologice, secatuirea multor rezer de resurse naturale, tendinte de inrautatire a conditiei umane sub anumite aspecte, tendinte de gigantism industrial si de aglomerare urbana. Cind cresterea si dezvoltarea sint privite nu ca mijloace, ci ca finalitati sau cind finalitatile insesi sint ingustate sau subordonate unor obiecti de tip economicist (de exemplu, realizarea unor ritmuri inalte de crestere economica) nu exista nici o garantie ca sistemul economic se afla pe calea progresului, intrucit pot aparea alte fenomene sau efecte negati care sa umbreasca finalitatile sau obiectile alese. formari cu o orientare valorica. Cum sublinia Valentin Muresan, progresul este un concept actionai si axiologic, reprezentind un mers spre ceva" si anume spre setul de valori sociale omologate68. Francois Perroux, inca din 1967 a atras atentia asupra erorilor ce se pot produce in economia normativa atunci cind sint luati in considerare, calculati si aplicati indicatori ai cresterii economice fara a se tine seama de criteriul progresului economico-social. Pentru a evita erorile posibile el introduce conceptul de economie progresiva si masurarea progresivitatii prin indicatori specifici. Foloseste un corp de conditii (esentiale) numite compozanti complecsi reprezentind creatia, proarea, semnificatia (finalitatea) care, reunite, fac ca ansamblul economic luat in considerare sa fie capabil de a folosi la maxim toate energiile fizice pentru desavirsirea sau realizarea (accomplissement) tuturor vietilor umane. Francois Perroux atrage atentia ca modelul de economie progresiva are in dere punerea in valoare, declansarea tuturor energiilor interne latente reprezentate de factorul uman creator. intrucit modelul este menit sa desavirseasca toate vietile umane, aceasta inseamna ca acestuia i se da un sens uman, iar problema este de a sti cum se determina acest sens69. De aici se poate deduce ca, in primul rind, este vorba de a asigura sistemului economico-social un maxim de adapilitati sau o eficienta maxima de functionalitate. in al doilea rind, este vorba nu de a innta criterii obiecti izvorite din dogme, fantezie sau dorinte arbitrare, ci din realitatile interne ale sistemului, caruia sa i se asigure functionalitatea si care sa ia in considerare valorile umane in motivarea si orientarea actiunilor social-economice. Evitarea arbitrarului valorilor are loc prin intemeierea acestora pe setul extins de trebuinte umane vazute in noile conditii ale progresului economico-social. Este un asa-numit pluralism axiologic70 reprezentind o gama cuprinzatoare de valori ce exprima nevoile sociale legate nu numai de cele referitoare la existenta biologica (mijloace de subsistenta), ci si de cele care prisc dezvoltarea intregii personalitati umane - educatie si cultura, sanatate fizica si psihica, libertate, trebuintele morale, etice, estetice, ecologice etc. Valentin Muresan propune ca gradul de cunoastere si de respectare a valorilor reprezentate de setul de trebuinte sociale, folosind un sistem de indicatori adecvati, sa stea si la baza masurarii gradului progresului social. El subliniaza necesitatea considerarii progresului ca un proces atotcuprinzator pentru ca nici intr-un caz avansul economico-social nu poate fi asigurat prin optimizarea unei singure variabile, ignorind restul. De asemenea, este necesara luarea in considerare a efectelor indirecte (secundare), iar evolutia viitoare trebuie vazuta nu ca o cale unica, ci ca posibilitati multiple, raminind in urma analizelor si amplelor dezbateri, varianta care corespunde cel mai bine satisfacerii trebuintelor sociale.In al treilea rind, trebuie asigurata o legatura organica intre actiunea umana si sistemul de valori, asa incit sa se asigure acestora din urma un potential actionai maxim. in general, valorile sint considerate instrumente motivationale si de reglare sociala, ele stimulind simtul datoriei si responsabilitatii omului in societate, aspiratiile, starile afecti si atitudinile sau comportamentul agentilor economici si sociali. Petre Andrei sublinia ca valoarea, ca fenomen social, devine motivul tuturor actiunilor, deci al intregii vieti sociale71. Valorile constituie elementul esential ce asigura declansarea energiei interne latente a sistemului. Acest lucru este posibil atunci cind actiunii sociale i se asigura si o perspectiva axiologica. Prin sistemul de valori vazute in cele trei ipostaze - de imbold, de mijloc si de scop - actiunea devine cu adevarat fertila. Valorile capata un potential actionai sporit numai atunci cind, in constructia lor, se iau in considerare laturile esentiale ale necesitatii vietii eco-nomico-sociale, deci cind ele sint luate intr-o structura sistemica conform principiului pluralismului axilogic. Printr-un sistem cit mai cuprinzator de valori, omul, societatea in ansamblu au in fata o perspectiva larga de actiune, fiind ferite de practici si actiuni fragmentare, unilaterale, care sa duca la deformari si exagerari intr-un sens sau altul. Pluralismul axiologic asigura o judicioasa pondere a actiunilor care garanteaza punerea in practica a intregului potential actionai, ce duce la progresul economico-social si la mentinerea zbuciumatelor transformari ale structurii economice si sociale in limitele silitatii, sau ale starii aproape de echilibru. Valoarea se manifesta in toate actiunile sociale insa in forme specifice categoriilor de obiecte ale actiunilor. De exemplu, ca obiecte ale actiunilor pot fi luate in considerare, pe de o parte, cele care prisc mediul natural si, pe de alta parte, cele care prisc mediul social. La actiunile care vizeaza mediul natural obiectul actiunilor este lumea Fizica si cea biologica, iar subiectul actiunii este omul. Aici numai subiectul actiunii are optiuni axiologice proprii. Obiectul actiunii se supune vointei omului atunci cind sint cunoscute si respectate legile naturii.In raport cu actiunea omului, lumea fizica si biologica este pasiva, fireste, in masura in care sint cunoscute si respectate legile specifice domeniilor respecti. De aceea, in cadrul acestei lumi, doar cunoasterea da posibilitatea omului sa o domine si sa o manipuleze conform vointei sale, insa tinind seama de valorile pe care el le adopta si le impune, si, cum spuneam, conform legilor specifice domeniilor in care are loc actiunea umana. La actiunile care vizeaza mediul social (de exemplu, activitatea economica, juridica, politica, de educatie, de conducere, administrativa etc.) omul insusi se constituie nu numai ca subiect, ci si ca obiect al actiunii (fie direct, fie indirect). Prin natura lucrurilor, atunci cind este in ipostaza de obiect al actiunii, nu numai de subiect, omul nu are o pozitie pasiva el se manifesta ca o fiinta activa, care reactioneaza la diferite actiuni. in ambele ipostaze el are optiuni axiologice proprii. Tocmai de aceea, in economie, ca si in sfere ale vietii sociale, asa cum sublinia Georgeta Marghescu, rezulta nevoia unui acord de fond intre valorizarea ce intemeiaza actiunea si valorizarea celor care sint vizati in actiune. Numai astfel se poate evita transformarea relatiei subiect-obiect din cadrul acestui tip de actiune intr-o relatie de manipulare si de dominare72.In plus, sistemul de valori fundamentale pe care sa se intemeieze actiunile ce vizeaza relatiile economico-sociale trebuie sa fie comun atit subiectului, cit si obiectului. Este important acest lucru, mai ales in conditiile dezvoltarii si largirii democratismului, intrucit una din cerintele importante este ca omul aflat in ipostaza sa de obiect sa se manifeste si ca subiect al actiunii. Cu alte cuvinte, el sa fie interesat sau implicat in desfasurarea actiunii in mod egal ca subiectul propriu-zis. Existind valori diferite pentru subiect (cel ce comanda) fata de cele pentru obiect (cel ce executa), apar in cadrul sistemului social-economic moduri diferite de a percepe relatiile, apar fenomene de subordonare si manipulare cu corolarul lor - adincirea contradictiilor si alienarea. Existenta unui sistem comun de valori atit pentru subiectul actiunii cit si pentru obiectul acesteia (deci, pentru toti membrii societatii) in conditiile existentei unui sistem de institutii (politice, sociale, juridice) adecvat permite participarea tuturor agentilor economici la realizarea actiunilor declansate, scopurile actiunilor nemaifiind straine grupurilor sociale executante. Aceasta este o problema fundamentala pentru orice economie de piata unde accentul se pune pe implicare, participare si democratism in cadrul preocuparilor generale de sporire a potentialului actionai si competitional al valorilor in derea asigurarii progresului economico-social. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
