 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» stiinte economice
» Stiinta economica si psihologia
|
|
Studiul motivatiei in economie |
|
| Cu toate ca in stiintele sociale motitia este considerata un concept fundamental, in stiintele economice ea este aproape ignorata sau, in cel mai bun caz, tratata in mod partial. Acest fapt apare cu atit mai greu de justificat cu cit, asa cum este cunoscut, unul din principalele obiecte de studiu ale acestei stiinte ar trebui sa fie tocmai comportamentul uman in procesele economice (cauzele, modul de manifestare, rezultatele economice obtinute), comportament la baza caruia se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri formate din mai multi factori componenti cum sint: trebuinte, impulsuri, intentii, lente, tendinte, scopuri sau obiective, toti determinind si sustinind realizarea activitatilor economice umane. Este aderat ca unul din componentele motitiei - trebuintele sau nevoile - au fost studiate cu multa insistenta de economia politica sub diferitele lor aspecte cum sint: continutul nevoilor si tipologia acestora, preferintele ind Daca in studiile economice trebuintele formeaza punctul de pornire, este necesar sa relem, totusi, ca acestea numai impreuna cu ansamblul de factori cu care se angreneaza - dorinte, impulsuri, scopuri etc. - formeaza cu aderat motorul care face sa capete viata si sa actioneze comportamentul uman in spatiul economic si anume in directia realizarii scopurilor propuse. Fata de aceste obsertii sumare, in cele ce urmeaza vom rele, pe scurt, continutul notiunii de motitie si relatia dintre motitie si comportamentul economic; analiza componentelor motitiei; interesul economic ca o componenta esentiala a motitiei. Notiunea de motitie si relatia cu comportamentul economicIn intelesul sau larg (universal) motitia este definita ca totalitatea mo-bilurilor interne ale conduitei, fie ca sint innascute sau dobindite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte. Motivul este, de asemenea, definit ca mobilul care alege dintre deprinderile existente pe aceea care fi actualizata . Motitia este centrul vital al activitatii economice. Un sistem economic de la cel mai simplu pina la cel mai complex este de neconceput fara motitii adica fara factor stimulator intern care sa-i asigure functionarea normala. Motitia ca factor stimulator intern Psihologia stiintifica contemporana considera ca in cadrul manifestarilor de conduita ale omului in diferite domenii, inclusiv in cel economic, motitia apare ca un factor stimulator intern care, impreuna cu ceilalti factori interni (afecte, atitudini, particularitati individuale, trasaturi de caracter etc), contribuie la determinarea manifestarilor de comportament. Cauzele externe sau excitantul (stimulul extern ca, de exemplu, comanda primita de la agentul economic ierarhic superior), care indeplineste, in primul rind, o functie pre-cipitatoare, nu actioneaza in vid. Cauzele externe, numite si stimuli externi, actioneaza numai prin intermediul conditiilor interne, numite motitii, re-zultind un anumit tip de conduita. Acest tip este determinat, intr-o masura hotaritoare, de motitii, adica de factori stimulatori interni, care pot intensifica aceasta conduita pentru atingerea obiectivului. Prezenta excitantului extern si lipsa de motitii interne sau existenta unor motitii economice insuficiente pot slabi, pot temporiza ori chiar devia conduita economica de la cea normala. Motitia, reprezentind factorul intern stimulator, are un rol important pe linia sustinerii unor actiuni si atitudini. Motitia se grefeaza pe trebuinte, izvoraste din trebuinte, acestea fiind substratul cauzal al celor mai diferite activitati si comportamente interumane. Mobilurile de tipul trebuintelor, intereselor etc, constituite intr-un sistem, reprezinta conditiile interne interpuse intre stimulii mediului (externi) si reactiile individului sau ale grupului social. Ele (mobilurile) mediaza, cer si intretin un anumit comportament, deter-minind starea de mobilizare a persoanei sau a colectivului pentru actiune in scopul realizarii unui obiectiv propus. Lipsa mobilurilor interne duce la o atitudine de indiferenta fata de actiune si de obiectiv, slabind sau contracarind stimulii veniti din mediul exterior. Variatia motitionala explica de ce se produc si cit de intens se produc anumite manifestari psihice. Motitia umana, alcatuita dintr-o retea de mo-biluri interne, reprezinta o forta motrice. Aceste mobiluri trec prin constiinta, se distileaza si se rafineaza in conformitate cu integrarea sociala a persoanei, ale autocunoasterii si ale formarii constiintei de sine35. Roluri sau functii ale motitiei Motitia indeplineste mai multe roluri sau functii. Un prim rol este acela de activizare generala sau specifica a agentului economic, a comportamentului acestuia in realizarea anumitor actiuni economice. Se poate spune ca o riabila motitionala este cu atit mai puternica cu cit ea intensifica si activizeaza direct sau faciliteaza raspunsurile - reactii ale agentului economic, manifestarile lui de conduita (in munca, in rezultatele economice etc), cu cit ea influenteaza insusirea unor noi forme de actiune (adaptari, inori etc). Sau invers, o riabila motitionala este cu atit mai slaba cu cit manifestarile de conduita sint mai atenuate, mai putin semnificative. Al doilea rol pe care il joaca motitia este cel de directionare a actiunii si a manifestarilor de conduita. in interactiunea sa cu stimulii externi, motitia contribuie la directionarea actiunii prin faptul ca ea determina agentul economic sa aiba reactii preferentiale, pentru anumiti stimuli exteriori si de respingere pentru alti stimuli exteriori. in felul acesta are loc o orientare selecti in realizarea actiunii si, prin aceasta, o directionare a manifestarilor de conduita. De exemplu, daca profitul suplimentar realizat de firme este rsat in cea mai mare parte la bugetul de stat pe calea impozitarii, iar pentru realizarile obtinute in productie, personalul fi insuficient recompensat (material si moral), in viitor se produce atit la nivelul individului, cit si la cel al grupului social o stare de respingere sau de boicotare tacita a contractelor care sa asigure profituri suplimentare. Daca insa partea din profiturile suplimentare realizate fi pastrata la firma, din care o cota distribuita in folosul personalului, motitia isi spori rolul de activizare a agentilor economici pentru a raspunde favorabil la stimulul extern, directionindu-le manifestarile de conduita spre cresterea performantelor economice. Al treilea rol este cel de sporire a performantei, prin potentarea manifestarilor de conduita prin contributia suplimentara a unor factori externi si interni. Motitiile nu sint izolate de multitudinea de factori. Ele formeaza o sinteza dintre actiunile factorilor externi si cele ale factorilor interni. Am zut mai sus ca stimulii externi, care determina reactiile unui sistem (individ, grup social), trec prin filtrul factorilor interni care pot fi intariti sau slabiti de actiunea celor externi. Mai sint si alti factori motitionali interni care pot intari sau intensifica actiunile agentilor economici. Acestia sint formati din afecte, insusirile psihologice ale personalitatii (aptitudini, temperamente, vointa si alte trasaturi de caracter), cunoasterea. Viata afecti vine sa intareasca motitia, sa sporeasca sau sa potenteze puterea si rolul sau in activizarea si directionarea manifestarilor de conduita, spre actiuni cu performante sporite. in acelasi sens trebuie interpretate si celelalte elemente ale vietii psihologice mentionate - aptitudinile, vointa, lorile, principiile morale, ideile, cunoasterea sau activitatea intelectuala in general - ca forme superioare ce imbogatesc motitia, ii confera noi lente si noi potente. Relatia dintre motitie, conduita si comportament Motitia constituie nu numai explicatia si legitimarea deciziilor, ci si actiunea unor forte care determina, activeaza si directioneaza conduita. Aceasta inseamna ca motitia nu exista si nu poate fi studiata in afara conduitei, fara manifestarea acesteia. Pentru a ajunge la rezultate concludente, se impun doua conditii principale: a) motitia sa fie cercetata pe toate verigile componente ale comportamentului; b) in studiul relatiei dintre motitie si comportamentul economic trebuie luate in considerare toate elementele motitiei.In ceea ce priveste prima conditie. Daca pentru simplificare vom interpreta conduita doar ca un set de actiuni sub forma de miscari, aceasta presupune generarea miscarilor, descrierea unor traiectorii definite inainte de a fi parcurse si, in fine, directionarea lor spre un obiectiv ce reprezinta un scop sau reprezinta poli de atractie. De buna seama, motitia trebuie sa fie prezenta nu numai in punctul de pornire, ca izvor al miscarilor, ci pe intregul parcurs pina la atingerea scopului. Slabirea sau disparitia motitiei pe unele din verigile circuitului comportamental ar insenina slabirea sau chiar schimbarea conduitei. Deci, daca motitia ar intra numai partial in constructia modelului, numai pe anumite secvente ale comportamentului, nu ar putea fi cercetat in mod corespunzator insusi comportamentul, iar acesta in viata reala ar putea devia, ar da doda de inconsecvente. In ce priveste cea de a doua conditie. in economia politica, dupa cum am aratat, se prefera studiul trebuintelor, acestea fiind considerate ca ireductibile si mai adecte pentru analize empirice. incercarile de a construi un model explicativ folosind doar categoria de trebuinte, acesta (modelul) ramine lipsit de congruenta necesara cu realitatile complexe intrucit lasa in afara cercetarii unele aspecte semnificative ale diferitelor segmente psihologice ale comportamentului economic. De asemenea, nici alti factori cum sint obiceiul, imitatia, influenta36 sau conceptul antropomorfic de forta nu pot explica in intregime motivele actiunii sau ale comportamentului. Psihologia economica contemporana, plasind motitia in procesul general al comportamentului economic, in centrul acestui proces, vede in aceasta (in motitie) aspectul (factorul) determinant din ansamblul integrat de operatii prin care agentul economic (individual si colectiv), pe de o parte, asigura adaptarea sa la situatiile multiple in care el se gaseste plasat3' la schimbarile acestor situatii, iar pe de alta parte, actioneaza in mod constient pentru atingerea scopurilor propuse pentru satisfacerea trebuintelor. Pornind de la constatarea ca personalitatea umana si sistemul de conditii ale comportamentului, luate ca un tot unitar si integrat, ce guverneaza ansamblul activitatilor umane in cadrul unor restrictii si al unor incitatii ale mediului inconjurator, Paul Albou face urmatoarele remarci fundamentale in legatura cu aspectele mentionate mai sus: a) Organismul este motit in ansamblul sau nu numai in anumite parti ale sale si, deci, trebuinta intereseaza organismul ca unitate si nu ca o juxtapunere de elemente distincte, independente unele de altele; b) Motitia subzista pe tot parcursul conduitei - din momentul initial, de cind se declanseaza stimulul, prin fazele (segmentele) intermediare de asimilare si acomodare (de desfasurare a actiunii) si pina la reactia terminala de satisfacere a trebuintei. Motitia este sursa perpetua de activitate si de tensiuni, comportamentul adaptindu-se si el in functie de aceste faze; c) Motitia este aceea care guverneaza comportamentul. De regula, nu exista comportament care sa nu fie intr-un fel sau altul motit, ceea ce evidentiaza existenta unei relatii de cauzalitate dintre cele doua riabile. Ceea ce face sa se conditioneze si sa se distinga conceptul de motitie fata de cel de comportament deri din urmatoarele realitati: motitia este factorul determinant al comportamentului, acesta din urma fiind un ansamblu de fapte, acte si reactii (psihologice, gestuale, simbolice)38 ce se efectueaza in cimpul vietii individuale si sociale; motitia este cauza sau ratiunea de a fi a acestor fapte, acte si reactii; resortul care declanseaza comportamentul este, pe de o parte, reducerea tensiunii prin atingerea scopului de satisfacere a trebuintelor, iar pe de alta parte, realizarea posibilitatilor organismului de a avea un comportament ce tine de creativitatea lui - gindire, cunoastere, decizie, actiune. Procesele economice, prin natura lor, avind un caracter dinamic, se afla intr-o permanenta transformare, de la o stare de echilibru la una de dezechilibru si, invers, de la o stare de dezechilibru la una de echilibru. Un rol important in cadrul acestei fluctuatii permanente il are mediul de realizare a relatiilor de cauzalitate dintre mobilurile economice insotite si de alti factori stimulenti interni (mai ales de cei afectivi) si tensiunile create de inclinatia (propensitatea) de a realiza obiectivul propus, mobilizind in acest scop energia individuala si/sau cea a grupului. Tocmai aceasta tensiune declanseaza adaptarea agentului economic la situatiile nou create. Totodata, tensiunea face ca agentul economic sa actioneze pentru realizarea obiectivelor propuse. Odata cu realizarea obiectivului tensiunea dispare. Analiza structurii motitiei economice Motitia are o structura deosebit de complexa. in componenta ei se includ factori ai motitiei de tipul trebuintelor, precum si ai unor fenomene ce pun in evidenta si/sau duc la implinirea trebuintelor - impulsurile, intentiile sau aspiratiile, lentele, tendintele, scopurile. . Trebuinte si impulsuriIn stiinta economica trebuintele sint studiate frecvent mai mult sub aspectul eluarii lor, al definirii, al satisfacerii optime, al cunoasterii cererii solbile. De asemenea, se studiaza ecartul dintre cererea efecti si trebuinte, evolutia consumului si impactul acesteia asupra evolutiei structurii productiei si a structurii investitiilor. in foarte rare cazuri se analizeaza laturile psihologice ale trebuintelor sub aspect comportamental. De aceea, aici ne vom ocupa pe scurt doar de acele aspecte subiective ale trebuintelor care explica comportamentul economic, tinind seama ca insasi nevoile constituie sursa primara a acestor comportamente . Trebuintele constituie un element esential al motitiei si reprezinta starea in care se afla un individ sau un grup social, stare caracterizata prin lipsa unui factor de satisfactie, obligator sau util, fie pentru viata sa interna, fie pentru viata sociala in raport cu alti indivizi sau grupuri sociale40. Din perspecti studiului motitiei, se pot face diferite clasificari ale trebuintelor, folosind, in acest scop, diverse criterii. Din punctul de vedere al functiei pe care o au de indeplinit, in cadrul organismului uman, exista doua categorii de trebuinte: a) organice sau fiziologice fundamentale (primare), aparute ca urmare a dezechilibrului in functionarea organismului, satisfacerea acestor trebuinte facindu-se cu factori care au menirea de a resili echilibrul. Acesti factori se refera, in special, la bunuri de prima necesitate, care asigura intretinerea si perfectionarea speciei umane (trebuinte in special legate de procese meolice ca hrana, imbracaminte, locuinta etc); b) functionale, numite si superioare, ce pot fi satisfacute prin efectuarea unor actiuni si/sau care servesc la realizarea unor activitati. in aceasta categorie de trebuinte se includ cele de explorare (cunoastere si creatie), de alternare a activitatilor in scopul evitarii (inlaturarii) monotoniei si oboselii, cele de performanta si de afirmare, trebuinta izvorita din inclinatia omului spre achizivitate41. Motivele nu actioneaza izolat unul fata de altul, ci in strinsa interactiune in cadrul unui sistem de motive unde apar anumite subordonari si ierarhizari. Dupa A. H. Maslow, sistemul de trebuinte care formeaza nucleul sistemului de motitii, are urmatoarea ordine ierarhica: dupa trebuintele fiziologice (de hrana, de activitate, de odihna etc), care ocupa locul intii, si dupa trebuintele de securitate, care ocupa locul al doilea, urmeaza trebuinta de apartenenta si de dragoste (trebuinte sociale) aflata pe locul al treilea, apoi trebuinta de a fi apreciat, de prestigiu, de autoafirmare si autoapreciere (trebuintele eului), situata pe locul al patrulea, si in fine, trebuinta de autorea-lizare, aflata pe locul al cincilea42. Din punctul de vedere al continutului, trebuintele functionale (superioare), pot fi clasificate, in materiale si spirituale. in prima categorie se disting trebuintele de carti, de radio si televiziune, de excursii, sport etc, deci, obiecte prin care se pot satisface trebuintele culturale, de dezvoltare a personalitatii, estetice, de cunoastere etc. Trebuintele spirituale cuprind pe cele de a cunoaste, de a crea, de a munci, de a se delecta. Nevoia de a cunoaste deri din caracteristica omului de a explora. Ca semn al dezvoltarii intelectuale, al structurii personalitatii, al relatiilor interpersonale si al dezvoltarii constiintei sociale, apar la om tot mai puternice trebuintele de performanta, de autodepasire si de autorealizare, iar, de aici, nevoia interioara de a munci. Pentru satisfacerea acestor categorii de trebuinte numite, de regula, superioare, se foloseste o gama larga si in cantitati tot mai mari de bunuri materiale si energetice, precum si servicii. De asemenea are loc desfasurarea unor activitati cu mijloace materiale adecte, precum si folosirea unui volum tot mai important de informatii insotite de suportii lor materiali si de mijloacele respective de procesare. Sporirea mijloacelor necesare pentru sa tisfacerea trebuintelor organice sau fiziologice fundamentale, considerate pe un individ, are un caracter relativ limitat, ajungind la asa-numita stare de saturatie relati43.In asemenea conditii, la aceasta categorie de trebuinte, volumul total de mijloace (materiale si energetice) creste doar odata cu sporirea populatiei si cu Cresterea si diversificarea acestor categorii de trebuinte, alaturi de cresterea populatiei, necesita sporirea volumului productiei de bunuri si servicii, a volumului de resurse materiale si energetice si de informatii. in satisfacerea acestor categorii de nevoi apar limite, in special, in domeniul disponibilului de resurse si in cel al posibilitatilor de plata si foarte rar, numai la anumite categorii de bunuri, limitele se datoresc starii de saturatie. Din punctul de vedere al implicarii individului si grupului social se pot distinge trebuinte provenite din interior si cele provenite din exterior. Cele din prima categorie se incadreaza in motitia intrinseca. Aici insasi efectuarea actiunii provoaca satisfactii mai puternice sau mai slabe in functie de intensitatea impulsurilor interioare. Interesul pentru realizarea acestor trebuinte provine in mod nemijlocit de la persoana, ca urmare a impulsurilor sale interioare. Cu cit aceste impulsuri sint mai puternice cu atit interesul pentru realizarea trebuintei este mai mare, cu atit motitia este mai puternica. Trebuintele provenite din exterior, ca urmare a unor comenzi, a unor reglementari, a unor obiceiuri se incadreaza in motitia extrinseca44. Atita timp cit asemenea trebuinte ramin simple obligatii venite din exterior fara sa fie hranite de impulsuri interioare sau insotite de acestea, interesul pentru realizarea lor, ramine minim sau chiar nul, ceea ce inseamna ca si motitia este slaba sau nula. Nu toate trebuintele si motitiile pot fi incadrate in una din cele doua categorii mentionate, intrucit o delimitare naturala intre cele doua categorii de trebuinte si motitii (mai ales cele superioare) nu exista. O trebuinta (de exemplu, cea de explorare, de afirmare, de afiliere etc.) poate fi placuta si provoaca mari satisfactii si deci realizata cu mare interes atunci cind persoana este pusa in situatia de a decide si de a alege potrivit idealurilor sale, sistemului sau de lori, nivelului sau de pregatire si de educatie, insusirilor psihologice ale personalitatii respective (aptitudini, temperament, caracter). Una si aceeasi trebuinta poate fi tratata cu indiferenta, iar realizarea sa chiar respinsa atunci cind nu se respecta conditiile mentionate, cind se incearca o impunere a sa din afara si cu forta. Trebuintele se afla intr-o strinsa legatura cu aspiratia, care reprezinta dorinta agentului economic (individual si de grup) de a realiza un scop, un ideal intr-o perioada de timp. Trebuintele pot fi satisfacute nu nemijlocit, ci in mod mijlocit prin aspiratie. Aceasta din urma (aspiratia) face legatura necesara intre trebuinte si alte componente ale sistemului motitional -scopuri, interese, finalitate. Aspiratie si tensiuneIn conformitate cu cerintele de satisfacere a trebuintelor, de realizare a scopului propus, apar, se contureaza pe ul constiintei umane aspiratii sau intentii reprezentind anumite impulsuri cu caracter proiectiv, anticipativ si intentional intr-o forma preferentiala. Agentul economic nu ramine coplesit sau handicapat de trebuinte. El anticipeaza cu mult inainte nu numai aparitia si satisfacerea trebuintelor, ci si nivelurile la care trebuie sa se ajunga in satisfacerea acestor trebuinte si esalonarea lor in timp, creindu-si pe mental in acest sens proiecte de satisfacere a acestora si organizind anticipativ activitati adecte. Dorinta de a realiza un scop, un ideal, intr-o perioada de timp determinata - numita aspiratie - constituie un element motitional important, un factor motor al dezvoltarii economico-sociale. Un inalt nivel al aspiratiilor, concretizat prin dorinta cit mai puternica de satisfacere a trebuintelor - fiziologice si functionale - si, in special, dorinta de performanta, de autorealizare, de afirmare, pe toate urile, a agentilor economici - indivizi, gospodarii, * intreprinderi, institutii - reprezinta conditia necesara fundamentala a progresului economico-social. Numai in cazul declansarii unui inalt nivel de aspiratie la care se adauga existenta unui climat obiectiv favorabil (economic, politic, social si juridic) de intretinere si de realizare a aspiratiilor se poate infaptui progresul economic si social. Exista o mare rietate de aspiratii sau aptitudini intentionale, aceasta fund in fond expresia rietatii si deosebirilor dintre trebuinte. Varietatea aspiratiilor este legata si de trasaturile caracteristice pe care le prezinta fiecare categorie de agenti economici (indivizi, familii, intreprinderi, institutii), iar in cadrul fiecarei categorii, de trasaturile unor subgrupe determinate de nivelul de dezvoltare economica, forma si tipul de proprietate asupra mijloacelor de productie, structura sociala, statutul si rolul in societate si in economie. Modul de manifestare a atitudinii intentionale (comportamentul), obiectul aspiratiei sau obiectivul ce trebuie atins sint adecte cerintelor si obiectivului de activitate al fiecarei categorii de agenti. De exemplu, daca un individ (o familie) sarac isi fixa ca principala aspiratie atingerea unui nivel minim de hrana si imbracaminte si rezolrea problemei locuintei, un individ (familie) bogat isi fixa, ca aspiratie fundamentala, realizarea unor meniuri rafinate, imbracaminte luxoasa, mijloace moderne de informare, educare si instruire, precum si atingerea unor repere privind autoafirmarea si realizarea unor performante in creatii stiintifice, literare, artistice, in viata sociala, in domeniul veniturilor. De asemenea, o intreprindere industriala isi sili ca aspiratie principala depasirea unui anumit volum al cifrei de afaceri si, prin aceasta, cresterea profitului, innoirea produselor si intarirea pozitiei firmei respective pe piata.In studiul aspiratiei se pot utiliza ca indicatori de masurare nivelul de aspiratie\ tensiunea de aspiratie si gradul de tensiune a aspiratiei45. Nivelul de aspiratie este definit prin performanta pe care agentul economic doreste sa o realizeze intr-o activitate anumita si intr-un timp determinat. Pe baza experientei de pina in prezent si a luarii in considerare a modificarii in viitor a unor conditii si a experientei altor organizatii (imitatie), agentul economic isi formuleaza, in mod schematic, intentiile (proiectul mental) numit aspiratie. Aceasta are o formulare relativ ga, adica cu un grad ridicat de incertitudine, deoarece constituie doar o dorinta. Nivelul de aspiratie silit (la timpul ti) este notat cu a. Treptat, pe baza documentarii si a informatiilor suplimentare se pregateste si se formuleaza decizia, apoi urmeaza perioada de implinire a aspiratiei, ajungindu-se la rezultatul final (la timpul t2), acesta reprezentind informatia posterioara si se noteaza cu b. Pentru reprezentarea grafica intr-un sistem rectangular (. 7.2) se noteaza pe abscisa cele doua momente ti si t2, ce corespund pe ordonata asa-numitii indicatori primari privind nivelul de aspiratie (a) si nivelul rezultatului final (b). Sa presupunem ca aceste doua niveluri reprezinta desfacerea la export a urmatoarelor lori de marfuri: a=50 mii. dolari (aspiratie); b=30 mii. dolari (rezultat final). a) nivelul de tensiune a aspiratiei, este dat de diferenta dintre nivelul aspiratiei si cel al rezultatului final (V'= a-b). Conform exemplului dat mai sus 7= 20 mii. dolari reprezentind diferenta dintre 50 mii. si 30 mii. dolari; b) gradul de tensiune a aspiratiei, este dat de raportul dintre cei doiIndicatori (7= ' ). Conform exemplului dat mai sus 7= 1,66 reprezinta rezultatul raportului dintre 50 mii. si 30 mii. dolari. Indicatorii privind nivelul si gradul de tensiune a aspiratiei caracterizeaza laturi ale motitiei si, prin aceasta, comportamentul agentilor economici. Cu ajutorul acestor indicatori se rele urmatoarele trasaturi psihologice si de comportament ale agentilor economici: cu cit sint mai dinamici si mai ambitiosi (tinzind spre niveluri superioare de aspiratii) cu atit mai mult agentii economici sint expusi la tensiuni mai inalte in activitatea de realizare a obiectivelor catre care aspira. Valenta, tendinta, scopIn vederea atingerii obiectivelor propuse si a asigurarii unei eficiente ridicate, in cadrul sistemului motitional agentii economici trebuie sa ia in considerare si alte fenomene cum sint, de exemplu, lenta data de calitatea unor bunuri si actiuni umane de a satisface trebuintele, tendinta sau directionarea actiunii unor activitati din viata economico-sociala, scopul activitatii.In cadrul sistemului motitional analizat mai sus s-au avut in vedere elementele psiho-economice legate de sistemul de trebuinte si de satisfacere a acestora. O alta latura care trebuie avuta in vedere in cadrul analizei sistemului motitional este aceea a calitatii obiectelor si situatiilor de a satisface trebuintele, cunoscute in economie sub denumirea de lori de intrebuintare luate intr-un sens larg47. Actiunea unor obiecte si situatii ce iau forma unor stimuli (biologici sau sociali, materiali sau spirituali) capata anumite caracteristici in raport cu dinamica satisfacerii trebuintelor. Aceste caracteristici - numite lente - date de calitatea obiectelor si situatiilor (de loarea de intrebuintare) de a satisface trebuintele (in strinsa legatura cu trasaturile psihologice ale agentilor) constituie factori componenti importanti ai structurii motitionale. in stiinta economica este utila studierea lentelor intrucit numai in acest fel se poate face legatura reala intre loarea de intrebuintare a bunurilor si serviciilor (inclusiv a unor situatii) si starea psihologica a agentilor, modul lor de reactie la stimulii provocati, de aceste lori. Valentele depind de multi factori, o anumita pondere revenind si celui subiectiv.In functie de sensul efectului produs, exista: lente pozitive - cind, prin caracteristicile lor, obiectele si situatiile contribuie la satisfacerea trebuintelor si, prin urmare, la producerea satisfactiei; lente negative - cind obiectele si situatiile nu numai ca nu satisfac trebuintele, ci au chiar un rol daunator sau contrar motitiei datorita frustrarii, pririi de informatii, provocarii unor pierderi sau unor daune. in functie de intensitatea cu care un obiect sau o situatie poate satisface trebuintele, exista: lente mari, care pot avea efecte asupra unor trebuinte slabe48; lente mici, care nu pot avea efecte asupra unor trebuinte slabe, ci numai asupra celor puternice49.In general, lentele au o anumita incarcatura psihologica cu caracter aleator. Aceasta incarcatura este mai mare la majoritatea trebuintelor superioare ale tuturor categoriilor de agenti economici. De exemplu, la majoritatea agentilor economici individuali si colectivi exista trebuinta de afirmare si de performanta pe linie profesionala, de investitie si inotii, de creatie stiintifica, de impunere pe piata a anumitor produse si a unei marci de fabrica etc. Daca sarcina atingerii acestora este prea usoara in raport cu capacitatile acestora, starea tensionala in sistem este prea mica sau inexistenta. Aceasta are ca urmare, pe de o parte, o probabilitate subiecti de afirmare si de performanta prea mare, iar, pe de alta parte, o lenta a trebuintei si o satisfactie a indeplinirii ei prea mici sau chiar inexistente. in asemenea conditii, in realitate, este vorba de o falsa afirmare si performanta, avind ca principal efect negativ proliferarea delasarii si a lipsei de exigenta in intreaga economie. Pentru a crea conditiile unei aderate emulatii si a realizarii unui grad inalt de exigenta si de satisfactie pe linia trebuintelor, este necesar ca sarcinile sa fie la nivelul capacitatii agentilor economici sau suficient de mobilizatoare, nu insa peste posibilitatile reale ale acestora, intrucit, asa cum vom vedea mai jos, apare fenomenul actiunilor deviante, cu insemnate urmari negative in viata economico-sociala. In cadrul lantului motitional al agentilor economici o alta veriga necesara este si tendinta. Ea exprima orientarea sau directionarea actiunii unei activitatii intr-un anumit sens, spre un anumit tel. Aceasta directionare o face impulsul agentilor economici, impuls determinat de anumite trebuinte, aspiratii si lente .Prin urmare, tendinta T, ca veriga motitionala, este rezultanta actiunii simultane a doi vectori: vj - reprezentat de impulsul intern dat de trebuinte; V2 - reprezentat de intensitatea si calitatea lentelor din exterior (caracteristici ale unor obiecte si situatii in raport cu dinamica satisfacerii trebuintelor). Tendinta este mai mult sau mai putin puternic determinata sau generata de dorinta de a servi bine clientela, de sarcini de serviciu, intr-o unitate economica, ori de norme juridice impuse de stat, de norme morale, de obiceiuri etc. existente la nivel societal. Aceste cauze sint considerate ca provenind din exterior. Agentii economici isi adapteaza actiunile la noile situatii asa incit tendinta sufera anumite modificari in ce priveste directionarea. O combinatie a intregii constelatii de trebuinte ale agentului economic, cu aspiratiile si cu lentele, duce, de regula, la un set de tendinte contradictorii dintre care cele mai puternice fac, in final, obiectul analizei si selectarii in cadrul procesului decizional. Un salt deosebit in cadrul sistemului motitional se realizeaza prin trecerea de la trebuinte, aspiratii si tendinte la formularea scopurilor. Posibilitatea de a-si propune scopuri sub forma de obiective ale unor actiuni anticipate, imaginate sau create pe mental, ajuta pe om sa realizeze reglarea superioara a activitatii sale . Daca pe filosofic general aceasta inseamna trecerea propriu-zisa de la necesitate la libertate, pe economic specific aceasta inseamna anticiparea trebuintelor, proiectarea activitatilor si organizarea mentala a actiunilor pentru realizarea obiectivelor propuse, care sa vina in intimpinarea trebuintelor. Formulind si fixind scopuri economice adecte si conforme cu trebuintele, agentul economic actualizeaza si intareste motitia. Numai atunci cind scopurile sint precizate si corespund trebuintelor interne reale ale agentilor economici (individuali si colectivi) si posibilitatilor de realizare, motitia ramine viabila si puternica, capabila sa mobilizeze fortele pentru invingerea eventualelor obstacole in calea realizarii activitatii.In economie, ca si in alte domenii cu activitati complexe, in cadrul unei motitii pot exista mai multe scopuri subordonate. Dintre acestea unul este principal, iar celelalte partiale (intermediare) subordonate atit motitiei, cit si scopului principal. Scopurile intermediare (partiale) sint fie succesive in timp, fie simultane. Pentru o constientizare si implicare directa a agentilor economici participanti, pentru o motire a lor deplina, trebuie facute cunoscute nu numai obiectivele partiale (locale), ci si cele generale. Formularea scopurilor se bazeaza pe un set de informatii referitoare la desfasurarea, in trecut, a proceselor economice si sociale si la unele presupuneri rezultate din analiza viitorului. Devine evident faptul ca in asemenea imprejurari formularea obiectivelor (scopurilor) are un puternic caracter aleator dat de incarcatura subiecti transmisa de cei ce o formuleaza, de insuficienta cunoastere a proceselor economico-sociale, de schimbarile ce se vor produce in viitor, schimbari de sorginte politica ce nu pot fi prezute. Din aceste motive este necesara o modificare de atitudine in legatura cu formularea si interpretarea obiectivelor (scopurilor).In primul rind, este necesara o aprofundare a studiilor asupra viitorului, a posibilitatilor de evolutie in perspecti a proceselor economico-sociale, inclusiv a elementelor lor componente.In al doilea rind, formularea obiectivelor macroeconomice trebuie sa aiba un caracter pur orientativ general si cu posibilitati de modificare in cursul realizarii lor concrete deoarece ele (obiectivele) capata contur, isi imbogatesc continutul numai odata cu realizarea lor practica. Prin urmare, devine cu totul gresita si daunatoare conceptia realizarii cu orice pret a obiectivelor fara a lua in considerare elementele noi aparute pe parcurs. In al treilea rind, la formularea si fixarea obiectivelor economice la nivelurile mezo si macroeconomice ar trebui antrenati si implicati, in diferite forme, toti agentii economici nu numai pentru a largi sfera informatiei, ci si pentru a crea conditiile necesare ca obiectivele respective sa porneasca din interior pentru a oglindi nevoi reale cu un puternic suport motitional. In al patrulea rind, sa fie asigurata congruenta dintre obiectivele economice la toate nivelurile, incepind de la agentul economic individual si unitatile economice pina la cel macroeconomic. in practica economica nu este posibila si nici necesara existenta aceluiasi obiectiv la toate nivelurile. Ceea ce este insa absolut necesar constituie necesitatea inlaturarii contradictiilor dintre obiectivele economice ale diferitelor niveluri, adica asigurarea unui minim de consens intre aceste obiective, paralel cu o implicare a lor in structura sistemului de motitii. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
