 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Moneda internationala
|
|
Rolul actual al monedei in relatiile economice internationale |
|
| in spatiul economic mondial apar o serie de particularitati. O prima particularitate consta in diversitatea monedelor nationale: astfel, moneda-etalon al preturilor si mijloc de circulatie are, in primul rand, un caracter local si politic. Distinctia intre monedele nationale si internationale nu este foarte stricta: tot mai multe monede au devenit astazi internationale, servind reglementarii tranzactiilor comerciale si financiare intre state. Exista insa si situatia cand o moneda internationala, nationala sau specifica poate servi drept mijloc de circulatie intr-o tara, alta decat cea de emisiune. A doua particularitate consta in faptul ca monedele ce servesc reglementarilor internationale sunt detinute atat de autoritatile monetare, in sopul finantarii soldurilor balantelor de plati - functia de moneda de rezer - cat si de agentii economici priti, pentru diferit Din punct de vedere istoric, se constata ca procesul de dematerializare pe national si international nu a progresat in acelasi ritm. Totodata, procesului de centralizare monetara nationala i se opune, pe international, tendinta de disociere functionala a monedelor internationale: dolar, monede vehiculare, D.S.T., monede de rezer, pseudo-etalon, acesta fiind sensul evolutiei contemporane. Moneda transnationala reprezinta acea moneda nationala ce serveste drept mijloc de plata intre natiuni si care circula in spatii nationale, altele decat cele ale tarii de emisiune. Datorita densitatii si interdependentelor crescande ale retelelor bancare, generate de expansiunea comertului international, in perioada postbelica, teoretic, orice moneda nationala ar putea deveni transnationala. In realitate, doar cate monede s-au afirmat in acest sens. Dolarul cumuleaza toate functiile monetare: moneda nationala, internationala si transnationala, moneda de rezer, moneda vehiculara, moneda de interventie si, pana in 1973, moneda-etalon, aceasta fiind singura functie pierduta, dupa aceasta data.In perioada postbelica putem spune, deci, ca dolarul american reprezinta "moneda-cheie" a sistemului de schimb international. in trecut, lira sterlina a detinut aceasta functie. in absenta unui organism emitent international credibil, procesul de dematerializare a evoluat concomitent cu procesul de afirmare a unor monede nationale, devenite credibile datorita puterii, respectiv fortei economice a natiunii emitente. Visul lui Keynes, cu privire la o moneda supranationala, materializat in experimentul drepturilor speciale de tragere (DST) emise de FMI, incepand cu anul 1970, este insa, departe de a deveni realitate, datorita efectului limitat al acestora. Statutul de moneda-cheie* Convertibilitatea reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru ridicarea unei monede la rangul de moneda internationala. Din punct de vedere teoretic, o moneda nationala este convertibila daca: - poate fi utilizata in cadrul tranzactiilor internationale; - poate fi schimbata la cursul pietei libere cu orice alta moneda, inclusiv aur. Este evident ca orice moneda nationala care se apropie la maximum de acest deziderat teoretic devine atracti ca moneda internationala. O alta cerinta importanta pentru ca o moneda sa detina statutul de "moneda-cheie" este aceea de a reprezenta o economie relativ importanta ca potential comercial si investitional. Existenta, pe arena internationala, a mai multor monede cheie pune, in primul rand, in discutie conceptul teoretic de zona monetara optima. Zona monetara se defineste prin teritoriul care utilizeaza o singura moneda. Moneda comuna nu este conditia absoluta pentru formarea unei zone monetare, atata timp cat acelasi efect se poate obtine prin utilizarea cursurilor de schimb fixe in cadrul zonei in cauza. Utilizarea unei unitati monetare artificiale de calcul, ca moneda comuna, reprezinta formarea unei zone monetare, compusa din tarile ale caror monede intra in componenta monedei artificiale de calcul. And in vedere toate acestea, zona monetara optima poate fi definita ca fiind cea mai buna grupare de regiuni sau tari in vederea atingerii unor obiective si ajustari economice, ca raspuns la modificarea conditiilor din economie.In macroeconomic, conditiile de realizare a zonei monetare optime presupun atingerea eficientei maxime in alocarea resurselor. Formarea unei zone optime reduce costurile tranzactiilor, elimina incertitudinile aferente miscarilor cursurilor de schimb si reduce la minimum insilitatea preturilor in cadrul zonei, toate acestea contribuind la o alocare eficienta a resurselor. Chiar si in cazul existentei, pe mondial, a unor numeroase aranjamente privitoare la zone economice si monetare restranse, formate, fiecare, doar din cati membri, asemenea aranjamente reduc, in mod substantial, schimburile monetare, ativ cu situatia regimului cursurilor flexibile. In plus, regimul cursurilor fixe favorizeaza unitatile economice, in sensul unei concentrari sporite pe activitatile productive, comerciale si de investitii. Silitatea preturilor, care rezulta din aceasta, descuraja tranzactiile ineficiente care se produc in circumstante inflationiste, ceea ce conduce din nou, in final, la o economisire de resurse. Formarea unei astfel de zone determina firmele sa priveasca intreaga zona ca pe o piata unica, realizarea asa-numitelor "economii de scara" devenind, astfel, posibila. Din punct de vedere microeconomic, deci, zona monetara optima presupune o relatie de egalitate intre costurile marginale de administrare a zonei monetare si beneficiul marginal rezultat din alocarea eficienta a resurselor. La nivel macroeconomic, zona monetara optima reprezinta, totodata, o maximizare a oportunitatilor de ajustare a proceselor economice , fiind caracterizata printr-o mobilitate perfecta a factorilor de productie, capital si resurse umane, preturi flexibile si ajustari salariale. Daca se intrunesc aceste caracteristici, este potrivit pentru tarile in cauza regimul cursurilor fixe. in caz contrar, este potrivit sistemul cursurilor flotante. Definirea zonei monetare optime se reduce, deci, la conditiile care favorizea Statutul de moneda-cheie (Lindert, 1969, Aglietta, 1986, Taeho Kim, 1993) sau moneda vehiculara (Bourguinat, 1997) a evoluat in decursul timpului. Utilizarea in afara tarii de emisiune tinde sa constituie astazi principala caracteristica a acestei monede. La aceasta se adauga cate atribute care o fac apta sa indeplineasca simultan o serie de functii. Atributele constau in acceptare-Iichiditate, in primul rand si silitate-previzionare, in al doilea rand. in ceea ce priveste functiile, pe langa cele 3 functii clasice, recunoscute ca fiind specifice monedei pe intern, pe international se adauga, in prezent, o componenta suplimentara. Abordarile teoretice recente atribuie monedei internationale si rolul de inchidere sau buclaj al circuitului financiar international. Acest rol, jucat de tara emitenta, garanteaza echilibrul final al sistemului, detinerea de active reprezentand lichiditatea in ultima instanta, echilenta cu notiunea de securitate a sistemului. Tara emitenta, prin intermediul sistemului sau bancar, trebuie sa fie capabila nu doar sa se imprumute pe termen scurt pentru a acorda credite pe termen lung, dar si sa constituie garantia de lichiditate si solbilitate de care are nevoie, in mod constant, sistemul. Functia aceasta, de "bancher al lumii", revendicata de SUA in anii 60, implica o balanta a contului de capital negati, a carei structura reflecta tocmai functia de intermediere: celelalte tari vor deveni creditoare ale tarii-centru, in active lichide, aprovizionandu-se, in acelasi timp, in sens invers, cu capitaluri pe termen lung.In al doilea rand, tara de emisiune a monedei internationale, prin dezvoltarea retelei sale bancare dense, cu vocatie internationala, trebuie, in orice moment, sa se constituie intr-un garant al lichiditatii-solbilitatii atat pentru bancile centrale, cat si pentru cele prite care utilizeaza moneda sa. Privilegiul de a emite moneda internationala presupune, in contrapartida, responsabilitatea suprema de creditor in ultima instanta, in scopul evitarii crizelor de sistem.In virtutea tendintei de tripolizare, in domeniul monetar se poate remarca faptul ca fiecare dintre cele 3 monede dominante detine, cu predilectie, o functie specifica, si anume: - dolarul ramane, de departe, instrumentul de plata cel mai raspandit la nivel comercial; - yenul joaca, cu excelenta, rolul de moneda apartinand creditorului in ultima instanta, datorita pozitiei creditoare nete a Japoniei, din ultimii ani; - marca, moneda cu vocatie regionala, este cu precadere un instrument de rezer, pe cale de disparitie, urmand a fi inlocuita cu ceea ce deveni al treilea pilon al triadei - moneda nou-nascuta EURO. AurulIn cadrul ultimilor 100 de ani, rolul aurului, ca moneda internationala, s-a redus in mod gradual. Sistemul "gold standard", prin care moneda a fost convertibila in aur, isi are originea in Anglia anului 1816, piesele din aur puse in circulatie in cadrul sistemului monetar intern cantarind 123,27 g Sistemul a fost adoptat rapid in celelalte tari si cu o oarecare intarziere inSUA(in 1879). Fiecare tara fixa, in mod independent, loarea monedei sale in raport cu aurul, cursul de schimb determinandu-se, astfel, automat. Sistemul a functionat destul de bine pana in preajma primului razboi mondial, anul 1914. Problemele ridicate de finantarea razboiului nu au mai permis bazarea monedelor pe stocul de aur existent. Dupa razboi, s-a incercat, fara succes, o revenire la vechiul sistem, loarea aurului devenind foarte distorsionata in raport cu alte preturi. Ca toate acestea, in SUA Congresul a adoptat, in 1934, legea rezervelor in aur (Gold Reserve Act) prin care se revenea la sistemul de schimb-aur, modificat sub forma de "gold bullion standard". Pretul aurului a crescut la 35$ uncia, guvernul american fiind abilitat sa cumpere sau sa nda aur la acest pret, sub forma de lingouri, in loc de piese metalice, la cererea guvernelor straine. Circulatia pieselor metalice si certificatelor aferente a fost interzisa pana in anul 1975, cand prevederile respectivei legi au fost revizuite. Gold bullion standard a fost asimilat sistemului gold-dollar standard, constituind sistemul monetar coordonat de FMI in perioada anilor 1947-l971. In baza acestui sistem, loarea celor N-l monede, existente pe mondial, se silea in raport cu dolarul, singura moneda legata de aur. In martie 1975, autoritatile monetare mondiale au decis o drastica demonetizare a aurului, prin abolirea pretului oficial care situa aurul in centrul sistemului monetar international . In prezent, guvernul american considera stocul sau de aur drept o marfa tranzactionata, din cand in cand, la pretul pietei, in functie de cerere si oferta.In prezent, aurul se utilizeaza foarte rar in calitatea sa de moneda vehiculara, in cadrul tranzactiilor internationale. Se mentinne, in schimb, functia sa de loare de rezer, in cadrul rezervelor oficiale. In schimb, aurul este utilizat, in mod frecvent, in scopuri industriale, in cadrul sectorului prit. Cu toate ca nu mai putem demonstra astazi existenta unei relatii certe intre inflatie si pretul aurului, metalul galben este considerat, in cotinuare, drept o loare de rezer sigura, de acoperire contra inflatiei. Investitorii prefera aurul in locul activelor in dolari, indeosebi in perioadele de depreciere a monedei americane, creandu-se astfel o relatie inversa, destul de stransa, intre pretul aurului in dolari si loarea dolarului. in raport cu principalele monede internationale. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
