 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Moneda internationala
|
|
Unitatile monetare artificiale |
|
| O data cu introducerea sistemului cursurilor flotante, in 1973, participantii la tranzactii internationale - investitori, creditori si beneficiari de credite, oameni de afaceri - au incercat sa evite sau sa diminueze problemele legate de fluctuatia cursurilor de schimb. Una dintre modalitati a fost utilizarea unor alternative care sa acopere fluctuatia monedelor-cheie. Asa s-a ajuns la crearea unor substitute care sa se constituie in unitati de calcul si valori de rezerva mai sile, rezultand, in final, o pluralitate de unitati monetare artificiale. Eforturi, in acest sens, au intreprins in primul rand institutiile oficiale, dar si o serie de institutii private reprezentative, provenite din industria bancara, rezultand unitati monetare artificiale oficiale si private. Din toate aceste tatonari au supravietuit, in timp, doar drepturile speciale de tragere (DST) si unitatea monetara europeana - ECU . Ponderea fiecarei monede in cadrul cosului este determina - PIB al tarii in cauza; - volumul comertului international; - rolul monedei respective ca moneda internationala de rezerva. In cazul UMA private, factorii luati in consideratie se refera la: - reducerea costurilor tranzactionale prin utilizarea unor monede cunoscute, cu care partenerii sunt obisnuiti; - cresterea profitului, ca urmare a schimbului monetar, prin utilizarea in cadrul cosului numai a acelor monede consacrate ca monede puternice; - reducerea riscurilor legate de schimb, prin alegerea unor monede cu evolutii de curs corelate si compensatorii. Drepturile speciale de tragere oficiale si private DST oficial reprezinta o valoare de rezerva fiduciara creata de FMI in anul 1969, ca supliment la valorile de rezerva existente: aur, devize si pozitii de rezerva ale FMI. DST oficial este o simpla unitate de calcul. Crearea si alocarea sa, in cadrul FMI, reprezinta o creditare a contului tarii participante, cu suma respectiva, fara o alta compensatie. Tara in cauza poate utiliza acest cont pentru reglementarea unor plati, acordarea de imprumuturi, donatii sau, pur si simplu, pentru completarea rezervelor. Singura restrictie in utilizarea acestui cont este aceea ca tranzactiile si reglementarile realizate trebuie sa fie tranzactii interguvernamentale, intre tarile membre FMI sau alte organisme internationale autorizate.In perioada 1970-l995, FMI a creat si alocat tarilor participante un volum de 21,4 miliarde DST, suma repartizata fiecarei tari fiind determinata in functie de cota de participare la FMI. Asa se face ca tarile sarace, care necesita, in cea mai mare masura, fonduri in moneda internationala, au primit cel mai putin. Tarile care primesc moneda internationala sub forma DST platesc dobanda, ca si in cazul unui imprumut clasic. loarea DST a fost exprimata initial in aur, 35 DST fiind echivalentul unei uncii de aur fin sau 1 DST = 0,88867 g aur fin, fiind astfel, indirect, legata de valoarea dolarului: 1 DST = 1 USD. in 1974, a fost adoptata o noua metoda de calcul al valorii DST, in baza unui cos compus din 16 monede reprezentand tarile care detin ponderi semnificative in exporturile mondiale de bunuri si servicii, respectiv o pondere de peste 1% timp de 5 ani, incepand cu anul 1972. in anul 1978, modalitatea de calcul al valorii DST a fost revizuita. Metodologia a ramas aceeasi, insa cosul a fost restrans la doar 6 monede reprezentative. In 1981, dimensiunea cosului a fost din nou redusa la 5 tari cu cea mai mare cota de participare la exportul mondial de bunuri si servicii. Simplificarea aceasta a avut drept scop promovarea utilizarii DST privat. loarea DST a fost din nou revizuita in 1986, pe baza performantelor in materie de exporturi in anii 1980-l984, silindu-se ca regula revizuirea periodica a cosului DST, din 5 in 5 ani. Desi obiectivul FMI a fost acela ca DST sa reprezinte principala valoare de rezerva in cadrul sistemului monetar international, autoritatea monetara mondiala nu s-a straduit sa produca un volum corespunzator de DST. Pentru ca acest deziderat sa poata fi indeplinit, ar fi trebuit ca FMI sa-si asume prerogativele unei banci centrale care sa controleze lichiditatile mondiale. Nici o tara din lume nu a dorit si nu doreste, deocamdata, sa transfere, din national, puterea bancii centrale si controlul asupra valorii strategice care este moneda, in sfera FMI. Componenta DST la 1.01.1996 Moneda Efectiva la 1/1/1996 Ponderea procentuala in cadrul cosului 1. dolarul american 0,582 39% 2. marca germana 0,446 21% 3. jenui japonez 27,200 18% 4. francul francez 0,813 11% 5. lira sterlina 0,105 11% Sursa: FMI, Raportul anual, 1996 DST privat consta in acelasi cos de monede, dar difera de DST oficial dintr-o serie de puncte de vedere. Astfel, DST oficial a fost creat in baza unui acord al FMI cu guvernele membre in vederea suplimentarii rezervelor internationale. DST privat presupune un contract intre partile private interesate, in scopul utilizarii acestuia ca instrument de plata. DST privat nu poate fi transferat in conturile oficiale sau viceversa si nu se supune reglementarilor care privesc DST oficial. DST privat a fost utilizat, pentru prima oara, de catre institutiile bancare Bank Keyser Ullman si Chase Manhattan Bank, sucursala din Londra care au introdus depozite in DST in 1975. Tehnica realizarii depozitelor in DST consta in transformarea unor depozite in moneda nationala cu calcularea dobanzilor la termen, fie in monedele componente ale cosului, fie intr-o moneda presilita, conform prevederilor din contractul de depozit. Dezvoltarea conturilor private in DST a luat avant o data cu simplificarea metodologiei de calcul al cosului oficial, de la 16 monede la doar 5, la 1 ianuarie 1981, facilitandu-se astfel pozitiile bancare de acoperire la termen. Utilizarea contractelor la termen in devize depinde de dezvoltarea pietelor aferente. Ori, inainte de 1981, doar cateva monede din cadrul celor 16 componente ale cosului, dispuneau de piete la termen, tranzactiile la vedere fiind determinante. Simplificarea cosului DST, in cadrul FMI, a solutionat problema. Cu toate acestea, utilizarea DST privat a ramas relativ limitata. Cauzele constau in puternica apreciere a dolarului american, in prima parte a deceniului 1980, dar si relativa silitate a pietelor de schimb care a determinat diminuarea recurgerii la monedele compozite ca metoda de acoperire, in ultima perioada. ECU isi are originea in anii '50, in cadrul Uniunii Europene de Plati, precursoarea Comunitatii Economice Europene, care a creat o unitate de cont artificiala, in vederea reglementarii tranzactiilor interguvernamentale. O unitate europeana de cont reprezenta, atunci, echivalentul valorii a 0,88867 grame de aur, ceea ce inseamna ca era egala cu 1 USD. Prabusirea sistemului aur-dolar, in .anii 70, a facut dificila mentinerea paritatii in aur. Modelul cosului compozit al DST a fost preluat de europeni, la inceput cu 8 tari membre in cadrul cosului, ponderea fiind silita in baza PIB si cotei de participare la comertul intracomunitar. in anul 1978, in baza rezolutiei de la Bruxelles, Consiliul European a silit o noua unitate de cont - ECU - in cadrul Sistemului Monetar European (SME), in care au fost introduse ulterior, pe rand, monedele tarilor devenite membre cu drepturi depline. Ca si in cazul DST, ECU oficial circula doar in cazul tranzactiilor oficiale. Conturile in ECU din cadrul Fondului European de Cooperare Monetara (EMCF-FECOM) reprezinta activele de rezerva apartinand tarilor participante. Spre deosebire de DST, ECU prezinta particularitatea de instrument de interventie in cadrul SME, indicand gradul de divergenta a cursului, unei sau unor monede, fata de nivelul compozit (cursul central pivot) ceea ce conduce la necesitatea unei interventii oficiale pe pietele de schimb. In acest scop, bancile centrale participante la SME dispun de facilitati de creditare pe termen scurt nelimitate, care sunt utilizate pentru interventii de acest gen. Unitatea europeana de cont privataIn mod similar cu DST, valoarea cosului ECU oficial corespunde cu valoarea celui privat. Diferenta consta in modul in care a fost creata unitatea monetara si cadrul sau de utilizare. In cadrul sectorului privat, ECU se utilizeaza pentru facturarea tranzactiilor comerciale internationale, dar si ca moneda de rezerva, depozit si suport pentru emisiuni de titluri. ECU privat s-a bucurat de la bun inceput si se bucura in continuare de succes atat datorita silitatii sale, cat si ratei favorabile de dobanda pentru rezidentii germani si olandezi care beneficiaza de usoare suplimente, ativ cu ratele domestice. Utilizarea ECU in cadrul sectorului bancar european este in crestere: depozitele, creditele, obligatiunile sau operatiunile de plati tind sa fie tot mai mult exprimate in ECU. Evolutiile in curs catre moneda unica europeana, rebotezata EURO, vor consolida aceste tendinte. Alte unitati monetare artificiale Sistemul bancar a incercat sa surmonteze fluctuatiile monetare, generalizate din anii '70 incoace, prin inventarea unor unitati monetare artificiale care sa reduca impactul fluctuatiilor excesive.In cele ce urmeaza vor fi prezentate cateva exemple de monede artificiale, cu mentiunea ca nici una nu s-a bucurat, in timp, de un succes deosebit. EURCO, European Composite Unit a fost introdusa in anul 1973 in cadrul grupului bancar european condus de N.M. Rothschild & Sons. Banca Europeana de Investitii a facut primul imprumut de obligatiuni emise in EURCO. Cosul este alcatuit din 9 monede cu pondere fixa, dupa cum urmeaza: 1 EURCO = DM 0,90 + FFr 1,20 + L 0,075 + Lit 80 + DF 0, 35 + BFr 4,50 + DKr 0,20 + IL 0,005 + LFr 0,50 Moneda compozita de mai sus nu s-a bucurat de succes din cauza faptului ca se compune din prea multe monede slabe, cu tendinte de depreciere, investitorii fiind preocupati, in primul rand, de cresterea profitului rezultat din investitie, in paralel cu reducerea expunerii la riscul de schimb. in ciuda succesului sau limitat, EURCO a servit ca sursa de inspiratie pentru cosul ECU, diferenta constand in faptul ca, spre deosebire de EURCO unde ponderile monedelor sunt fixe, in cadrul ECU ponderile variaza in baza factorilor prezentati anterior. ARCRU - Arab currency-related unit a fost introdusa de banca Hambros in 1974, in ideea reciclarii fondurilor provenite din exportul de titei. Succesul a fost si mai limitat. loarea ARCRU, echivalenta cu valoarea USD la 28 iunie 1974, a avut la baza monedele urmatoarelor 12 tari arabe: Algeria, Arabia Saudita, Bahrein, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Siria, Oman, Qatar. Prin eliminarea celor 2 monede, cele mai puternice si a altor 2, cele mai slabe, in raport cu dolarul, cosul a fost silit la 8 monede cu ponderi egale, de 12,5%. Evolutiile ulterioare ale acestor 8 monede au creat confuzie in silirea valorii cosului, moneda pierzandu-si astfel atractivitatea. IFU, International Financial Unit a fost creata de banca franceza Credit Lyonnais, in 1975, in scopul utilizarii in cadrul operatiunilor internationale. loarea IFU, initial egala cu valoarea dolarului la 1 aprilie, 1974, cuprindea monedele apartinand tarilor "Grupului celor 10", cu urmatoarea structura: 1 IFU = $ 0,210 + DM 0, 432 + L 0,0444 + JPY 27,900 + C$ 0,073 + Lit. 46,700 + DF 0,188 + BFr 2,350 + SKr 0,154 Avantajul IFU fata de EURCO a fost acela de a cuprinde un spectru mai larg de monede cu vocatie internationala. B - UNIT a fost creata de banca britanica Barclays in 1974. loarea sa este determinata in baza a 5 monede cu pondere egala, de 20%, dupa cum urmeaza: 1 B - Unit = L 1,00 + DM 6,00 + $ 2,40 + FFr 11,50 + SFr 7,000 Spre deosebire de ECU si DST, nici una dintre aceste unitati monetare nu s-a bucurat de un succes real, datorita absentei suportului oficial. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
