 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Pietele derivate
|
|
Pietele si produsele derivate in ascensiune |
|
| Prin produs derivat, in chimie se intelege o substanta preparata in baza unei alte substante care pastreaza, de regula, structura celei dintai. Recent, mai precis in 1995, chiar si un observator mai putin avizat asupra mediului economic descopera, prin intermediul mass-mediei, o noua categorie de produse derivate - cea din domeniul finantelor si aceasta, in urma unor afaceri scandaloase, cum au fost Barings, Metalgesellschaft sau Daiwa. Daca expresia in sine este noua, practica este strache - o regasim in secolul al XVIII-lea, pe pietele de bulbi de lalele din Amsterdam sau cele de orez din Japonia. Este vorba de primele piete la termen, pe care se negociau contracte viitoare avand ca suport produsele tranzactionate pe pietele la dere. Problema tranzactiilor la termen s-a pus din momentul in care contractele comerciale au presupus transporturi internationale relativ lungi - trei luni, de exemplu, pentru sosirea nalor, din Indochina la Londr Logica operatiunilor pe pietele derivate se bazeaza, deci, pe constatarea unei diferente de pret intre doua momente: la dere (cash sau spot) si la termen (forward sau future). intr-o situatie de silitate economica perfecta nu exista justificare pentru pietele derivate. Produsele financiare aferente se datoreaza starilor de insilitate, caracteristice economiei de piata, pe care ne-am obisnuit sa o denumim astfel,. incepand cu deceniul 1970. Istoria dezvoltarii lor este, de fapt, cea a pierderii progresi a controlului producatorilor sau statelor asupra pietelor atat pentru marfuri, cat si pentru acti financiare. Multa \ reme, pietele derivate au existat fara sa ne dam seama, fiind limitate la doar cateva produse care prezentau interes -pentru o categorie restransa de specialisti. Adevarata lor emergenta are loc cu 10-l5 ani in urma si este caracteristica domeniului financiar. Comertul de bursa cu marfuri, care a generat principiile ce stau la baza pietelor la termen, cu peste o suta de ani in urma, inregistreaza, in ultima perioada, un declin constant. In ceea ce priste pietele monetare, exceptand perioadele de criza, in decursul istoriei acestea au fost sile: in perioada etalonului-aur, dinainte de 1914, cea a etalonului de schimb-aur, intre cele doua razboaie mondiale sau cea a etalonului-dolar, de la Bretton-Woods (1945) si pana in 1974. Piata de schimb a functionat, in aceasta ultima perioada, in conditii de volatilitate minima. in cadrul bancilor au existat, desigur, piete la dere si la termen, de tipul forward. Activitatea lor, ca si schimbul monetar, de altfel, nu era considerata prioritara, operatorii de devize reprezentand o categorie de personal lipsita de importanta in cadrul insitutiilor respecti. Expansiunea pietelor financiare - piete de capital pe termen lung - incepand cu anii '60 - a generat o piata neorganizata pentru euroobligatiuni. La inceputul anilor '70, termenul de piete derivate era necunoscut. Tranzactii se faceau, totusi, pe doua timente -marfuri si devize - in conditii de confidentialitate. Primii ani ai deceniului 1970 reprezinta o adevarata rasturnare a evolutiilor din economia mondiala: sistemul de la Bretton Woods se prabuseste. Cursurile de schimb si dobanzile la emisiunile de titluri pe termen lung si scurt devin insile. Pe pietele de marfuri, preturile vor fi incontrolabile, iar sectiunelurile si oligopolurile isi vor pierde pozitiile. Starea generalizata de insilitate si necesitatea unor piete mai transparente, pe de-o parte, corelata cu aceea de a dispune de instrumente performante de acoperire a riscurilor, a generat si favorizat sistemul. Asa au aparut si s-au pus la punct tehnici si formule, din ce in ce mai ingenioase, procesul inovarii nefiind incheiat nici in momentul de fata. Pornite din Chicago, operatiunile se extind rapid in Asia si Europa, America de Sud si, foarte recent, in Europa Centrala si de Est. Produsele cele mai noi - operatiunile cu dobanzi, indici si cele de tip swap - cunosc, in ultimii 4-5 ani, o dezvoltare accelerata. Au aparut recent optiuni dintr-o a doua generatie sau "swapoptions" - o combinatie intre swap si optiuni. Utilizarea sistematica a vocabularului englez pentru definirea noilor concepte si imposibilitatea unei traduceri adecvate de termeni in alte limbi impun o definire sau cateva precizari asupra produselor si pietelor in cauza. in primul rand, trebuie sa deosebim principalele categorii de produse negociate. Acestea cuprind: - schimbul monetar si devizele; - dobanzile asupra actilor financiare; - indicii bursieri si optiunile asupra actiunilor; - marfurile agricole, metalele, energia; - serviciile, cum sunt navlul, asigurarile, dreptul de poluare. Gama produselor se largeste. inainte de 1974, principalele produse negociate erau materiile prime. Ulterior, asistam la ascensiunea produselor si pietelor financiare. An de an, apar proiecte noi cum sunt reasigurarile (la Chicago Board of Trade - CBOT) sau indicii imobiliari (La Londra si Philadelphia). Pietele se impart in doua mari categorii: - piete organizate si - piete ocazionale. Pietele organizate se caracterizeaza prin inregistrarea si compensatia tranzactiilor, in cadrul organismului fianciar denumit "clearing house", care joaca si rolul de contrapartida. Se negociaza contracte standardizate asupra actilor sau optiuni. Pot opera numai membrii pietei, care sunt, la randul lor, de doua categorii: "brokers-dealers", in asociatie profesionala si "market-makers". Prin sistemul depozitelor de garantie (deposits) si cel al cererilor de marja (margin calls), pietele organizate ofera siguranta aproape deplina. Sunt animate de marile case de brokeri (denumite si commission-houses) sau de filiale ale marilor banci care fac piata, facilitand accesul speculatorilor din afara. Pietele ocazionale (or the counter- OTC) sau extrabursiere sunt mult mai suple, ceea ce motiaza, de fapt, extinderea lor. Produsele tratate nu sunt, neaparat, standardizate, iar tranzactiile se fac direct, fara intermediari. Principalul risc este cel de contrapartida. Pietele sunt intretinute de banci, in cazul devizelor (piata interbancara este de tip forward) sau marile case de comert, in cazul marfurilor. Contractele sunt de patru categorii: - contractele futures, respectiv contracte la termen negociate pe pietele organizate, care presupun partizi bine definite, cotate la scadente precise, mergand, in general, pana la 18 luni; - contracte forward, sunt produse aproximativ echivalente, tratate pe piete ocazionale. In trecut, erau foarte importante in cazul marfurilor. in prezent, principala diferenta intre forward si futures tine de natura pietelor unde sunt negociate; - optiunile sunt drepturi de vanzare sau cumparare a unui produs la o anumita scadenta. In jargonul financiar, optiunea de cumparare se numeste "caii", cea de vanzare - "put". Suportul optiunii (se opteaza asupra) poate fi un contract de futures sau un contract fizic. Optiunile au permis inntarea unor variante ce permit limitarea la maximum a riscurilor de curs de schimb sau dobanda (optiuni americane si europene, optiuni cu prima zero cau cilindru, de tip straddle, cu warrant sau optiuni asupra cosurilor de monede - basket options s.a.); - operatiunile swap reprezinta categoria cea mai recenta. Acestea presupun un schimb de contracte care permite, in general, sa se treaca de pe o pozitie pe alta: de la situatia de insilitate, la cea de silitate. Pe piata dobanzilor, un swap poate consta in schimbul unei datorii cu dobanda fixa, contra uneia cu dobanda variabila; se poate schimba, de asemenea, o creanta in dolari contra unei creante in marci s.a.m.d. Prin utilizarea operatiunilor de swap, managerii financiari pot sa moduleze dupa dorinta structura debitelor sau propriilor portofolii de titluri si creante.Inaintea pietelor derivate se afla intotdeauna - ceea ce este foarte important de retinut - o piata la dere care opereaza cu o gama bine definita de instrumente sau produse financiare. in cazul schimbului monetar, aceasta este piata interbancara, in cazul obligatiunilor si actiunilor - bursa de valori. Urmeaza apoi pietele primare si secundare pentru datoria externa si, in sfarsit, pietele fizice pentru marfuri. In ceea ce priste volumul operatiunilor desfasurate pe pietele derivate, din moti lesne de inteles, acesta nu poate fi determinat cu exactitate. Exista totusi unele estimari. Astfel, revista "Swap Monitor" aprecia, pentru anul 1994, volumul total al operatiunilor pe pietele derivate la 50.000 miliarde dolari, din care pietelor OTC le reneau 34.500 miliarde dolari. in acelasi timp, in numai doi ani - 1992-l994, volumul tratat pe aceste piete aproape ca s-a dublat, ceea ce reprezinta o tendinta fundamentala in evolutia pietelor financiare internationale. Din punct de dere geografic, SUA nu mai detin prioritatea, ci numai 45% din volumul mondial. Chicago continua sa ramana, insa, in fruntea pietelor organizate, cu cele doua mari burse ale sale: Chicago Board of Trade (CBOT) si Chicago Mercantile Exchange (CME). in prezent, exista piete de acest gen in toate tarile europene, cu reusite remarcabile in tarile nordice si Spania, cele mai importante centre europene continuand sa ramana Londra si Paris. Asistam, de asemenea, la expansiunea derivatelor spre Est, in Europa Centrala, Rusia si China. Sectorul cel mai important este, in momentul de fata, cel al dobanzilor. Contractele asupra dobanzilor fac succesul marilor burse: eurodolarul la trei luni, la CME, bonurile de tezaur americane, la CBOT, "notionalul", la MATIF, "Bund" atat la Frankfurt, cat si la Londra. De asemenea, majoritatea pietelor ofera contracte asupra celor mai importanti indici bursieri: Standard & Poor 500, Nikkei, CAC 40In domeniul monetar, datorita importantei ce revine pietei interbancare, de tip forward, operatiunile "futures" s-au dezvoltat cu mai putin succes: doar CME prin timentul sau specializat -International Monetary Market (IMM) - ofera cateva tipuri de contracte acti asupra devizelor si este prea devreme sa ne pronuntam asupra unor contracte introduse recent, cum ar fi cel de la Bolsa de Sao Paolo. In ceea ce priste comertul cu marfuri, desi toate marfurile mai importante sunt cotate pe pietele futures, operatiunile la termen nu mai reprezinta astazi decat un volum limitat. Dezvoltarea industriei de "futures" se datoreaza, deci, in primul rand, domeniului financiar. Derivatele in expansiune catre est Insilitatea ce caracterizeaza economia mondiala contemporana este sinonima cu notiunea de risc. Cu toate criticile aduse, flotarea monedelor dainuie de mai bine de 20 de ani, fara a se fi ajuns la un consens cu privire la un posibil sistem de inlocuire credibil. in momentul de fata nu se poate pune problema unui nou Bretton Woods. Ideea lui James Tobin, laureat al premiului Nobel, de a se introduce un sistem de impozitare care sa penalizeze operatiunile pe termen scurt, in scopul sustinerii institiilor, iar sumele astfel colectate sa contribuie la silizarea pietei mondiale de schimb nu a avut castig de cauza. De fapt, ideea ii apartine lui Keynes si a parut si atunci, ca si acum, nerealista. Realitatea economica internationala dodeste ca nu se intrunesc conditiile necesare unor astfel de propuneri si, probabil, nu se vor intruni inca, multa vreme de acum inainte. Atata timp cat alternativa silitatii este indepartata, nu se poate vorbi de o posibila disparitie a pietelor derivate, oricat ar fi acestea de criticate sau incriminate. Cu toate acestea, accidentele pe piata derivatelor s-au inmultit. Asa cum am vazut, fenomenul in sine este nou, dar s-a extins cu rapiditate, dobandind dimensiuni mondiale. Cazul Barings, desigur, datorita mediatizarii, este cel mai cunoscut. La acesta se adauga operatiunile nereusite de swap in comertul cu produse petroliere, facute de Metallgesellschaft, cele asupra cuprului apartinand operatorilor societatii Codelco sau cazul unei societati americane care a pierdut peste un miliard de dolari in operatiuni de swap cu dobanzi si multe altele. Analistii financiari apreciaza ca aceste situatii se datoreaza, in primul rand, spiritului de antura intr-un domeniu necunoscut si stapanirii insuficiente a acestor instrumente financiare sofisticate. Absenta unor reglementari internationale de siguranta si control poate constitui cea de-a doua motivatie. Autoritatile internationale sunt din ce in ce mai preocupate de subiect. "Grupul celor 30" , Banca Reglementelor Internationale si Agentia americana GAO au publicat rapoarte in care este analizata in profunzime aceasta evolutie prin prisma unor posibile reglementari si mecanisme de siguranta asupra pietelor. S-a hiculat ideea extinderii regulilor cunoscute sub denumirea de "ratio Cooke" si asupra pietelor derivate. In absenta unei coordonari macroeconomice mondiale, incriminarea acestor piete nu isi are sensul. Aceasta, intrucat ele nu sunt altceva decat rezultanta functionarii economiei mondiale, in conditii de risc si incertitudine, in acest sfarsit de secol. Orice agent economic prudent trebuie, deci, sa-si asume o serie de riscuri si, in acelasi timp, sa cunoasca posibilitatile reale de acoperire. Pietele OTC sunt cele mai imprevizibile, nesigure si greu de controlat. Se pune, aici, chiar problema riscului de sistem: o greseala de proportii ar putea, prin caderi in cascada, sa contamineze intregul sistem financiar. Implicarea sistemului bancar in asemenea operatiuni va fi analizata in modulul 8. In tarile recent renite la structurile economiei de piata se discuta aprins introducerea noilor instrumente: futures, Expertii din tarile Europei Centrale considera ca se face tot mai simtita nevoia organizarii pietelor pentru acoperirea riscurilor inerente economiei de piata. Deja tranzactiile OTC s-au extins, si o serie de specialisti occidentali tatoneaza terenul. Bankers Trust, de exemplu, a organizat o serie de seminarii pe tema derivatelor, interesul firmelor locale fiind foarte viu manifestat. Procesul nu va fi deloc usor. Derivatele presupun existenta instrumentelor de suport - asa-numitele stocks and bonds - din care sa rezulte valoarea lor propriu-zisa. Pietele de valori mobiliare din Europa Centrala sunt restranse si putin lichide. La Budapesta si Bucuresti, deocamdata, foarte putine firme sunt inscrise la cotare cu actiuni. Praga este din nou in frunte datorita succesului procesului de privatizare in masa. Cu toate acestea, sistemul ceh este opac, majoritatea tranzactiilor facandu-se in afara bursei. Piata din Varsovia este volatila, datorita institorilor capriciosi si debordata de oferta noilor emisiuni. Nici una dintre piete nu este pe deplin pregatita sa abordeze derivatele. De aceea, multi considera ca interesul crescand pentru derivate este prematur. O serie de observatori din afara zonei, printre care si specialisti de la London Clearing House considera ca dezvoltarea acestor activitati este rezultatul unor presiuni atat din partea agentilor economici straini (francezii si americanii si-au popularizat in mod agresiv propriile modele), dar si din partea intermediarilor financiari autohtoni (multe firme de acest gen sunt nemultumite de stadiul actual al pietelor de valori mobiliare si considera derivatele un camp nou de activitate). Situatia pietelor derivate in Europa Centrala se prezinta dupa cum urmeaza: Slovacia detine o mica piata de optiuni - Bratislava Options Exchange (BOB) - dupa model suedez. Se tranzactioneaza contracte asupra unor valori selectionate si se pregateste lansarea unei optiuni asupra indicelui bursier oficial. Cele mai importante piete raman, totusi, Ungaria, Polonia si Cehia. La Budapesta functioneaza, cu asistenta din partea Frantei, o sucursala a pietei MATIF. Exista, totodata, o strategie de dezvoltare a derivatelor in cadrul bursei de valori, iar Budapest Commoditiy Exchange s-a lansat in operatiuni de "futures" inca din 1993. Bursa de valori din Budapesta a lansat oficial piata de futures pe 31 martie 1995 . Seful bursei crede ca aceasta poate deni un riil "shopping-centre" pentru institorii in cautare de solutii de acoperire a riscurilor. In Romania, piata futures a debutat pe data de 4 martie 1997 la Bursa de Marfuri din Sibiu (BMS). Ideea ii apartine lui Thomas Curtean, cetatean american nascut la Sibiu, presedintele de onoare al BMS, cu o experienta indelungata ca Chicago Mercantile Exchange si Chicago Board of Trade. Tranzactiile futures la BMS se refera la doua tipuri de operatiuni - contracte leu-dolar si leu-marca (ROL/USD si ROL/DEM, conform codificarii internationale) care vin in sprijinul exportatorilor sl importatorilor romani, acestia putand initia operatiuni de acoperire contra evolutiei nefavorabile a cursului de schimb; - tranzactii cu contracte asupra indicelui bursier BMS1, indice silit in puncte, pe baza unui cos de actiuni apartinand societatilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti (BVB). Valoarea acestui indice a fost, la data de 30 iulie 1997, la inchiderea BVB, de 4834 puncte, ceea ce inseamna ca, in medie, actiunile societatilor care intra in cos se tranzactioneaza la un pret de. 4,834 ori valoarea lor nominala. Valoarea depozitului, pentru indicele BMS1 este de 100.000 lei / contract, iar pentru contractul ROL / USD, 150.000 lei, valoarea contractului, in acest caz, fiind de 1.000 USD. Perspectile pietelor derivate Dezvoltarea continua, insotita de sofisticarea crescanda a produselor se explica prin insilitatea variabilelor economice (rata dobanzii, cursul de schimb, indicii bursieri), ceea ce a determinat recurgerea la instrumente concepute pentru o gestionare mai buna a riscurilor, denite tot mai evidente. In acelasi timp, evolutia tehnicilor de informare si negociere a facut sa creasca potentialul pietelor internationale organizate. Succesul acestor instrumente se explica si prin implicarea crescanda a bancilor. Astfel, raportul pozitii deschise asupra contractelor la termen (futures) in eurodolari/detineri de acti interbancare in dolari ale bancilor declarante la Banca Reglementelor Internationale a evoluat de la 14% in 1987, la 40% in 1991. Aceasta, intrucat instrumentele derivate ofera bancilor un plus de suplete in gestiunea riscurilor (de schimb si de dobanda). In plus, ele nu influenteaza in nici un fel nilul fondurilor proprii, definit prin normele internationale (regulile Cooke). Succesul produselor derivate, in ultimii ani, rezulta si din faptul ca operatiunile asupra contractelor la termen au depasit, ca volum si valoare, pe cele apartinand pietelor la dere. Daca adaugam costurile de tranzactie reduse, efectul de bumerang si o mai buna lichiditate, ne putem explica mai usor aceasta situatie. Adevarata expansiune incepe dupa anul 1985, ca urmare a deschiderii de noi piete si lansarii noilor tipuri de contracte. Pietele "futures" Primul contract la termen asupra ratei dobanzii a fost lansat la Chicago Board of Trade (CBOT) in octombrie 1975 si aa ca obiect titlurile GNMA (Gornment National Mortgage Association), insotite de o garantie ipotecara. Ulterior, CBOT a lansat serii de contracte, in prezent negociate pe mai multe piete: - contracte de dobanzi pe termen lung asupra obligatiunilor de tezaur americane pe 15 ani (1977); - contracte de dobanzi pe termen scurt, respectiv bonuri de tezaur americane la 90 de zile, in 1976; - bilete de trezorerie la 90 de zile, in 1977 si la 30 de zile, in 1979; - certificate de depozit interne la 90 de zile, in 1981 si la 30 de zile, in 1989 s.a.. Tot la CBOT au fost lansate primele contracte asupra indicilor: indice de obligatiuni municipale (1985), indice de obligatiuni ale sectorului public (1987). Chicago Mercantile Exchange (CME) a denit, in prezent, o piata de "futures" foarte activa. Primul contract, lansat in 1978, aa ca obiect bonurile de tezaur americane cu scadenta de 1 an. CME este, de fapt, bursa care a lansat primul contract la termen asupra eurodevizelor, in 1981 (contract asupra depozitelor in eurodolari la 90 de zile) negociat in prezent si la Singapore, Londra si Tokyo. Contractele lansate in cadrul burselor de comert nu au inregistrat succesul scontat. Chicago continua sa ramana prima piata "futures" din SUA si din lume: CBOT si CME realizeaza impreuna doua treimi din volumul total al tranzactiilor mondiale pe pietele la termen. A doua mare piata de "futures" pentru devize este LTFFE (London International Financial Futures Exchange), pe care se negociaza in prezent contractele: lira sterlina/USD, USD/DEM, CHF/USD si YEN/USD. infiintata in 1982, piata LIFFE a fost, alaturi de Sydney (1979) si Toronto (1980), printre primele piete "futures" create in afara SUA. in prezent, LIFFE este urmata indeaproape de MATIF (Marche International de France), creata in 1986. Celelalte piete derivate europene sunt foarte recente si mai putin dinamice. Astfel, DTB (Deutsche Terminborse), infiintata la Frankfurt in 1990, tranzactioneaza un "future" de dobanzi si unul de indice bursier. BELFOX (piata belgiana de futures si optiuni), FUTOP (daneza), IFOX (irlandeza), MEFF si MOFEX (spaniole) ocupa deocamdata un loc marginal. In schimb, pietele la termen din Asia sunt in plina expansiune. Se pot cita, ca reprezentati: TIFFE (Tokyo International Financial Futures Exchange) si SIMEX (Singapore International Monetary Market), infiintata in 1986. Pietele de optiuni Cea mai che piata moderna de optiuni este piata olandeza EOE (European Options Exchange), datand din anul 1978, pe care se pot realiza toate tipurile de optiuni (actiuni, dobanzi, indici, devize ). Chicago reprezinta si de aceasta data unul dintre primele centre in care s-au dezvoltat operatiuni cu optiuni, la CBOE (Chicago Board of Exchange), infiintata in 1982, in cadrul CBOT. Aici au fost lansate primele optiuni asupra dobanzilor la termen. CME a lansat, la randul sau, in 1985, prima piata de optiuni asupra dobanzilor pe termen scurt (contractul la termen asupra eurodolarilor la 3 luni). In Europa, functioneaza din 1978 si LTOM (London Traded Options Market). Demarajul a fost lent, adevarata expansiune incepand dupa 1985, indeosebi prin optiuni asupra actiunilor si indicilor. In 1991, LTOM a fuzionat cu LIFFE. Majoritatea burselor europene (DTB, BELFOX etc.) presupun o bursa unica pentru futures si optiuni. in Franta, se pastreaza inca doua piete distincte: MATIF, pe care se negociaza optiuni asupra "futures" si MONEP (Marche des options negociables de Paris), creata in 1987, unde se tranzactioneaza optiuni asupra actiunilor si indicilor bursieri (CAC 40). Analiza situatiei din ultimii ani releva o serie de succese inegale. Astfel, timentul termen lung de contracte de dobanzi asupra titlurilor germane, italiene si ECU a inregistrat recent, succese importante, ativ cu echivalentele americane. Pe piata termenului scurt, contractul asupra depozitului in eurodolari - 3 luni continua sa fie dominant; aceasta in conditiile cresterii activitatii asupra contractelor eurosterling, euroyen, euromark sau PIBOR. Acest contract este cotat pe 4 piete: CME, LIFFE, TIFFE si SIMEX. Principala motivatie a succesului sau consta in relatia stransa cu o serie de instrumente financiare pe pietele la dere (certificate de depozit, euroefecte ) si cu celelalte piete derivate. In schimb, reducerea operatiunilor "futures" asupra bonurilor de tezaur americane se explica prin insilitatea crescanda in ultimii ani a relatiei intre dobanzile acestor titluri si cele ale altor instrumente financiare. O serie de alti factori pot explica esecul sau declinul unor asemenea contracte: o mare similitudine cu instrumente deja existente, lichiditatea insuficienta, modalitatile de livrare a activului adiacent. in schimb, reglementarile la dere, in cazul "eurodolari" sau "indici", au contribuit la succesul acestora. Informatizarea crescanda a pietelor financiare se regaseste, in primul rand, pe pietele derivate organizate. Enimentul cel mai important il constituie lansarea sistemului GLOBEX, in iunie 1992. Acesta este o piata electronica de futures si optiuni, creata simultan de CBOT si CME (Chicago) care permite operatorilor din lumea intreaga sa efectueze tranzactii cu instrumentele financiare la termen negociate la Chicago. Functionand si in afara orelor de program, sistemul asigura o cvasicontinuitate a tranzactiilor. Practica mai che a "strigarii", dominanta la Chicago, a fost astfel inlocuita prin sistemul de "market makers". Automatizarea tranzactiilor inseamna, in primul rand, globalizare, dar si o concurenta crescanda intre diferitele piete. Astfel, ponderea pietelor americane scade, de la aproximativ 75% in 1987, la mai putin de 60% in 1991 si sub 50% in prezent. Piata LIFFE, timida la inceput, cunoaste in ultimii ani o dezvoltare sustinuta datorita faptului ca este prima bursa care ofera contracte asupra obligatiunilor de stat straine (in principal japoneze si germane). Pe european, concurenta intre L1FFE, MATIF si DTB devine tot mai dura, existand si o tendinta de specializare pe piete. Pentru a contracara actiunile LIFFE, MATIF si DTB au incheiat in 1993 un acord de cooperare, operatorii din Franta si Germania putand, astfel, interni pe ambele piete, sistemul electronic perfectionat al DTB urmand a fi pus si la dispozitia pietei franceze. Concurenta se dodeste, astfel, a fi stimulanta, favorizand deschiderea, imbunatatirea conceptiei asupra contractelor si cresterea lichiditatii produselor derivate sau actilor adiacente. Cu toate acestea, exista si o serie de efecte negati, generate de concurenta , care determina autoritatile bursiere sa coopereze, indeosebi in domeniul procedurilor de compensatie (clearing). Un asemenea acord exista, in prezent, intre CME, LIFFE si SIMEX, pentru a-i scuti pe operatori de a depune de doua ori depozite de garantie. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
