 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Centre financiare si paradisuri fiscale
|
|
Principalele centre financiare internationale |
|
| Londra si New York sunt, in prezent, centrele care ofera o gama completa de sercii financiare. Celelalte centre sunt fie mai specializate, fie mai putin importante. Centrul financiar Londra Suprematia centrului financiar Londra este rezultatul rolului istoric jucat de Marea Britanie, conjugat cu absenta reglementarilor asupra tranzactiilor in eurodeze si rezervelor obligatorii la care se adauga supletea sistemului fiscal si facilitatile de instalare pentru bancile straine. Aceste caracteristici reprezinta, de fapt, definitia moderna a pietei offshore. La inceputul deceniului 1980, Londra pierdea teren in favoarea concurentei, ceea ce a determinat cele 3 reforme fundamentale ale sistemului financiar britanic: in primul rand, libertatea de a exercita orice tip de actitate, apoi liberalizarea castiguril Restructurarea pietei fondurilor de stat (gilts) si a bursei de valori a avut loc intr-un moment in care celelalte tari abia incepeau procesul de dereglementare. Succesele nu au intarziat sa apara: 95% din actiunile europene sunt in prezent tranzactionate pe SEAQ. Centrul bancar reprezinta 16% din actitatea bancara internationala. Partea de piata detinuta de contractul BUND la LIFFE este de 80%, fata de doar 20% la DB, bursa germana. Aproximativ 314 din actitatile de emisiune si de tranzactii pe piata primara si secundara a euroobligatiunilor se desfasoara la Londra. Statisticile arata, totodata ca Londra detine 30% din piata mondiala de schimb, fiind cel mai important centru de gestiune a fondurilor. Toate acestea au permis crearea unui cerc rtuos care atrage in permanenta capitaluri. in 1996, la 10 ani dupa marea reforma Big Bang, bursa din Londra continua procesul de modernizare, in vederea cresterii competititatii. Spre deosebire de celelalte centre offshore traditionale, Londra a profitat de pe urma miscarii de liberalizare financiara. Avantajul sau competitiv se bazeaza mai putin pe costuri si modernizarea sistemelor. Este vorba, in acest caz, de un avantaj strategic, bazat pe 3 factori: relatii de afaceri, reputatie, inovatie. Atractia exercitata de centrul financiar britanic creaza un climat favorabil afluxurilor suplimentare de capital, in cautare se sinergie si siguranta. Relatiile de afaceri facute in City constituie un paravan impotriva practicilor neloiale si comportamentelor oportuniste. Silirea unor relatii personale este in favoarea increderii si procura beneficii deosebite firmelor prezente pe piata. Cu toate acestea, suprematia Londrei nu trebuie absolutizata. Suprematia nu inseamna si exclusitate. Daca Londra va ramane in afara Uniunii Europene, legislatia comunitara si vointa politica ar putea determina institutiile financiare europene sa opereze in tarile membre si sa sustina dezvoltarea pietelor continentale, in detrimentul celor britanice. Cartierul City din Londra este organizat in jurul a 6 mari institutii: Banca Angliei, Stock Exchange pietele de materii prime, pietele la termen pentru instrumente financiare noi, piata de schimb si piata eurodezelor. Banca Angliei exercita un control discret, dar eficient, asupra ansamblului de operatiuni financiare desfasurate in City. La inceputul anului 1985 a luat fiinta un nou organism - SIB - Securities and Investment Board. Membrii acestuia sunt numiti de catre ministrul Comertului si Industriei si guvernator. Obiectul actitatii il constituie protejarea operatorilor ce intern pe diferitele piete financiare si bursiere londoneze. in 1986, Parlamentul britanic a votat "Financial Serces Act" (Legea serciilor financiare) care intareste autoritatea SIB. Bursa de valori londoneza, sub forma ei actuala, a luat nastere in 1973, prin gruparea a 6 burse din proncie in jurul London Stock Exchange. A treia piata ca marime la nivel mondial, dupa New York si Tokyo si prima piata europeana, bursa londoneza desfasoara tranzacti: cu actiuni in proportie de circa 20%. Majoritatea tranzactiilor privesc titlurile obligatare emise de stat. Pe piata sunt cotate cu regularitate 2.800 de societati, din care 500 sunt straine. Piata valorilor mobiliare include, de asemenea, piata valorilor necotate - Unlisted Securities Market, rezervata societatilor care nu doresc sa aiba acces la cotarea oficiala. Aceasta piata, infiintata in 1980, a cunoscut, ulterior, o dezvoltare impresionanta. London Stock Exchange, denumita din 1987 International Stock Exchange, s-a adaptat profundelor schimbari intervenite in sistemul financiar international. Reformele intreprinse au autorizat firmele de contrapartida (jobbers) si curtaj (brokers) sa-si deschida capitalul, cedand investitorilor englezi sau straini o parte sau totalul acestuia. In al doilea rand, s-a permis societatilor sa dena membre ale Stock Exchange. Anterior, aceasta posibilitate era rezervata doar persoanelor fizice. O serie de banci si societati de asigurare au putut deveni, astfel, membre ale bursei (Credit Suisse, Louis-Dreyfus, National Westminster, Hambros s.a.). Marii curtieri americani si japonezi detineau deja participari majoritare in cadrul firmelor de curtaj britanice, in scopul obtinerii accesului direct la Stock Exchange. Prezenta marilor societati de comert international si piete la termen, circa 20 la numar, confera Londrei un rol primordial in comertul cu marfuri. London FOX (London Futures and Options Exchange) si Baltic Futures Exchange grupeaza pietele la termen cu produse agricole: cacao, cafea, zahar, orz, grau, cartofi, oleaginoase, animale i, dar si bursa de navluri (la Baltic Futures Exchange). Londra este, in acelasi timp, o piata importanta pentru metale: London Metal Exchange fixeaza cursurile mondiale pentru curpu, plumb, zinc, argint, aluminiu, nichel. Tranzactiile cu produse petroliere au loc la International Petroleum Exchange, atasata ulterior la London FOX. Pietele de optiuni si pietele la termen de instrumente financiare au cunoscut un succes deosebit in Statele Unite. La Londra au fost adaptate cu un succes ceva mai redus. in 1981, Banca Angliei isi da acordul asupra deschiderii pietei la termen: London International Financial Futures Exchange (L1FFE), localizata la Royal Exchange si inaugurata oficial la 30 septembrie 1982. La sfarsitul anului 1982, au fost deschise 4 piete de contracte pentru deze, cotate in dolari americani, respectiv lire sterline, marci, franci elvetieni si yeni. in 1986, LIFFE inaugura o piata la termen pentru dolari americani, cotata in marci. Tranzactiile s-au redus in ultimii ani, piata Londrei nereusind sa se impuna pentru acest gen de operatiuni. In ceea ce priveste titlurile financiare cu dobanda fixa, conducerea LIFFE a infiintat, in 1992 trei piete. Contractele aveau drept suport depozitele in lire sterline la 90 de zile, depozitele in eurodolari la 3 luni si un imprumut in obligatiuni de stat. Dupa un debut destul de greoi, volumul tranzactiilor cunoaste, ulterior, o evolutie satisfacatoare. Recent au fost introduse noi contracte referitoare la obligatiunile de stat americane, britanice si japoneze. La 1 mai 1984, a fost inaugurata piata la termen asupra indicelui bursier Financial Times Stock Exchange 100 (FTSE 100), elaborat in baza cursurilor primelor 100 societati cotate la bursa de valori londoneza. Piata optiunilor asupra valorilor mobiliare, inaugurata in aprilie 1978, a intampinat la inceput, la randul sau, o serie de dificultati. Dupa 1985, tranzactiile se dezvolta puternic. Operatiuni cu optiuni asupra dezelor sau indicelui FTSE 100 se realizeaza si pe London Options Market. Piata eurodezelor s-a nascut la Londra si a ramas si astazi cea mai importanta. in decursul anilor, au aparut si aici inovatiile financiare: eurocertificate de depozit, eurocommercial papers, eurocredite si operatiuni tot mai complexe. ^Avantul pietei eurodezelor se datoreaza, in primul rand, prezentei bancilor straine, dar si competentei dobandite in timp, in printa finantarilor internationale. La cele aproximativ 600 de banci straine trebuie sa adaugam peste 200 institutii financiare britanice, care grupeaza marile banci de depozit (Barclays, National Westminster, Lloyds, Midland), casele de scont, bancile de investitii (SBC Warburg, filiala a Swiss Bank; ING Barings; Kelinwort Benson, filiala a Dresdner Bank; Schroeders; Morgan Grenfell care face parte din grupul Deutsche Bank; Robert Fleming; Hambros; N. M. Rothschild & Sons s.a.). Piata Londrei este specializata in emisiuni euroobligatare. Complexitatea operatiunilor de acest gen necesita competente ce nu pot fi gasite in alta parte. Importanta concentrare bancara a determinat, in consecinta, o piata de schimb puternica, atat la vedere, cat si la termen. Abolirea controlului asupra cursului de schimb, in 1979, a contribuit la intarirea rolului international al acestei piete. Londra este si cea mai importanta piata de asigurari si reasigurari: Lloyd's grupeaza 4.600 de brokeri. City isi mentine suprematia, in ciuda eforturilor depuse, in ultimii ani, de piata asigurarilor din New York. Totodata, ca o reminiscenta a gloriei de odinioara, Londra ramane si prima piata mondiala a navlurilor, detinand si o parte importanta din piata transporturilor pe calea aerului. Din intamplare, desigur si principala piata pentru opere de arta se afla tot la Londra, in casele Christie's si Sotheby's ! Centrul financiar Paris Parisul dispune, in momentul de fata, de o piata obligatara moderna si foarte lichida, fiind, in acelasi timp, prima piata europeana a titlurilor de creanta negociabile. Pietele organizate pentru produsele derivate - MATIF si MONEP - sunt active si sigure, iar "noua piata" este singura de acest gen, deocamdata, in Europa. Politica monetara franceza - cea a francului puternic - constanta, in ultimii 10 ani, isi prezinta acum roadele: fortele pietei sunt mult mai libere ca in trecut. Excedentele balantei curente indica un grad sporit de competititate, profitul intreprinderilor este in crestere, iar investitiile straine de portofoliu inregistreaza recorduri. Volatilitatea pietei obligatare a scazut mult, fiind sub cea a pietei germane, unde nivelul dobanzilor se aliniaza celor americane. Extinderea scadentelor si cresterea economisirii interne au produs sporirea achizitiilor de titluri de acest gen. Piata franceza de capital va juca, probabil, un rol de referinta in cadrul itorului sistem al monedei unice. Procesul de adaptare si modernizare continua zeaza: reforma sistemului conil, suprimarea restrictiilor impuse in prezent bancilor "chefs de file" pentru emisiunile in eurofranci, cresterea sigurantei si transparentei afacerilor. Procesul de privatizare a stimulat capitalizarea bursiera care a progresat puternic, plasand Franta pe locul IV in lume. cu peste 30% din PIB. Extinderea orarelor de tranzactionare situeaza, in prezent, Parisul pe picior de egalitate cu Londra. Parisul reuneste, conform ultimelor date, aproximativ 450 de institutii financiare straine. Pe MATIF, 40% din firmele aderente sunt straine, numarul societatilor bursiere fiind in crestere. Parisul detine suprematia pe piata tranzactiilor in ecu, in baza sistemului integrat de reglementare - livrare SIRE. Consolidarea pozitiei Parisului pe piata ecu / euro presupune lansarea unei piete monetare, a pietei fondurilor de pensii si operatiunilor swap in moneda unica. In prezent, Parisul dispune de o infrastructura foarte performanta care i-a permis sa ajunga din urma Londra. Gestiunea titlurilor este dematerializata in intregime, dupa modelul american de market makers. imbunatatirea pregatirii profesionistilor pietelor, in domeniile naturii titlurilor, ingineriei financiare, gestiunii de portofoliu si tranzactiilor propriu-zise completeaza modernizarea tehnicilor si instrumentelor. Englezii recunosc acum capacitatea specialistilor francezi, indeosebi in domeniul schimbului monetar. In acest sens, se constata o tendinta de migratie a specialistilor deosebit de competenti la Londra unde lucreaza aproximativ 50.000 de francezi, atrasi de veniturile inalte. Piata financiara New-York Datorita faptului ca nu ofera intreaga gama de sercii prezente la Londra, caracterul international al acestei piete este mai putin afirmat. New York este, in primul rand, o mare piata bancara: bancile straine reprezinta, in ultimii ani, cea mai importanta evolutie.In al doilea rand, bursa de valori New York Stock Exchange este cea mai mare din lume, prin volumul tranzactiilor zilnice, iar in ceea ce priveste capitalizarea bursiera, isi disputa, in prezent, locul I cu bursa din Tokyo. Importanta dolarului si pietelor americane de capital au facut din New York un centru de redistribuire a capitalurilor la scara etara. Piata americana de schimb, din motive geografice si tehnice, nu este concentrata intr-un singur centru; majoritatea tranzactiilor se fac, insa, la New York. Aceasta piata, chiar daca nu a atins inca nivelul si competenta celei de la Londra, este de data relativ recenta (dateaza din 1975) si in plina afirmare. New York este o piata importanta si pentru o serie de materii prime: argint, aur, zahar, cafea, cacao si titei. In domeniul produselor financiare noi, New York-ul se plaseaza pe locul II, initiativa apartinand, de regula, pietei din Chicago. Domeniul optiunilor si pietelor la termen pentru indicii bursieri este reprezentat prin aportul deosebit al bursei American Stock Exchange, pentru optiuni si New York Futures Exchange, pentru indici. Asigurarile, navlurile si alte actitati periferice sunt mai putin reprezentative. Piata financiara Chicago Chicago este marele centru promotor mondial pentru pietele la termen, optiuni si burse de comert.In 1970 ia fiinta Chicago Board of Options Exchange, alaturi de Chicago Board of Trade (CBOT), Chicago Mercantile Exchange (CME), Mid America Commodity Exchange (MACE), devenita, in 1986, filiala a CBOT. Primele burse citate asigura 75-80% din volumul actitatilor inregistrate pe pietele americane la termen si circa 60% din tranzactiilor mondiale de aceste gen. Piata cea mai performanta este cea a obligatiunilor de tezaur, media zilnica a tranzactiilor fiind de ordinul a 300.000 de contracte. CBOE, bursa de optiuni asupra valorilor mobiliare, detine 65% din actitatea pietelor americane, prin negocierea contractului de optiune Standard and Poor 100. Aceasta "industrie" a pietelor la termen si optiunilor localizata la Chicago a inceput, totusi, sa piarda teren in favoarea dezvoltarii altor piete americane, dar si noilor burse din Europa, Canada, Brazilia sau Extremul Orient. Bursele din Chicago raspund acestei concurente prin capacitatea lor permanenta de inovare. Centrele financiare elvetiene Ziirich, Basel, Geneva, Lausanne sunt centre bancare foarte importante in distribuirea capitalurilor si gestionarea marilor averi. Pentru emisiunile straine, cele 4 orase elvetiene reprezinta prima piata mondiala. Elvetia este foarte specializata si in comertul cu materii prime. Domeniul instrumentelor financiare la termen, indeosebi optiunile, a fost abordat cu intarziere, in 1988, prin infiintarea unei burse foarte moderne: Swiss Options and Financial Futures Exchange (SOFFEX). Excesul de conservatorism, fiscalitate si prudenta s-a constituit, din pacate, intr-o piedica care explica competititatea mai redusa a pietelor elvetiene din ultimii ani. Piata financiara Luxemburg La originea acestei piete se afla regimul fiscal instaurat in 1929, in favoarea societatilor holding. Fara a fi considerata un paradis fiscal, in adevaratul inteles al cuvantului, piata luxemburgheza a atras 120 de institutii financiare, in cea mai mare parte, filiale ale marilor banci occidentale sau din Europa de Est. Adevarata dezvoltare incepe dupa 1960, prin avantul pietei eurodezelor si euroobligatiunilor. Din motive fiscale, bancile germane nu intern pe piata eurodezelor de pe teritoriul national. Actitatile de aceste gen au fost transferate filialelor imtate in Luxemburg. Dupa 1980, guvernul a incurajat imtarea societatilor de asigurari si reasigurari, prin reglementari legislative incitante, indeosebi in printa determinarii venitului impozabil. Se preconizeaza, de asemenea, dezvoltarea pietei la termen pentru instrumente financiare noi. Piata financiara Amsterdam Fiind cea mai veche dintre pietele europene, piata bursiera Amsterdam este cunoscuta inca din secolul XVII (1611). Forta acestui centru consta in soliditatea sistemului bancar olandez si gradului de liberalizare ridicat. Institutii bancare olandeze de prim rang, cum sunt Algemene Bank Netherland (ABN), Amsterdam -Rotterdam Bank (AMRO) in prezent fuzionate si Rabobank (banca cooperatista), opereaza alaturi de o serie de banci straine, printre care Banque de Paris et des Pays-Bas, BNP si, mai recent, Credit Lyonnais. Bancile olandeze sunt renumite pentru actitatile lor internationale. Pe istorica piata a valorilor mobiliare sunt cotate titluri apartinand firmelor Royal Dutsch Shell, Unilever, Philips, ABN- AMRO, Heineken s.a.. European Options Exchange, deschisa in 1978, cunoaste, in prezent, o evolutie plina de succes prin optiunile asupra valorilor mobiliare, in premiera - asupra dobanzii sau asupra indicilor bursieri. In asociere cu bursele din Montreal, Vancouver si Sydney se negociaza optiuni asupra aurului, argintului sau dezelor. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
