Cea de-a treia etapa a tranzitiei catre moneda unica presupune indeplinirea criteriilor de convergenta, o noua analiza urmand sa aiba loc la inceputul anului 1998.
Pactul de silitate, propus de Germania, reprezinta o inasprire a criteriilor, indeosebi in ceea ce priveste deficitul si datoria publica (3% si 60%). Desi statele au facut eforturi noile pentru apropierea de aceste praguri, se discuta posibilitatea amanarii sau cea a adoptarii unor asa-numite criterii de convergenta reala (situatia balantelor de plati, gradul ocuparii fortei de munca s.a.) care sa le completeze pe cele nominale, fara prea mare succes, pana in prezent. Totusi, in ceea ce priveste datoria publica se intrevede o oarecare suplete: r fi admise in cadrul UEM si statele a caror datorie se orienteaza catre nivelul cerut. Nu este exclusa nici posibilitatea acceptarii unor deficite apropiate de 3%. Dupa cum rezulta din el, in momentul de fata, candidate sigure pentru UEM sunt tarile legate de marca, la care se adauga Irlanda si Finlanda. Celelalte state se r putea integra intr-un interval scurt de timp, mai putin Grecia care, probabil, va ramane exclusa mai multa vreme.
Rolul Bancii Centrale Europene
Banca va fi succesoarea Institutului Monetar European cu sediul la Frankfurt si va fi structurata dupa modelul Bundesbank. Tratatul de la Maastricht prevede un directorat format din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor membre UEM care va sili politica monetara. Consiliul executiv permanent se va ocupa de aplicarea deciziilor, ca presedinte al acestuia fiind vehiculat numele guvernatorului Bancii Olandei, Wim Duisemberg. O a doua instanta, Consiliul general al BCE, va fi compus din guvernatorii bancilor centrale ai tuturor tarilor membre, in situatia in care UEM se va limita, la inceput, la "nucleul dur". Limba de lucru va fi engleza desi este posibila inca o neintegrare a Marii Britanii.
Politica monetara ar putea avea doua obiective: inflatia si cresterea agregatelor monetare care r fi mentinute sub control. O serie de economisti apreciaza ca BCE va dori o moneda euro puternica pentru a se putea stavili inflatia. Oricum, puterea noii monede va fi, in final, decretata de investitorii institutionali si bancile centrale din lumea intreaga care r cumpara sau nu euro ca moneda de rezerva. Rolul bancilor centrale nationale se va restrange, acestea urmand a fi reunite incadrul unui sistem de tip federal - SEBC. (sistemul european al bancilor centrale). Aceste banci r executa politica BCE si respecta dobanzile fixate, operand pe pietele monetare nationale in euro. Alte sarcini, fara legatura cu politica monetara cum este, de exemplu, supravegherea bancara - r constitui in continuare atributii ale acestora.
|
