 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Inflatia si politica monetara
|
|
Combaterea intlatiei prin utilizarea eficienta a pietelor de capital |
|
| Rezultatele tardive si timide ale politicilor de ajustare "sablon", preconizate de FMI, au determinat, in America Latina, o serie de experimente care se bazeaza pe perceperea sensului mutatiilor survenite in mediul financiar international, indeosebi prin lansarea in cursa inovatiilor financiare. Astfel, evolutiile financiare in America Latina, dupa 1990, s-au manifestat cu precadere in trei directii: - in cadrul sistemului bancar existent, constrans sa se adapteze la criza si hiperinflatie, s-au pus in aplicare noi suporturi de credit si economisire; - dezvoltarea circuitului financiar din afara bancilor, prin instrumente specifice, cotate la bursa (fenomenul de "securitization"); - crearea unor piete de capital si economisire, care scapa de sub incidenta controlului autoritatilor monetare. De remarcat faptul ca tarile latino-americane sau cele est-europene se confrunta cu aceleasi dificultati de ordin structural ca si celelalte tari in curs de dezvoltare, indeosebi cu o rata de economisire interna nesatisfacatoare. Aceasta a generat, in timp, piete obligatare restranse, incapabile sa capteze o economisire de durata, foarte importanta pentru silizarea si sustinerea finantarii economiei. O alta trasatura negativa o constituie insuficienta dezvoltare a monedei scripturale, respectiv excesul de hartie moneda de circulatie, concomitent cu emisiunea de titluri financiare foarte lichide pe termen scurt, care circula sub forma de moneda. Asa s-a ajuns ca lichiditatea monetara sa fie suplimentata de o lichiditate financiara, ca urmare a neincrederii in depozitele bancare.In aceste conditii, bancile au pus in functiune instrumente si servicii specifice, transformandu-se din banci de credit, in banci prestatoare de servicii financiare. O prima masura a constat in incurajarea rezidentilor de a deschide conturi in monede straine, in cadrul sistemului bancar national. Scopul a fost acela de a se impiedica tranzactiile ilegale cu devize, concomitent cu atragerea depunerilor autohtone, prin garantii si conditii similare cu cele oferite de bancile straine. La aceasta se adauga inghetarea depozitelor bancare si transformarea acestora in titluri financiare (exemplu, in Argentina, titlurile de stat pe 10 ani, BONEX). Rezultatul a fost atat reducerea datoriei publice interne, dar, in primul rand, reducerea masei monetare in circulatie . In 1988, depozitele bancii centrale in Brazilia cuprindeau doar in proportie de 9 % active monetare, restul reprezentand titluri apartinand datoriei publice si active indexate, cu randament real pozitiv, utilizate atat pe piata primara, cat si in operatiunile de "open-market". Siguranta si renilitatea plasamentului financiar de stat constituie, desigur, o povara pentru finantele publice. in acelasi timp, acesta presupune avantajul de a capta, in perioade de hiperinflatie, economisirea disponibila, prin intermediul bancilor, anihilandu-se, astfel, functia lor clasica: depozit-credit-imprumut. Banca se lanseaza in calitate de intermediar in tranzactiile cu titluri, dar si in cadrul arbitrajelor permanente intre plasamentele pe termen scurt si deviza-refugiu, dolarul. S-a remarcat o "rebancarizare" mai mult sau mai putin artificiala, banca devenind suportul operatiunilor speculative de conversie permanenta, fara ca functia sa de baza - de creditare - sa fie relansata.In situatia unui proces inflationist mai moderat, titlurile pe termen scurt, cu renilitate buna, emise de banca centrala constituie o modalitate de impiedicare a conversiei monedei nationale in dolari. in nezuela, emisiunile de "bono zero-cupon", realizate de Banco Central, drept instrument de control monetar in 1990, presupuneau randamente reale de peste 24 la suta, superioare plasamentelelor dolar. in Mexic, titlurile pe termen scurt si mediu emise de stat sau intreprinderi cu capital majoritat de stat s-au dezvoltat considerabil. Acestea sunt nominative sau la purtator, in moneda nationala sau dolari, cu scadenta variabila si cotate la bursa. Rezulta, din cele de mai sus, ca insuficienta fluxurilor de economisire si conjunctura inflationista contribuie la convertirea functiei bancare traditionale. in acelasi timp, statul devine suportul emisiunilor de titluri financiare, in incercarea de a oferi capitalurilor disponibile un randament realpozitiv. intr-un asemenea context, succesul consta in capacitatea de adaptare a structurilor bancare existente. Daca adaugam la aceasta crearea unor circuite financiare, sub forma instrumentelor clasice, de tipul leasing-factoring-forfaiting, propuse tot de catre banci, obtinem o imagine mai concludenta asupra rolului pe care il poate juca sistemul bancar. Procesul de captare a economisirii mai include si emisiunile de titluri subscrise de investitori institutionali, cum sunt fondurile de investitii private, fondurile de pensii, companiile de asigurare. Efectele pozitive nu s-au lasat prea mult asteptate: din 1990 incoace, se vorbeste de un adevarat boom economic, in tari precum Chile, Argentina, nezuela.Intrucat intre situatia existenta in America Latina si cea din Romania exista o serie de similitudini, abordarea cu seriozitate si competenta a experimentelor de mai sus poate constitui o cale rapida si eficienta de anihilare a "inamicului public nr. l", care este inflatia. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
