Alegerea unei politici de didend (reinvestire/distribuire) poate fi determinata de fiscalitatea aplicata veniturilor din detinerea de actiuni: didend si/sau castig de capital (din cresterea de valoare a actiunii). Daca rata de impozitare este aceeasi, atunci politica de didend poate fi considerata neutra. Daca cele doua surse de venit se impoziteaza diferit, atunci impactul politicii de didend, asupra valorii, dene edent.In principiu, o rata redusa de impozitare a castigurilor de capital, in raport cu rata impozitului pe didend, incurajeaza reinvestirea profitului. O rata a impozitului pe totalitatea veniturilor (salarii, didend, castiguri de capital etc.) mai mare decat rata impozitului pe profit va incuraja, de asemenea, folosirea profitului pentru autofinantare.
Sistemele fiscale din tarile cu economie de piata dezvoltata sunt mai diferentiate, pentru favorizarea cresterii economice si pentru etarea dublei impuneri, fn aceste conditii, se poate sili un prag de impozitare reala a didendelor investitorului de capital, in functie de care sa se decida asupra alternativelor politicii de didend. Impozitarea didendelor este mult mai sensibila la rata de impozitare marginala a veniturilor investitorului decat impozitarea castigurilor de capital si a dobanzilor incasate din detinerea de obligatiuni.
Impactul fiscalitatii veniturilor personale, modificabile prin politica de didend, determina ceea ce se cheama "efectul de clientela": actionarii cu venituri personale mai reduse vor solicita si vor primi didende in marimi mai ridicate, in timp ce actionarii cu venituri personale ridicate (ce-i situeaza in transe superioare de impozitare) vor prefera plata didendelor in actiuni noi.
"Efectul de clientela" poate determina modificari marginale ale compozitiei actionariatului, in vederea modificarii politicii de didend. Pentru societatile care coteaza in Bursa, modificarea structurii actionariatului se poate face prin vanzarea (sau rascumpararea) actiunilor sale la (din) Bursa. Pentru a incuraja pe micii investitori (economisitori), de a cumpara si detine actiuni ale intreprinderii (si a asigura, astfel, lichiditatea lor in Bursa), conducerea intreprinderii poate decide distribuirea de didende importante.
Din pacate. in sistemul nostru fiscal nu s-a adoptat inca etarea dublei impuneri (a profitului si a didendului) si nici diferentierea impozitarii didendului de cea a cresterilor de capital si de cea a dobanzilor incasate. Drept urmare, nu putem sili un prag de impozitare real al didendelor, in functie de care, rata marginala de impozitare a veniturilor investitorilor sa dea indicii asupra celei mai bune politici de didend.
|
