 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Politica de dividend
|
|
Teza neutralitatii politicii de dividend |
|
| Optiunea conducerii intreprinderii, intre reinvestirea partiala sau integrala a profitului net al actionarilor si/sau distribuirea partiala ori totala a acestuia sub forma de dividende, defineste politica de dividend. Alegerea uneia sau alteia dintre alternative, ori a unei combinatii dintre ele, este guvernata de aceeasi cerinta majora a finantelor: maximizarea lorii intreprinderii, fn ciuda cercetarilor numeroase si reduile in materie, nu s-a constatat o apropiere a punctelor de vedere, ci, mai debraba ,o separare in trei curente (politici) de dividend: de neutralitate, de favorizare sau de descurajare a distribuirii de dividende. In ipotezele de piata perfecta (absenta a fiscalitatii si a costurilor de tranzactie, atomicitate, simetrie de informatie etc), Modigliani si Miller au demonstrat ca politica de dividend nu este altce decat o politica de finantare. Aceasta este, respectiv, o decizie (alegere) intre finantarea din surse proprii interne (autofinantare si, deci, reinvestire de profit net) si finantarea din surse proprii externe (aporturi noi la capitalul social). Ca si politica de indatorare (alegere intre sursele proprii si sursele imprumutate), politica de dividend nu are nici o incidenta asupra lorii intreprinderii si asupra costului mediu ponderat al capitalului. In absenta costurilor de emisiune a actiunilor noi si a unui mediu economic cert, loarea intreprinderii este independenta (neutra), in raport cu politica de dividend. Astfel, loarea unei actiuni a intreprinderii, la momentul to (Po ), este determinata de marimea certa a remunerarii capitalurilor proprii prin dividende ( D 1 ) si de pretul de renzare (P 1 ) , ambele actualizate la rata costului capitalului (k ). La momentul t0 capitalul propriu era compus din "n" actiuni si, deci, loarea sa totala este V0 = n*P0 La momentul ii, are loc o crestere de capital prin emisiunea si subscrierea a "m" actiuni noi, la pretul de emisiune P1 . fn aceste conditii, loarea capitalurilor proprii ale intreprinderii devine: n . P0=1:(1+k) (nD1 + (n + m)P1-mP1In care intrarile de lichiditati, din aporturi noi la capitalul social si din exploatarea in perioada 1(m Pi +X ), sunt egale cu afectarile acestor lichiditati (iesiri = / + n Di) pentru achitarea investitiilor si plata dividendelor. Concluzia lui Modigliani & Miller este, deci, ca loarea intreprinderii este independenta de politica de dividend. Valoarea intreprinderii nu este dependenta decat de politica sa de investitii si de rata sa de renilitate economica (X/AE ). Averea actionarilor nu este afectata de politica actuala sau viitoare de dividend a intreprinderii. fn fapt, Modigliani si Miller considera ca actionarii sunt indiferenti intre remunerarea prin dividende sau prin cresteri de capital ale actiunilor lor, pentru ca intreprinderea se poate autofinanta nelimitat si fara costuri de emisiune (ipoteze initiale). Managerii si actionarii intreprinderii urmaresc acelasi obiectiv: maximizarea lorii intr-un mediu fara fiscalitate. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
