 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii
|
|
Diagnosticul rentabilitatii |
|
| Masura renilitatii intreprinderii este data de un sistem de rate explicative de eficienta, determinate, ca raport, intre efectele economice si financiare obtinute (acumularea bruta, profituri, didende etc.) si eforturile depuse pentru obtinerea lor (activul economic, capitalurile investite, capitalurile proprii etc). Ratele de renilitate economica Aceste rate masoara eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate intregii actitati a intreprinderii. Se poate face o anumita distinctie intre ratele de renilitate (raport intre rezultate si capitaluri alocate) si ratele de marja (raport intre rezultate si cifra de afaceri).*/ Asupra acestora din urma vom reveni in cadrul descompunerii rat Capitalurile, asupra carora se analizeaza profiilitatea, sunt cele angajate de intreprindere in cadrul exercitiului, respectiv capitalurile proprii si capitalurile imprumutate, pentru cresterea averii proprietarilor si remunerarea furnizorilor" de capitaluri. Renilitatea economica a acestor capitaluri investite ne apare ca o renilitate intrinseca, ce nu tine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii sau imprumutate). Este, deci, independenta de politica de finantare promovata de intreprindere. La numarator, se poate folosi fie profitul din exploatare (PE), fie excedentul brut al exploatarii (EBE). Cea de-a doua rata are avantajul ca EBE nu este afectat de politica de amortizare si de prozioane a intreprinderii. Rata renilitatii economice (re) se determina, deci, ca raport intre excedentul (profitul) brut de exploatare (EBE) si totalalitatea capitalurilor investite. Analiza ratei de renilitate economica nu se poate face decat prin studierea evolutiei in timp a indicatorilor si a componentelor acestora (rezultate, capitaluri), referitoare la aceeasi intreprindere. De asemenea, rata renilitatii economice trebuie sa fie superioara ratei de inflatie, pentru ca intreprinderea sa-si poata mentine substanta sa economica, fn termeni reali, rata renilitatii economice trebuie sa remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobanzii) si al riscului economic si financiar pe care si l-au asumat furnizorii" de capitaluri (actionarii si creditorii intreprinderii). Daca rata inflatiei nu depaseste 10%, atunci rata nominala (rn) este, dupa formula lui Fisher, suma dintre rata reala (rr) si rata inflatiei (n) : rn = rr + ri, de unde rn - ri Daca intreprinderea are o rata a renilitatii economice mai mare decat rata dobanzii la capitalurile imprumutate, atunci actionarii pot beneficia de efectul de leer (de parghie financiara) al indatorarii intreprinderii . Rata renilitatii economice trebuie sa permita intreprinderii reinnoirea si cresterea activelor sale intr-o perioada cat mai scurta. De aceea, se considera corespunzatoare o rata EBE/Active fixe brute, mai mare de 25%. Ratele de renilitate financiara Acestea masoara randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar, pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor intreprinderii. Renilitatea financiara remunereaza proprietarii intreprinderi,i prin acordarea de didende catre acestia si prin cresterea rezervelor, care, in fapt, reprezinta o crestere a averii proprietarilor. Deci, rata renilitatii financiare (rf) este egala cu raportul: rt = Profit net Capitaluriproprii Cu toate ca aceasta rata este foarte utilizata ca instrument de analiza financiara, trebuie sa se tina cont de inconvenientele metodologice ale determinarii profitului net: regimul de calcul al amortizarilor si prozioanelor, cel al cheltuielilor deductibile din materia impozabila etc. Renilitatea financiara este, deci, influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia indatorarii intreprinderii. Este de dorit ca rata renilitatii financiare sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii de piata, pentru a face atractive actiunile intreprinderii si a creste cursul lor bursier. Pentru intreprinderile care coteaza la bursa se poate calcula un randament bursier al acestora, determinat de castigul de capital prin cresterea cursului actiunilor si de didendele ce ren per actiune. Pentru a masura reactia bursiera (a pietei financiare), in functie de renilitatea financiara, se poate calcula un indicator reprezentativ, numit coeficientul de capitalizare bursiera (PER = price earning ratio): PER Cursul bursier al actiunii Profitul per actiune PER masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul per actiune, permitand o buna atie a intreprinderilor din aceeasi ramura economica. Variatia PER da o buna evaluare asupra riscurilor intreprinderii in functiune, determinate de riscul economic al ramurii, de indatorare si de variabilitatea profiturilor itoare.In timp ce cursul bursier este o masura externa a performantei intreprinderii, profitul per actiune este expresia directa a profiilitatii intreprinderii. De aceea, vom intalni adesea, ca indicator de analiza financiara profitul per actiune / (Earnings per Share (EPS)): EPS =Profitul net Numarul de actiuni Descompunerea ratelor de renilitate Ca si ratele cinetice, ce se vor analiza in modulul urmator, ratele de renilitate sunt compuse din doua rate: 1) de structura valorica a cifrei de afaceri (rate de marja) 2) de rotatie a capitalurilor, prin cifra de afaceri. Rate de Rata de Rata de rotatie renilitate = structura x a capitaluril valorica a CA cifra de afaceri Fiecare din aceste rate serveste la o analiza financiara mult mai fina a intreprinderii: ratele de structura caracterizeaza conditiile de exploatare economica (capitalurile consumate), iar ratele de rotatie caracterizeaza eficacitatea capitalurilor, angajate de intreprindere in desfasurarea actitatii sale economice si financiare (capitalurile alocate). fn fapt, descompunerea ratelor de renilitate edentiaza influenta a doi factori: - un factor cantitativ (marja de acumulare); - un factor calitativ (rotatia capitalurilor, structura financiara). Marimea efectiva a acestor rate exprima o anumita combinare, intre factorul cantitativ si cel calitativ, de crestere a renilitatii. In felul acesta, se edentiaza dependenta renilitatii financiare de rata marjei nete de renilitate, de rotatia capitalurilor si de structura finantarii (in timp) investitiilor intreprinderii. Desi ne apare surprinzator, o crestere a renilitatii financiare poate fi obtinuta (in anumite conditii) prin cresterea indatorarii . Evaluarea pozitiei concurentiale a intreprinderii Analiza financiara poate fi detaliata pe produse si pe domenii de actitate: productie, sercii, comercializare, investitii financiare. Produsele si actitatile parcurg, in evolutia lor, anumite faze ale ciclului de ata , care ridica probleme financiare specifice prind nevoia de finantare si modalitatea de acoperire financiaraPornind de la aceasta schema, se poate face o dezvoltare a diagnosticului financiar pe domenii de actitate a intreprinderii, in functie de pozitia concurentiala pe piata produselor/serciilor respective si de faza de crestere a actitatii respective. In acest sens, teoria financiara a retinut matricea strategica, elaborata de Boston Consulting Group, Pozitia concurentiala pe piata se apreciaza, in functie de urmatoarea rata: Vanzari ale intreprinderii / Vanzari ale intreprinderii concurente, cea mai bine plasata pe piata in domeniul de actitate analizat. Acest criteriu de evaluare a pozitiei concurentiale a fost retinut ca urmare a constatarii existentei celor mai scazute costuri la intreprinderile care au realizat cele mai ridicate cifre de afaceri cumulate. Ca urmare a acestui avantaj ativ, intreprinderea respectiva domina piata. In functie de aceasta rata a pozitiei concurentiale, intreprinderea este considerata lider", daca rata > 1 sau slaba", daca rata < 1 (exista alti concurenti care domina piata). fn ceea ce priveste al doilea criteriu, in mod cu totul conventional, intreprinderea este considerata forte" si actitatea sa poate fi atractiva daca are o rata a cresterii economice mai mare de 10 %, sau poate fi considerata slaba" si cu o actitate neatractiva, daca rata cresterii este mai mica de 10 %. Cresterea actitatii este insotita de cresterea renilitatii prin reducerea costurilor. fn functie de aceste doua criterii, fiecare produs sau domeniu de actitate poate fi reprezentat intr-o anumita pozitie din matricea BCG si, in functie de aceasta pozitie se poate face un diagnostic financiar prind fluxurile de trezorerie care caracterizeaza pozitia respectiva: nevoie de finantare a investitiilor (strategice, de exploatare) sau surplus de lichiditati si posibilitati de investitii externe (financiare) sau, dimpotriva, risc de faliment. La aceste 4 elemente ale matricei corespunde un anumit tip de reactie financiara, indeosebi prind fluxurile de lichiditati: - in pozitia de stea" sau de vedeta" (crestere forte" si pozitie de lider" pe piata), intreprinderea realizeaza profituri brute ridicate, dar o mare parte a surplusului de lichiditati, din exploatare este absorbita de finantarea investitiilor de crestere forte" a actitatii (investitii in active fixe si in cresterea nevoii de fond de rulment); - in pozitia vaca cu lapte", intreprinderea, care detine, in continuare, pozitia de lider", realizeaza vanzari importante, renilitate ridicata si surplus de lichiditati. Investitiile sunt slabe si, deci, surplusul de lichiditati depaseste nevoia de finantare a cresterii interne. Sunt, deci, premise pentru o politica de investitii financiare in cresterea externa a intreprinderii; - in pozitia dilema" (crestere forte" dar pozitie secundara pe piata), intreprinderea inregistreaza o renilitate slaba, ca urmare a volumului redus de vanzari. Aceasta renilitate nu-i permite sa-si autofinanteze cresterea forte", fiind nevoita sa apeleze la capitaluri externe (emisiuni noi de actiuni si/sau obligatiuni sau imprumuturi bancare); - in pozitia ratoi schiop" sau povara grea", intreprinderea se afla in declin. Echilibrul de lichiditati se realizeaza pe seama incasarilor din dezinvestire (vanzarea activelor). Se impune o decizie de restructurare a actitatii, dupa un studiu atent de marketing si de management financiar. Dupa identificarea pozitiei in matrice, autorii modelului sugereaza o serie de recomandari strategice, in functie de evolutia probabila a actitatii analizate. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
