FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Necesitatile de finantare a activitatii intreprinderii
|
|
Ciclul financiar si ciclul de exploatare |
|
In vederea realizarii obiectului sau de activitate, intreprinderea isi constituie o structura patrimoniala adecta, un capital economic, fix si circulant, constand din bunuri materiale (si imateriale), reunite pentru realizarea de alte bunuri si/sau servicii. Este vorba de un flux real de bunuri si servicii din economie catre societatea nou infiintata, compensat de un flux financiar, in sens invers. Acest flux real (ca si cel financiar) nu poate exista decat in urma unei acumulari prealabile de bunuri, de servicii (sau de bani), aflate in stoc la anumiti agenti economici. Constituirea imobilizarilor si stocurilor, la societatea nou infiintata, modifica structura imobilizarilor si stocurilor la agentii economici furnizori de elemente patrimoniale, fn general, are loc un flux real catre societatea noua si un flux financiar invers, catre agentii furnizori. Acestia din urma, schimba imobilizarile si stocurile lor reale (de masini, utilaje, cladiri, materii prime etc.) pe imobilizari si stocuri financiare (drepturi de participatie, creante, lichiditati), cedate de societatea nou infiintata. Functionarea, in continuare, a societatii genera, de asemenea, fluxuri compensatorii reale si financiare, dar cu preponderenta pentru activitatea de productie, pentru ciclul de exploatare. Relatiile dintre fluxuri si stocuri sunt fundamentele mecanismelor financiare.1 Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiilor ce intervin intre momentul transformarii monedei, a lichiditatilor proprii sau imprumutate, in bunuri si servicii, pana in momentul in care se recupereaza moneda alocata. Ciclul financiar cuprinde o succesiune de modificari ale stocurilor reale, datorate unor fluxuri reale (unor procese de productie si/sau de comercializare), pana la forma de stoc care poate fi transformata in bani, recuperandu-se capitalul financiar, ansat initial si obtinand un surplus monetar. fn functie de activele constituite si de pozitia lor in structura de exploatare a intreprinderii, distingem cicluri financiare lungi ale capitalurilor fixe si cicluri financiare scurte ale capitalurilor circulante. Ciclurile financiare ale imobilizarilor sunt de marimi diferite, in functie de natura acestora, in functie de caracterul lor amortizabil sau neamortizabil. La actuala structura a capitalurilor fixe din industria nationala, putem aprecia ca durata unui ciclu financiar este, in medie, de 20-21 de ani si ca reflecta o rotatie lenta si o pondere redusa a masinilor si utilajelor active, in totalul capitalului fix. Ciclul financiar al imobilizarilor se suprapune peste mai multe cicluri financiare ale capitalurilor circulante (cicluri de exploatare), prin care se recupereaza, de altfel, capitalul financiar ansat in imobilizari (amortizari acumulate). Exista posibilitati, de asemenea, multiple de investire a capitalului in active circulante, in vederea fructificarii acestuia in corelatie cu munca si factorii naturali. fn ceea ce priveste activitatea industriala, capitalul poate fi investit in cumpararea de materii prime, in vederea fabricarii si vinderii de bunuri pe piata, fn activitatea comerciala, capitalul poate fi investit in cumpararea de marfuri en gross", in scopul nzarii lor en detail" pe piata, fn prestarile de servicii, capitalul este folosit pentru procurarea de informatii, pentru intretinerea echipamentelor de prestari servicii etc, in vederea servirii populatiei. in toate aceste situatii, ciclul financiar este, deci, mai scurt decat in cazul imobilizarilor. Acesta inregistreaza durate mai mici sau mai mari, in functie de caracteristicile ciclului de exploatare: comercializarea de bunuri, constructii civile sau agroindustriale etc. Un ciclu de exploatare incepe, deci, cu aprovizionarea pentru formarea stocurilor si se inchide cu incasarea clientilor pentru marfurile ndute sau pentru produsele finite livrate acestora. Ciclul de exploatare se prezinta astfel ca o succesiune de stocuri in diferitele faze ale exploatarii, de marimi fizice diferite si de lori crescatoare pe unitate de masura. Valoarea unei unitati de stoc este crescatoare, pe masura inaintarii in ciclul de exploatare, la loarea initiala adaugandu-se cheltuileile de stocare si cele de prelucrare sau de circulatie a acesteia pana la incasarea clientilor beneficiari. 3 Ori, procurarea, pastrarea, prelucrarea si circulatia acestor stocuri genereaza cheltuieli banesti, care dau continut notiunii de nevoie de finantare a ciclului de exploatare". In raport cu caracteristicile ciclului de exploatare, nevoia de finantare a ciclului de exploatare (NFCE) are incidente riabile cu trezoreria. Exemple : (1) Daca un comerciant obtine, din partea furnizorului sau, un credit comercial (credit-furnizor) de 15 zile, iar marfurile sale sunt rendute si incasate in 10 zile, aceasta determina derularea intregii afaceri, fara a fi nevoie de un capital initial pentru cumpararea marfurilor. Comerciantul dispune, pe durata a 5 zile, de o trezorerie gratuita echilenta cu incasarile pe 5 zile, ce pot fi folosite pentru alte scopuri pana la data platii furnizorului. (2) Daca, dimpotri, ciclul de productie al unei constructii civile este de un an si creditul comercial, acordat de furnizorul de materiale pentru investitii, este de 90 zile, constructorul avea nevoie de trezorerie timp de 9 luni, pana la incasarea contralorii constructiei civile. Toate platile, pe durata constructiei (pentru materiale, salarii etc), se vor face dintr-o trezorerie constituita, in prealabil, din capitalul propriu sau imprumutat de la terti. Furnizorul de capital poate fi chiar beneficiarul constructiei prin efectuarea de plati partiale in ans, convenite printr-un contract de credit comercial (credit-cumparator). Intre aceste doua modalitati extreme de manifestare a ciclului de exploatare se situeaza o multitudine de situatii intermediare ale impactului ciclului de exploatare si ale scadentei platilor si incasarilor asupra trezoreriei. in concluzie, nevoia de finantare creste odata cu (1) cresterea volumului si duratei stocurilor, precum si cu (2) cresterea volumului si duratei creditelor acordate clientilor. Nevoia de finantare scadea (chiar pana la degajarea unei trezorerii disponibile) odata cu (3) cresterea volumului si duratei datoriilor si creditelor primite de la furnizori. Altfel spus, fragilitatea sau, dimpotri, silitatea unei intreprinderi, depinde de trei factori: 1 - stocurile si interlul lor de stocare; 2 - clientii si interlul lor de incasare; 3 - furnizorii si interlul lor de plata. |
|
Politica de confidentialitate
|