 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Gestiunea activelor s! pasivelor circulante
|
|
Ciclul de exploatare, stocuri sl gestiunea lor |
|
| Prin ciclu de exploatare se intelege ansamblul operatiunilor realizate de intreprindere pentru a-si atinge obiectivul, obiectiv care consta in producerea de bunuri si sercii in scopul de a le schimba. Ciclul de exploatare cuprinde trei faze : ' achizitionarea de bunuri si sercii, ceea ce reprezinta faza aprozionarii ; ' transformarea bunurilor si serciilor spre a se ajunge la un produs finit, ceea ce reprezinta faza productiei ; ' vanzarea produselor, ceea ce reprezinta faza comercializarii. Acest proces trebuie sa functioneze continuu spre a se asigura o folosire optima a mijloacelor puse in miscare, adica a muncii si capitalului. Fluxul fizic al intrarilor (achizitiilor) si fluxul fizic al iesirilor (vanzarilor) intern, in general, in mod discontinuu. Functionarea normala si continua a ciclului de exploatare este asigurata prin existenta stocurilor, care reprezinta anumite cantitati de resurse materiale si carora le corespund din punct de vedere financiar niste fonduri. Stocurile se exprima fizic si valoric, cu mentiunea ca pot fi determinate si in numar de zile.Intreprinderea este determinata sa detina trei categorii importante de stocuri : ' stocuri de materii si materiale ; ' stocuri in curs de fabricatie ; ' stocuri de produse finite. Procesele tehnologice si pietele de unde intreprinderile se aprozioneaza si pe care isi vand produsele influenteaza volumul si structura unei parti importante din activul economic. Timpul de stationare al materialelor si al produselor finite, pe de o parte, si durata ciclului de productie, pe de alta parte, sunt factori determinanti ai acestei structuri. Fluxurilor reale le corespund o retea de fluxuri financiare si un ansamblu de active financiare format din creante si datorii. Prin insumarea resurselor materiale in stare de rezerve de productie cu cele din sfera productiei propriu-zise si cu stocurile de produse finite se obtine stocul global, stoc care trebuie sa indeplineasca mai multe cerinte, intre care : ' sa fie complet, cuprinzand toate felurile de resurse materiale ; ' sa fie suficient in orice moment, cu luarea in consideratie a inlaturarii blocarii de fonduri in stocuri supranecesare ; ' sa fie completat in mod sistematic, cu luarea in consideratie a minimizarii cheltuielilor de aprozionare si de stocare. Volumul stocurilor trebuie silit pe baza unor criterii intemeiate din punct de vedere stiintific, deoarece numai pe aceasta cale se asigura desfasurarea ritmica a ciclului de exploatare si etarea blocarii de resurse inutile si costisitoare. Gestionarea eficienta a stocurilor reclama silirea de legaturi directe si de durata cu furnizorii si alegerea acestora si dupa criteriul distantei, silirea si urmarirea unor grafice de aprozionare, lichidarea intarzierilor in aprozionare, reducerea cheltuielilor de transport-aprozionare, reducerea blocarilor de moneda in stocuri inutile, imbunatatirea conditiilor de pastrare si manipulare a resurselor, reducerea pierderilor in timpul transporturilor si depozitarii, reducerea cheltuielilor cu expansiunea si gospodarirea depozitelor. Stocul se formeaza prin intrari (imputs) si se micsoreaza prin iesiri (outputs). Intrarile pot proveni din interiorul intreprinderii sau din afara. Cand intrarile pron din interiorul intreprinderii, ritmicitatea lor depinde de deciziile timentului de productie, iar cand pron din exterior, acestea depind de deciziile timentului de stocaj. Intrarea resurselor materiale poate fi continua sau discontinua. la general, cantitatile cumparate se procura discontinuu, deoarece exista interes de a grupa achizitiile in vederea etarii repetarii unor cheltuieli (de comanda), in acest caz unul din parametrii esentiali ai sistemului de gestiune consta in amanarea furnizarii si, deci, crearea unui interval optim, care separa comanda de receptie. Acest interval poate fi fix sau aleatoriu. Iesirile pot fi si ele facute catre consumatorii externi sau catre alte sectii ale intreprinderii si pot avea caracter continuu sau discontinuu. Tipul de decizie prind stocaj ui depinde de posibilitatile de actiune asupra intrarilor si iesirilor. Daca si unele si altele nu pot'fi modificate, dar sunt aleatoare, singura variabila care poale fi selectata este capacitatea stocajului, capacitate a carei determinare reprezinta un element important in sistemul de gestiune a stocurilor. Politica de urmat in gestiunea stocurilor trebuie sa fie aleasa pe baza unei analize asupra costurilor de stocaj. Aceste costuri se refera la mentinerea capacitatii de stocare, intrari in stocaj, blocarea de fonduri, penuria de stoc etc. Cresterea eficientei activelor circulante reclama, intre altele, silirea nivelului optim al stocului. Operatiile de optimizare trebuie sa preceada definitivarea relatiilor contractuale spre a se asigura o gestiune stiintifica si eficienta a stocurilor. Pentru silirea stocului optim la materii si materiale trebuie sa se gaseasca o solutie matematica intre : ' reintregirea stocului la intervale lungi, solutie care conduce la scaderea cheltuielilor de transport-aprozionare, dar si la o crestere a blocarii de fonduri si a cheltuielilor de pastrare-depozitare ; ' reinnoirea frecventa a stocurilor, solutie ce are ca efect cresterea cheltuielilor de transport-aprozionare (pe comenzi), dar si o reducere a blocarii de fonduri si a cheltuielilor de pastrare-depozitare. La silirea stocurilor prin metode matematice de optimizare trebuie sa se tina cont si de alti factori. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
