 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Modelul de piata al rentabilitatii si riscului valorilor mobiliare
|
|
Rentabilitatea si riscul valorilor mobiliare |
|
| Teoria financiara moderna a formalizat un obiectiv complex al gestiunii valorilor mobiliare, si anume optimizarea corelatiei dintre renilitate si risc, in plasarea capitalurilor financiare. Aceasta noua preocupare este tot mai necesara, in conditiile unei volatilitati2 sporite a valorilor mobiliare, in raport cu variatiile pietei de capital, ceea ce determina o relatie directa intre renilitate si risc. Cu alte cunte, o renilitate mare este insotita de un risc mai mare si invers. Spre exemplu, investirea de capital, in cumpararea unor obligatiuni cu dobanda de 4% in termeni reali, realizeaza o renilitate mediocra, dar cu un risc scazut. Dimpotriva, investirea aceluiasi capital in cumpararea unor actiuni cu didend variabil, ce a inregistrat anterior valori superioare celei de 4% este insotita de un risc mult mai mare: (1) de realizare, in itor, a unei renilitati mai mici de 4%, (2) de faliment si (3) de pierdere 100% a capitalului investit. Renilitatea unei actiuni este determinata de doua componente ale castigului, intr-o astfel de investitie: didendul si crestetea valorii de piata. Motivatia investitorului, de a cumpara o actiune imediat dupa emisiunea ei, este didendul net pe care-l aduce aceasta actiune. Dar orice actiune suscita interesul investitorului si pentru o alta componenta a renilitatii si anume cresterea valorii de piata, in raport cu pretul ei de achizitie. Aceasta ultima motivatie este cea care determina o circulatie bursiera mai mult sau mai putin activa a actiunilor, in functie de castigul scontat prin speculatia bursiera. Asadar, renilitatea unei actiuni cuprinde didendul net (Di) si diferenta de curs dintre pretul de piata (Pi) si pretul de achizitie (Po) al respectivei actiuni. In termeni investitionali, ceea ce intereseaza este renilitatea scontata, cea asteptata din detinerea activului financiar respectiv. Determinarea ei presupune o estimare a fluxurilor itoare de venituri ce vor fi degajate de societatea emitenta. Cel mai adesea st apeleaza, insa, la o extrapolare statistica a renilitatilor anterioare. Se retine, ca ipoteza de lucru, ca in itor tendinta se va pastra, relativ in aceeasi parametrii. De aceea, cea mai buna masura a renilitatii itoare este media renilitatilor inregistrate anterior. Pentru definirea riscului s-au formulat mai multe acceptiuni:3 a) sacrificiul unui avantaj imediat sau absenta unui consum imediat, in schimbul unor avantaje itoare; b) pierderea unui avantaj cert si imediat din achizitia si stapanirea unui bun real sau din consumatia unui serciu contra unui avantaj itor si incert din investitia in valori mobiliare; c) incertitudinea asupra valorii unui bun financiar ce se va inregistra la o data itoare. Multitudinea de exprimari ale conceptului de risc este determinata de complexitatea acestei categorii financiare, complexitate ce va insoti si demersul metodologic de a surprinde si de a preziona marimea lui. Pentru aceasta, se apeleaza la calculul probabilitatilor, respectiv la parametrii repartitiei diferitelor renilitati (inregistrate statistic) si la legile de probabilitate care surprind cel mai bine aceste renilitati ale valorilor mobiliare. Pentru caracterizarea celor doua variabile aleatoare, care sunt renilitatea si riscul valorilor mobiliare, teoria probabilitatilor a retinut, ca relevanti, urmatorii parametri (care se calculeaza din repartitia, respectiv din densitatea de repartitie): (1) valoarea medie (m) a renilitatilor (Ri) ponderate cu probabilitatile de aparitie (Pi) (2) dispersia renilitatilor fata de valoarea medie (a2), calculata ca suma a patratelor diferentelor ponderate cu probabilitatile de aparitie (3) abaterea medie patratica (a) sau abaterea standard, calculata prin radacina patrata a dispersiei Din punctul de vedere al gestiunii portofoliului de valori mobiliare, acesti parametri au o semnificatie deosebita. Valoarea medie se poate asimila cu renilitatea scontata pentru perioada itoare, respectiv renilitatea care are cea mai mare probabilitate de a se realiza. Dispersia se poate asimila cu riscul ca renilitatea efectiva sa se abata de la valoarea medie. Masura cea mai utilizata, a acestei dispersii.este abaterea medie patratica. Prin simetria abaterilor posibile, in raport cu media, se poate admite ca riscul este masurabil - prin valorile negative ale abaterilor, iar cresterea renilitatii - prin valorile pozitive ale abaterilor. Atitudinea (reactia) investitorului s-a-s de risc poate fi: - neutra accepta riscul implicit al valorii mobiliare,cu conditia incasarii unei prime de risc corespunzatoare; -adversa nu accepta decat valori mobiliare performante care au (1) cea mai mare renilitate pe unitatea de risc sau invers, ceea ce este acelasi lucru, (2) care au cel mai mic risc pe unitatea de renilitate scontata. - preferabila accepta valorile mobiliare cu dispersie cat mai mare (volatilitate cat mai mare) fiind incredintat ca va castiga renilitatea superioara mediei (el mizeaza pe probabilitatea de 50% de realizare a abaterilor peste medie). fn comportamentul rational se retine ipoteza ca toti agentii economici au aversiune fata de risc (pentru a-si maximiza functia lor de utilitate). Repartitia renilitatilor unei actiuni intr-un an poate fi determinata pe baza celor 54 de rate de renilitate inregistrate saptamana de saptamana sau pe baza celor 12 rate de renilitate lunare. Ultima baza de date statistice comporta calculul unor medii (lunare) ale renilitatilor si afecteaza acuratetea parametrilor repartitiei. Pentru a afla care este speranta de a se realiza si in perioada itoare aceasta renilitate, (sau o alta renilitate scontata), este necesara studierea legii de probabilitate, careia i se subordoneaza aceasta repartitie a renilitatilor. Din numeroase studii de determinare a legii de probabilitate a distributiei ratelor de renilitate ale valorilor mobiliare, se poate concluziona ca, "din punct de vedere operational si statistic, legea normala constituie o excelenta aproximare a distributiei observate (mai ales pentru portofoliu)5. Aceasta concluzie are o importanta deosebita pentru preziunea gestiunii portofoliului, deoarece se poate sili probabilitatea ca o renilitate intentionata sa se realizeze intocmai sau se poate sili care este probabilitatea ca renilitatea sa se situeze intre anumite limite critice pentru gestiunea valorilor mobiliare. Se accepta ipoteza ca, in itor, conditiile de desfasurare a actitatilor intreprinderii emitente si ale mediului economic national, in care se desfasoara aceste actitati, raman constante. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
