Pentru inceput, reamintim regulile fundamentale ale echilibrului financiar: (1) nevoile permanente pentru constituirea activelor fixe trebuiesc finantate din surse permanente, mobilizate pe termen lung sau pe termen nelimitat si (2) nevoile temporare trebuiesc acoperite din surse temporare, iar fondul de rulment sa fie mai mare decat nevoia de fond de rulment, pentru a degaja o trezorerie neta poziti, fn realizarea echilibrului financiar, calitatea a doua decizii este esentiala : decizia de investitii si decizia de finantare, fn functie de criteriile financiare analizate anterior, decizia de investitii face alegerea intre investitia interna in active fizice (echipamente materiale etc.) si investitia financiara in lori mobiliare, fn decizia de finantare, principala alegere se face intre sursele proprii si cele imprumutate. Criteriul de selectie il reprezinta costul procurarii capitalului, urmarindu-se reducerea costului mediu ponderat al capitalului.
fn cadrul surselor proprii, gestiunea financiara are de ales intre autofinantare (capital intern) si aporturi noi la capital (surse proprii externe). Capacitatea de autofinantare (asa cum s-a determinat in modulul 2) este determinata, in principal, de marimea amortizarilor si provizioanelor, calculate si neconsumate inca, si de marimea profiturilor nerepartizate inca. in cea mai mare parte, capitalul intern din autofinantare nu este oneros Amortizarea si provizioanele sunt cheltuieli calculate care se exonereaza de la plata impozitului pe venit.Profitul net, dupa deducerea impozitului pe profit, ramane o sursa gratuita de finantare pana la incorporarea, in capitalul social, a rezervelor astfel constituite. Numai dupa distribuirea de actiuni gratuite, autofinantarea devine generatoare ae costuri pentru remunerarea, prin dividende, a capitalului intern, convertit in capital social. Dezinvestitia ofera si ea o sursa interna de capital neimpozitata, cu exceptia pluslorii obtinute din cesiunea activelor fixe dezinvestite. lata de ce autofinantarea este cea mai eficienta solutie de acoperire a nevoilor permanente de capitaluri, fnsa, capacitatea de autofinantare este adesea insuficienta, de aceea se apeleaza la surse externe de capital :
- proprii, prin noi aporturi de capital (in numerar si/sau in natura) sau prin subventii de la bugetul statului;
- imprumutate, prin emisiunea si nzarea de obligatiuni si/sau prin contractarea de credite bancare pe termen mediu si lung;
- inchiriate, cu posibilitatea cumpararii ulterioare, la un pret presilit, a mijloacelor fixe (leasing).
Selectia si combinarea acestor surse formeaza continutul deciziei de finantare pe termen lung, iar criteriul de optimizare il constituie loarea actualizata neta ce rezulta din fiecare rianta de finantare.
|
