 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Uniunea europeana
|
|
Istoria uniunii europene |
|
| Tentative de unificare a natiunilor europene au existat inca dinaintea aparitiei statelor nationale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominata de celti, iar mai tarziu a fost cucerita si condusa de Imperiul Roman, centrat in Mediterana. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forta. Imperiul franc al lui Carol cel Mare si Sfantul Imperiu Roman au unit zone intinse sub o singura administratie pentru sute ani. Uniunea vamala a lui Napoleon si mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenta tranzitorie. Data fiind diversitatea lingvistica si culturala a Europei, aceste incercari au implicat de obicei ocupatia militara a natiunilor, conducand la insilitate, altele au durat mii de ani si au fost insotite de progrese economice si tehnologice, asa cum s-a intamplat in timpul asa-numitei Pax Romana, in cadrul Imperiului Roman. Una dintre primele propuneri pentru o unificare pacifica prin cooperare si egalitatea statutului de membru a fost facuta de Victor Hugo in 1851. In urma catastrofelor procate de Primul si al Doilea Razboi Mondial, necesitatea formarii unei (ce a devenit mai tarziu) Uniuni Europene a crescut, din cauza hotararii de a reconstrui Europa si de a elimina posibilitatea unui nou razboi. Acest sentiment a dus in cele din urma la formarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului de catre Germania (de Vest), Franta, Italia si tarile din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea in aprilie 1951 a Tratatului de la Paris, care a intrat in vigoare in iulie 1952. Prima uniune vamala totala, cunoscuta initial sub denumirea Comunitatea Economica Europeana (informai chiar si Piata Comuna), a fost creata prin Tratatul de la Roma in 1957 si implementata la 1 ianuarie 1958. Aceasta din urma s-a transformat in Comunitatea Europeana care este in prezent primul pilon" al Uniunii Europene. UE a eluat dintr-un organ comercial intr-un parteneriat economic si politic. Definitivarea Uniunii Europene s-a facut prin ratificarea de catre ansamblul tarilor membre ale Comunitatii Europene a Tratatului de la Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1992. Ca presedinte al Conventiei pentru Viitorul Europei, fostul presedinte francez Valery Giscard d'Estaing a propus schimbarea numelui Uniunii Europene in Europa Unita, dar acest lucru nu a fost aprobat. Tratatul de la Roma Tratatul de la Roma se refera la tratatul prin care a fost instituita Comunitatea Economica Europeana (CEE) si a fost semnat de Franta, Germania de Vest, Italia, Belgia si Luxemburg la 25 martie 1957. Initial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunitatii Economice Europene. Totusi, Tratatul de la Maastricht 1-a amendat eliminand, printre alte lucruri, cuvantul Economic" atat din numele comunitatii, cat si al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunitatii Europene sau Tratatul CE.In aceasi zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA, Euratom): cele doua tratate, impreuna cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, care a expirat in 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atat Tratatul de la Roma, cat si Tratatul CEEA au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatul initial a fost modificat de catre toate tratatele ulterioare. Tratatul de la Nisa a incercat sa consolideze toate tratatele intr-un singur document, dar Tratatul CE a ramas o sectiune de sine statatoare in cadrul acestuia. Desi intrarea in vigoare in 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas in directia integrarii europene, luarea majoritatii deciziilor in cadrul Uniunii se face inca dupa baza legala a Tratatului CE, care ramane principala sursa a legislatiei comunitare. Tratatul a fost semnat de catre urmatorii: - Paul-Henri Spaak si J. Ch. Snoy et d'Oppuers din partea Belgiei; - Konrad Adenauer si Walter Hallstein din partea Germaniei; - Christian Pineau si Maurice Faure din partea Frantei; - Antonio Segni si Gaetano Martino din partea Italiei; - Joseph Bech si Lambert Schaus din partea Luxemburgului; - Joseph Luns si J. Linthorst Homan din partea Olandei. Tratatul de la Maastricht Tratatul de la Maastricht, numit si Tratatul pentru Uniuni Europene (TUE), a fost ratificat de ansamblul tarilor membre ale Comunitatii Europene la Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1992. Acesta marcheaza formarea Uniunii Europene, bazata pe acesti trei piloni: 1. Comunitatile Europene (CE); 2. Politica externa si de securitate comuna (PESC); 3. Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala (CPJMP). Tratatul de la Nisa Tratatul de la Nisa este un Tratat care modifica Tratatul privind Uniunea Europeana, tratatele de instituire a Comunitatilor Europene, precum si anumite acte conexe. A fost semnat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre UE la 11 decembrie 2000, in cadrul Consiliului European de la Nisa (Franta) si a intrat in vigoare dupa incheierea procesului de ratificare. Cele mai importante modificari: Deciziile se iau prin intrunirea majoritatii calificate (se renunta la unanimitate). Se introduce majoritatea dubla, care cere, pe langa majoritatea calificata, majoritatea statelor membre (pe principiul ca fiecare stat ar avea un t). Aceasta formula trebuia sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2005, insa data a fost modificata prin Tratatul de Aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004. Compozitia si functionarea organelor europene a fost modificata foarte putin din anii 1950, desi numarul de state membre a crescut de la 6, la inceput, pana la 15 si Uniunea Europeana are astazi mai multe atributii decat la inceputurile integrarii europene. O extindere a Uniunii Europene cu pana la 12 state fara adaptarea institutiilor acesteia ar fi trimis Uniunea in colaps.Intr-o uniune de 27, cu regulile de pana atunci, Comisia Europeana ar fi avut 33 de membri, numarul membrilor Parlamentului European ar fi depasit cifra de 800, iar procesul de luare a deciziilor ar fi fost astfel puternic incetinit. Dupa incheierea procesului de ratificare pentru noua constitutie europeana, aceasta din urma va inlocui Tratatul de la Nisa. Procesul de ratificare a fost insa blocat datorita rezultatelor negative ale referendu-murilor din Franta si Olanda. De la 1 noiembrie 2004, luarea decizilor in 25 se face dupa urmatoarea impartirea turilor: 29 turi: 27 turi: Germania Spania Franta Polonia Italia 7 turi: Marea Britanie Danemarca 10 turi: Finlanda Austria Irlanda Suedia Slovacia Lituania 13 turi: 12 turi: Olanda Belgia 4 turi: Grecia Luxemburg Portugalia Letonia Republica Ceha Slovenia Ungaria Estonia 3 turi: Cipru Malta Procedura de luare a decizilor in 27 este aceeasi si se bazeaza pe aceeasi repartitie a turilor, doar ca, in plus, Bulgaria are 10 turi si Romania 14. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
