 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Uniunea europeana
|
|
Istoric al uniunii economice si monetare |
|
| Gandirea promotoare a unei Europe unite este veche si a fost exprimata prin diverse idei. in secolul al XlX-lea, marele scriitor francez Victor Hugo (1802-l885) vorbea de ziua in care toate natiunile continentului se vor uni intr-o societate suprema si vor forma o fratie a Europei, fara a pierde caracteristicile remarcabile ale identitatii lor. Europa a ramas insa profund dizata si afectata in mod deosebit de cele doua razboaie mondiale, care au izbucnit pe acest continent. Dupa Primul Razboi Mondial, ideile si preocuparile pentru o Europa unita au fost frecvent evocate. Adunarea Societatii Natiunilor a adoptat, de exemplu, la 17 septembrie 1930, o rezolutie care hotara crearea Comisiei de studiu pentru Uniunea Europeana. Initiativa a apartinut ministrului de externe al Frantei, Aristide Briant, care a si fost desemnat presedinte al Comisiei. Obiectivul prevazut era crearea unei organizatii europene cu caracter politic si economic. Din cauza crizei internationale si evolutiei evenimentelor pe contin Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial o mare parte a economiei europene era distrusa. Chiar si in aceasta situatie ideile despre unitatea europeana au fost reluate. in 1946, prim-ministrul de atunci al Marii Britanii, Winston Churchill, a vorbit intr-un discurs tinut la Zurich, in Elvetia, despre necesitatea crearii statelor Unite ale Europei".In 1947 a fost lansat ul Marshall", cu scopul reconstructiei europene. Statele Unite ale Americii si-au oferit ajutorul pentru reconstructie tuturor tarilor continentului, dar acest ajutor a fost acceptat doar de tarile care urmau sa constituie Europa Occidentala. La sfarsitul anilor '40 a inceput sa se contureze o noua diziune a Europei dupa criteriul politico-ideologic si sistemul economico-social, respectiv Europa Occidentala si Europa de Est. Contradictiile dintre ele s-au adancit prin crearea celor doua blocuri militare - NATO (1949) si Tratatul de la Varsoa (1955). A urmat o perioada care a intrat in istorie sub denumirea de Razboiul Rece", incheiata abia la inceputul anilor '90. Cele doua parti ale Europei dizate - Vestul si Estul - au urmat cursuri diferite si in domeniul economic. Pentru administrarea ajutorului primit din SUA prin ul Marshall", aceste tari au creat in 1948 Organizatia de Cooperare Economica Europeana. Aceasta a devenit mai tarziu Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), care exista si in prezent, avand desigur alte obiective decat cele ale organizatiei inlocuite. In 1949 a luat fiinta si Consiliul Europei. Ca model pentru inceputurile cooperarii economice a sert si Uniunea vamala a Beneluxului, formata din Belgia, Olanda si Luxemburg, care a intrat in goare in 1948. Primele demersuri in scopul realizarii unei noi unitati europene apartin lui Jean Monnet, pe atunci sef al Organizatiei Nationale a ificarii din Franta. El a propus ca productia de carbune si otel a Frantei si Germaniei sa fie administrata de un organism comun. Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, a mers mai departe si a propus un plan, care i-a purtat ulterior si numele, ul Schuman pentru crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO)". Italia si tarile Beneluxului au sprijinit acest plan si in 1951 a fost semnat Tratatul de la Paris" intre Belgia, Franta, Republica Federala Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. CECO a luat fiinta la 10 august 1952, iar Jean Monnet a devenit primul presedinte al inaltei autoritati a Carbunelui si Otelului. Cele sase tari membre ale CECO au facut un pas important in directia unei uniuni economice generale si a unei uniuni in domeniul utilizarii pasnice a energiei nucleare in 1956, cand au cazut de acord asupra unui raport in acest sens prezentat de Paul Spaak, om politic belgian, un adept fervent al unitatii europene. Aceasta intelegere a dus la semnarea Tratatului de la Roma, la data de 25 martie 1957, de catre cele sase tari, care a pus bazele Comunitatii Economice Europene (CEE) si ale Comunitatii Europene ale Energiei Atomice (EURATOM). Potrit Tratatului de la Roma (1957) si a dispozitiilor adoptate ulterior de catre institutiile sale, Uniunea Europeana urma sa se realizeze treptat, pe etape, mai intai sub forma unei uniuni vamale si apoi a unei uniuni economice si monetare, implicand, in prima etapa, asigurarea liberei circulatii a marfurilor, iar in a doua etapa libera circulatie a capitalurilor, serciilor, fortei de munca si adoptarea monedei unice in teritoriul comunitatii. Intr-o etapa itoare se prevedea si realizarea uniunii politice a tarilor membre.In conceptia Tratatului de la Roma, uniunea economica si monetara implica, pe langa unificarea politicilor economice generale si sociale ale 'arilor membre, si o convertibilitate reciproca totala si ireversibila a monedelor tarilor membre si apoi punerea in circulatie a unei monede unice. Prevederile referitoare la uniunea economica si monetara aveau un caracter general, sarcina concretizarii lor revenind organelor comunitare create ulterior. Se aprecia ca Uniunea vamala este o realizare prea fragila, nefiind in masura sa sustina singura edificarea pietei unice si a altor obiective cuprinse in tratat, fapt ce impunea ca uniunea economica sa treaca printr-o uniune monetara. Astfel s-au nascut cele trei Comunitati Europene. La inceput, CECO, pe de o parte, CEE si EURATOM, pe de alta parte, aveau institutii proprii. in 1967, ele s-au unit functionand sub denumirea de Comunitatile Europene, sau Comunitatea Europeana, cu institutii comune, unice. in mod curent, s-a folosit denumirea de Comunitate Economica Europeana (CEE) si adesea ..cei 6". Daca pana in 1970 nu s-au intreprins masuri pe linia realizarii uniunii monetare, deteriorarea situatiei monetare pe plan international, precum si masurile luate de SUA pe linia intaririi dolarului american pe piata internatio Deteriorarea continua a situatiei economice si sociale din tarile Uniunii Europene, tulburarile monetare produse pe pietele de schimb, au diminuat, pentru un timp, interesul realizarii Uniunii Monetare. Deci, ul Werner (1970) (care prevedea realizarea intr-o perioada de 10 ani, in doua etape, a unei uniuni economice si monetare avand ca obiective: asigurarea convertibilitatii depline a monedelor tarilor membre, eliminarea marjelor de fluctuatie a cursurilor valutare si introducerea unei monede unice) n-a putut fi aplicat, singurele realizari mai importante fiind crearea la 24 aprilie 1972 a dispozitivului sarpelui monetar si infiintarea in aprilie 1973 a Fondului European de Cooperare Monetara (FECOM) care sa se ocupe de finantarea europeana. Tarile participante la sarpele monetar si-au luat angajamentul la 24 aprilie 1972 de a nu permite fluctuatii ale cursurilor valutare reciproce mai mari de 2,25% (asa-zisa fluctuatie concentrata). Fata de monedele celorlalte tari, membre sau nemembre ale CEE, cursurile valutare din sarpele monetar flotau liber. Acest sistem si-a incheiat actitatea in martie 1979, ca efect al crearii Sistemului Monetar European, al carui obiectiv declarat era crearea unei zone de silitate monetara in Europa Occidentala, care sa protejeze economiile acestor tari de insilitatea financiar-monetara internationala si, in mod deosebit, de fluctuatiile puternice ale dolarului american in acea perioada, precum si relansarea procesului de integrare europeana. Sistemul monetar european a insemnat nasterea unei noi monede - ECU {European Currency Unit) - ca unitate de cont. Cursul de schimb al ECU se calculeaza ca o medie ponderata a unui cos valutar alcatuit din monedele statelor comunitare. ECU-ul constituie un instrument de reglementare a relatiilor monetare dintre bancile centrale, valoare de rezerva si valoare de schimb contra numerar, in cadrul noului mecanism de plati si credit.In urmatoarele doua decenii, CEE se extinde prin aderarea in ianuarie 1973 a Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Se constituie astfel cei 9". in ianuarie 1981 adera Grecia, iar in ianuarie 1986, Spania si Portugalia. CEE dene cei 12". Reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene, din 10 decembrie 1991, care a avut loc la Maastricht (Olanda), a decis cea mai importanta reforma din istoria Uniunii. La aceasta reuniune, sefii de stat si de guvern ai tarilor membre ale UE au cazut de acord asupra proiectului de tratat cu prire la Uniunea Economica si Monetara si introducerea monedei unice - EURO.In 1993, tarile membre ale CEE au considerat ca sunt pregatite conditiile pentru efectuarea pasului hotarator al integrarii. Ele au semnat un nou tratat -Tratatul de la Maastricht (Olanda) - care a intrat in goare la 1 noiembrie 1993. Tratatul a modificat si extins tratatul pe baza caruia s-a silit Comunitatea Economica Europeana (CEE). Tratatul a prevazut si schimbarea denumirii din Comunitatea Economica Europeana in Uniunea Europeana (UE). Tratatul de la Maastricht este un fel de constitutie pentru UE. Prin Tratatul asupra Uniunii Europene cetatenii statelor membre den in mod liber cetateni ai Uniunii, cu urmatoarele drepturi: sa se deplaseze si sa-si sileasca domiciliul in mod liber pe teritoriul statelor membre; sa voteze si sa candideze la alegerile municipale si europene care se desfasoara in statul in care isi are fiecare domiciliul, sa fie protejat de autoritatile diplomatice si consulare ale oricarui stat membru; sa se adreseze parlamentului si avocatului poporului.In ianuarie 1995 adera inca trei tari - Austria, Finlanda si Suedia -constituindu-se cei 15", actuala componenta a Uniunii Europene. Asa cum am aratat deja, bazele juridice ale CEE au fost puse de Tratatul de la Roma din 1957. Procesul integrarii a progresat si prevederile acestui tratat nu mai raspundeau corespunzator evolutiilor lui. De aceea tarile membre au semnat un nou document juridic - Actul Unic European -care a intrat in goare la 1 iulie 1987. Actul a silit realizarea pietei unice pana la 31 decembrie 1992, prevazand libera circulatie a bunurilor, serciilor, capitalului si persoanelor pe tot cuprinsul Comunitatii. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
