in anii 1900, bancile din Statele Unite erau slab sistematizate si, in mare masura, nereglementate. in cazul prabusirii uneia sau mai multor banci, nu a existat nici o banca centrala care sa puna la dispozitie capital de rezerva si sa contribuie la absorbirea socului. Deponentii isi pierdeau frecvent economiile desi, daca s-ar fi beneficiat de suficient timp si de imprumuturi ajutatoare, banca ar fi putut supravietui, iar deponentii n-ar mai fi suportat nici o pierdere. in 1907 s-a produs o "panica a cetatenilor bogati", un crah pe piata titlurilor de valoare care, desi i-a afectat numai pe cei bogati, a fost suficient de grav pentru a determina Congresul sa ia masuri. in 1913, acesta a infiintat Sistemul Rezervei Federale (Fed) in scopul garantarii bunei functionari a bancilor americane prin mentinerea unei rezerve de capital bancar pentru toate depozitele din bancile americane si in scopul asigurarii unui sistem monetar imbunatatit, mai sigur si mai flexibil. De la formarea sa, puterea, pozitia si influenta Fedului s-au extins pana la locul central pe care-l ocupa astazi.
Sistemul Rezervei Federale afecteaza aproape fiecare aspect al investitiilor in obligatiuni, desi nu intotdeauna intr-un mod imediat vizibil. Daca investiti in obligatiuni, ar trebui sa aveti o oarecare perspectiva asupra Fedului: ce face, cum face si in ce fel interactioneaza masurile sale cu investitiile dumneaastra in obligatiuni si cu administrarea lor.
|