Modelul matematic de optimizare a fost construit pe un caz particular de aprozionare: intervale constante intre aprozionari, constituire instantanee a stocului si darea lui treptata in consum pana la epuizarea totala (exact in momentul unei noi reaprozionari). Cazul mai general al gestiunii este cel al stocurilor, cu intervale variabile de aprozionare, intervalul convenit prin contract nefiind totdeauna respectat, fn acest caz, se repune in discutie relatia contradictorie renilitate-risc, pentru alegerea unei politici sau alta de gestiune a stocurilor.
(1) O politica prudenta de aversiune fata de risc va determina constituirea unui stoc de siguranta suficient de acoperitor pentru ruptura de stoc" curent, in cazuri de intarzieri in aprozionari. Politica este recomandabila atunci cand costurile antrenate de ruptura de stoc, respectiv cele ce decurg din intreruperea actitatii de exploatare, sunt foarte mari.
(2) O politica agresiva, indiferenta fata de risc, va conduce la determinarea unui stoc mediu de siguranta ca medie aritmetica a stocurilor de siguranta, corespunzatoare fiecarei situatii de intarziere a aprozionarii (inclusiv situatia fara intarzieri).
(3) O politica mai realista ar fi cea care ar optimiza costurile ocazionate de fiecare din politicile anterioare, costuri care pot fi masurabile. Se parcurg doua etape:
a) se determina costurile ocazionate de fiecare nivel al stocului de siguranta, in toate situatiile posibile ale intarzierilor in aprozionari.
b) se determina o matrice a consecintelor", determinate de fiecare nivel al stocului de siguranta asupra gestiunii stocurilor. Este necesar, in acest caz, sa se utilizeze frecventele (inregistrate statistic) de aparitie a intarzierilor in aprozionari.
|
