Analiza fiscalitatii directe in Romania este realizata prin intermediul elului nr. 17 care cuprinde lorile inregistrate de impozitele directe atat global, cat si repartizate pe categorii de impozite directe. Tabelul nr. 18 surprinde presiunea fiscala in anii 1991-2006 a acelorasi impozite. Din acest ultim el se desprinde cu mare usurinta evolutia descrescatoare a ponderii impozitelor directe in PIB. Grafic acelasi lucru este redat de reprezentarea nr. 117. Traiectoria descendenta a raportului impozitelor directe in PIB semnifica reducerea rolului fiscalitatii directe, in primul rand ca efect al crizei economice (in primii ani de dupa Revolutia din 1989) si mai putin datorita reglementarilor vizand scaderea gradului de fiscalitate in acest domeniu. Ulterior si politica fiscala romaneasca a evoluat, iar reducerea importantei impozitelor directe este fara indoiala efectul scontat al reglementarilor fiscale care s-a axat preponderent pe impozite indirecte: in special pe TVA, iar in ultimii ani si pe accizare.
atia intre principalele impozite directe este reprezentata in graficul nr. 118. Se obser din acest grafic ca impozitul pe venitul persoanelor fizice (in special impozitul pe salarii) reprezinta principala resursa fiscala de alimentare a bugetului statului din aceasta categorie. Evolutiv fiecare clasa de impozitare directa este creionata printr-un grafic comun (grafic nr. 119) pentru interlul de timp 1991-2006: evident fiecare impozit direct analizat prezinta o evolutie descendent.
Analiza evolutiei in perioada 1991-2006 a impozitului pe profit, din punct de vedere al ponderii acestuia in PIB, prezinta un punct maxim in anul 1996, dupa care se remarca o evolutie descrescatoare accentuata, punctul de minim (de 1,88%) atingandu-se in anul 2001. Consider ca, in contextul politicii globale de reglementare, Romania urmareste sa utilizeze instrumentul fiscal al impozitului pe profitul societatii, ca fiind un mijloc important de incurajare a intreprinderilor mici si mijlocii, aceasta mai ales pe fondul derularii procesului de pritizare specific tarii noastre. Astfel, intre anii 1992 si 1994, prin intermediul a numeroase facilitati fiscale acordate la plata impozitului pe profit s-a dorit stimularea unui sector prit viabil. in parale! cu atragerea de investitii straine. Practica, a demonsn'at ca, toate aceste facilitati nu au facut decat sa incurajeze o dezvoltare a eziunii fiscale legale, iar acest lucru reiese si din reprezentarea grafica a evolutiei ponderii acestui tip de impozit in PIB. Astfel, scaderea ponderii impozitului pe profit in PIB de la AŤ5 % in 1991 la 3,7% in 1993 putem aprecia ca a fost favorizata de proliferarea scutirilor de impozit, lipsa unui sistem de ajustare neutra, in functie de inflatie, a activelor si pasivelor societatilor, in scopuri fiscale, iar toate acestea au avut drept consecinta erodarea bazei de impozitare. Rezultatul practic al acestei politici a fost acela ca firmele prite si cele mixte aproape ca nu au platit impozite, fapt care a costat bugetul tarii sume reprezentand 3% din PIB. Dupa anul 1997, se acorda in continuare o importanta deosebita procesului de pritizare, dar se urmareste corectarea deficitului balantei comerciale si de plati, alaturi de stimularea anumitor investitii. in anul 2000, impozitul pe profit manifesta o accentuata tendinta de diminuare a ponderii PIB (2,5% fata de 3,1% in 1999), ca efect al pachetului de masuri privind relaxarea fiscala, adoptat de guvernul Romaniei.In prezent ca urmare a indeplinirii dezideratului aderarii Romaniei la 1 ianuarie 2007, tara noastra a renuntat la practica acordarii de facilitati fiscale, iar anii 2004 -2006 au inregistrat chiar usoare cresteri a ponderii impozitului pe profit. in plus fata de cele mentionate anterior, Romania si-a redus cota de impozitare de la 32% la 25% si, prin cota unica la 16%. Astfel, prin extinderea bazei de impozitare a reusit si o usoara majorare a lorii acestui indicator fiscal.
Un alt impozit direct a carui evolutie este analizata in perioada 1991-2006 este impozitul pe salarii (a se vedea graficul nr. 119). Aici se poate obser ca ponderea acestui impozit in PIB cunoaste in general o tendinta descendenta relativ constanta, pe care o consider cea mai potrivita, deoarece marcheaza o scaderea a presiunii fiscale asupra fortei de munca (obiectiv general urmarit in intreaga Comunitate Europeana). Obiectivul scaderii impozitarii salariale este si in prezent una din preocuparile de baza ale guvernului. Reforma Tariceanu a dorit prin introducerea impozitarii cu cota unica o reducerea a fiscalitatii suportata de persoanele fizice. Aplicarea unor noi reglementari in materia impozitului pe salarii era necesara, tinand cont de reducerea continua a impactului acestui instrument de decizie. Mentionez ca in cadrul graficului nr. 119 au fost analizate impreuna impozitul pe salarii si impozitul pe venitul global, intrucat de la introducerea impozitului pe venitul global in anul 2000, statisticile cuprind in cadrul impozitului pe venit, total sau partial, si impozitul pe salarii. Din graficul nr. 119 surprindem asadar si evolutia impozitarii venitului global suportat de persoanele fizice. Se obser ca in primii ani de la instituirea acestui tip de impozit, actiunea de colectare a acestuia s-a desfasurat cu mari dificultati, totusi s-au realizat cresteri reduse ale indicatorului impozit pe venit/PIB in anii 2001-2004.In categoria altor impozite directe (prezentate in evolutie in tot prin graficul nr. 119) sunt cuprinse impozitul pe profitul activitatilor ilicite sau din nerespectarea Legii privind protectia consumatorilor, impozitele pe dividende, impozitul pe onorariul avocatilor si a notarilor publici. Raportand aceste impozite ia PIB-ui anual se obtine procente relativ ridicate, media acestor lori pentru perioada 1991-2006 fiind de aproximativ 4 procente. Evolutia in zig-zag a ponderii acestor impozite directe in PIB in interlul amintit arata ca aceste preleri fiscale nu reprezinta o sursa constanta de procurare a resurselor catre bugetul public.
|
