Sistemul fiscal romanesc a functionat in primii ani de dupa Relutia din decembrie ,989 mai ales ca un mijloc de procurare a resurselor necesare statului pentru a~si acoperi cheltuielile publice. Elutiile inregistrate de politica fiscala (in contextul procesului complex de reforma desfasurat in intreaga economie si societate romanesca) au determinat amplificarea rolului fiscalitatii din Romania, care pe langa procurarea veniturilor publice, serveste la realizarea politicii economice si sociale a puterii publice.
Tabelul nr. 12 prezinta presiunea fiscala din Romania in perioada 1991-2006. Analizand acest el unele concluzii par extrem de facile: in primul rand presiunea fiscala arata, la o prima privire, valori reduse ativ cu valorile Uniunii Europene, care pentru acelasi interval de timp inregistreaza o valoare medie de 40,6%. Ori, in Romania, presiunea fiscala este cuprinsa in urmatoarele limite: cea inferioara este reprezentata in anul 2001 (25,32%) si o limita superioara care se observa in anul 2004 («37%). Prin urmare se poate spune ca presiunea fiscala a prezentat in tara noastra valori mult sub media EU25 pentru aceeasi perioada (cu circa zece procente). Asadar dintr-o prima interpretare a cifrelor, putem spune ca in Romania nivelul fiscalitatii este la limita de jos a fiscalitatii practicate de tarile membre. Media romaneasca a indicatorului de fiscalitate globala ar pozitiona tara noastra pe locul 1 in randul tarilor din Comunitatea Europeana ca presiuni fiscale reduse. Doar Lituania care inregistreaza o medie multianuala de 30% se apropie valoric de Romania.In ciuda acestei realitatii, agentii economici si populatia resimt, totusi, agresivitatea fiscalitatii. Pornind de la aceasta contradictie intre nivelul moderat al fiscalitatii si perceperea sa in note acute de catre contribuabili se cuvin a fi facute cateva precizari. Trebuie aratat, in primul rand, ca nu se cunosc puncte fixe sau praguri pentru indicele fiscalitatii. in tarile membre din Uniunea Europeana, prelevarile agreate de natura impozitelor si taxelor, indiferent de denumire, reprezinta intre 20-50% din PIB. in cadrul tarilor OCDE, media acestui indicator este de 39%. Prin urmare, in tara noastra sarcina fiscala fluctuanta in perioada de tranzitie se incadreaza in valorile mentionate, fiind deci in limite rezonabile abila atat cu tarile UE, cat si cu tarile OCDE. Cu toate acestea o atie in termeni relativi a fiscalitatii nu are relevanta fara o corelare cu abordarea in termeni reali, materiali. Rata fiscalitatii din Romania desi abila cu a altor tari comunitare, nu poate fi apreciata fara a tine cont de faptul ca produsul intern brut pe cap de locuitor in Romania este intr-un raport mult inferior fata de ce! realizat in alte tari din Uniunea Europeana, de exemplu este de 1 la 12 fata de cel din Marea Britanie (o tara cu o fiscalitate medie de 35,9% situata sub media EU25 a intervalului 1995-2005 de 40.6%). Prin urmare forta de sustinerea a fiscalitatii si efectele in termeni reali ai promovarii unei anumite rate a fiscalitatii sunt de cel putin 12 ori mai mari in aceste tari decat in Romania.In al doilea rand, dupa cum s-a aratat, in Romania in prunii ani ai perioadei de tranzitie nu s-a realizat o fiscalitate cu un scop bine silit, ori pentru fiecare mecanism fiscal trebuie sa se stie exact ce se urmareste pentru a nu inhiba elutia naturala a relatiilor de piata si sa se asigure de asemenea o anumita dimensiune a consumului. De aceea se naste o intrebare fireasca in dezbaterea privind analiza presiunii fiscale in Romania in perioada de tranzitie: pana unde poate creste presiunea fiscala? Exista sau nu limite in calea impozitarii? Se stie faptul ca in peste tot in lume, atunci cand s-a pus problema "relansarii", guvernele s-au orientat catre reforme menite sa slabeasca presiunea fiscala. Asa a fost cazul, de pilda, cu prima reforma a lui Ronald Reagan din 1981, iar exemplul american a fost urmat mai apoi si de britanici, despre care s-a rbit pe larg in modulele anterioare. Acest deziderat de reducere a poverii fiscale este extrem de raspandit in prezent in Romania. Guvernul Tariceanu si-a propus ca obiectiv de prima insemnatate reducerea fiscalitatii romanesti, in contextul majorarii bazei de impozitare si reducerea evaziunii fiscale. Dincolo de aceasta frumoasa teorie, este important ca aceste obiective sa se poata transpune in practica in economia romaneasca.
Graficul nr. 111 realizat pe baza datelor din elul nr. 12 prezinta elutiv fluctuatiile indicatorului fiscalitatii globale romanesti pentru perioada 1991-2006. Axele intre care este cuprins acest grafic (minima de 24% si maxima de 37%) arata oscilatiile puternice de la un an la altul determinate de inconstanta politicii fiscale din Romania pe perioada de tranzitie la economia de piata. Schimbarile guvernelor au insemnat tot atatea schimbari de politica fiscala: noi orientari, noi obiective, noi directii de realizare a masurilor de politica fiscala si implicit tot atatea motive de debusolare a contribuabililor si platitorilor de impozite aflati adeseori in imposibilitatea cunoasterii integrale a legislatiei fiscale romanesti aflate intr-o permanenta schimbare. Totusi se pot desprinde unele tendinte. Astfel, in perioada 1991-2000, reforma fiscala si criza economica, pe fondul tranzitiei la economia de piata, si-au pus amprenta si asupra structurii veniturilor realizate la bugetul de stat. Veniturile bugetului de stat au inregistrat o scadere continua ca pondere in Produsul Intern Brut, de la «22% in anul 1991, la «17% la nivelul anului 2000. Ultimii ani ai studiului 2001-2004 marcheaza o crestere a fiscalitatii romanesti determinata de neia crescuta de alimentare a fondurilor publice cu resurse pentru a raspunde cerintelor de integrare in Uniunea Europeana. Anii 2005 si 2006 au marcat reduceri a indicatorului presiunii fiscale romanesti, (ca urmare a introducerii cotei unice de 16% si ca urmare a obiectivului guvernului Tariceanu de reducere a fiscalitatii din tara noastra). Apreciez ca exista numeroase puncte comune intre acest grafic si graficele 4 si 30 care prezinta elutiile ponderii prelevarilor obligatorii in ultimele zece tari membre UE. Toate aceaste tari prezinta in general valori medii relativ scazute si oscilatii puternice in intervalul supus analizei. Opinia autorului este asadar ca presiunea fiscala romaneasca este abila ca nivel si elutie acestor noi tari comunitare.
|
