METODA DE CERCETARE, (de la
grecescul methodos'drum, cale), calea urmata in cercetare, modul in care se desprind concluzii din faptele privite in dinamica si cauzalitatea dezvoltarii lor, altfel ipus, drumul care duce de la fapte la concluzii. M. d. c. este componenta teoretica cea mai activa a stiintei, ea fiind aceea care jaloneaza calea dobindirii de noi cunostinte. Eficienta m. de c. depinde in primul rind de masura in care ea se bazeaza pe reflectarea cit mai ridica a fenomenelor din domeniul instigat, de masura in care reflecta legile obiecti ale respectilor fenomene, in ol doilea rind, eficienta m. de c. este si functie de rigurozitatea si creativitatea de care da dovada cercetatorul in efectuarea ope-latiilor prevazute de respectiva m. de a, in utilizarea mijloacelor prescrise in derea atingerii obiectivului urmarit ' Accentuind insemnatatea acestei laturi subiecti in utilizarea metodei, Descar-tes considera ca m. de c. este, de fapt, utilizarea in cele mai bune conditii a propriei ratiuni. Epistemologia marxist-leninista accentueaza insa latura obiectiva a m. de c, argumentind ca, in ultima instanta, m. de c. este un rezultat al cunoasterii intreprinsa intr-un anumit domeniu de cercetare, ia luind nastere practic prin conrtirea ansamblului de teze enuntiati ale unei stiinte intr-un aparat teoretic normativ, adica intr-un ansamblu de indicatii referitoare la modul cum trebuie abordate fenomenele domeniului respectiv pentru a se obtine cunostinte cit mai ridice.
|
