SISTEM, ansamblu complex de elemente interconectate reactionind intre ele si cu mediul inconjurator in scopul realizarii unui obiectiv comun. El inseamna totodata, ordine dupa un anumit criteriu, ierarhie, conturare a domeniilor si definirea interlegaturilor. S. presupune un mod coerent si sistematic de actiune. Acest concept poate fi aplicat fenomenelor de diferite categorii : unei scheme intelectuale, unui tip de organizare, unei economii, unei societati, unui proces natural. Exista douar clase fundamentale de s. : s. naturale si s. create de om. Primele cuprind, spre exemplu, s. fizice studiate in termodinamica, cristalele, moleculele, atomii, s. biologice etc. Secundele au in vedere s. tehnice, s. conceptionale (s. de idei, s. de conceptii), s. de actiune (analiza, proiectarea si realizarea rationala a unui obiecti, s. economice (s. de ificare si conducere, s. comercial etc.) S. economice se afla intr-o continua interactiune cu mediul extern din care preiau intrari de energie, materii, informatii pentru a-i preda rezultatele prelucrarii intrarilor ceea ce Ie confera caracterul de s. deschise. O particularitate a acestora este ca isi regleaza activitatea prin
feed-baclc ( reactie sau conexiune inversa, ele functioneaza astfel ca sisteme cibernetice care sint observabile, controlabile si adapile. Orice s. este caracterizat prin o anumita structura care reflecta forma specifica a interrelatiilor dintre partile sale la un moment dat. Functionind intotdeauna intr-un mediu dat sau suprasistem orice s. are caracter relativ, se manifesta ca subsistem al unui s. mai cuprinzator. intreprinderea reprezinta, prin excelenta, un s. dar in cadrul ramurii ea joaca rolul de subsistem al acesteia. S. intreprinderii apare ca un tot unitar, o constelatie de subsisteme inter-corelate : productie, personal, financiar etc. In cadrul acestora un rol speciffc si de o deosebita importanta il are subsistemul de marketing (. S. reprezinta esen-tialmente un mod superior de a actiona asupra fenomenelor din natura, gindire si societate.
|
