 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» management strategic
» Managementul datoriei externe
|
|
Analiza datoriei externe a romaniei |
|
| Evolutia datoriei externe a Romaniei in perioada 1990-2005 Desi la inceputul anului 1990 Romania nu intregistra datorii externe si dispunea de rezer valutare de circa 1 miliard euro (ECU pana la 31 decembrie 1998), aceasta situatie era rezultatul politicilor economice irationale de fortare a exporturilor si amputare exagerata a importurilor. Ulterior, neconcordanta dintre mecanismul de alocare a resurselor si performanta economica, reglarea fortata, incordata" a echilibrului din economie, au condus la discrepante gra in cadrul sistemului, atribuind economiei o stare normala" de dezechilibru sil" (cauzat in fond de restrictia de oferta). Tabloul iluzoriu al cifrelor favorabile s-a deteriorat an de an, dezechilibrul structural al economiei adancindu-se si antrenand deficite continue si in bugetul de stat. Datoria externa pe termen mediu si lung a crescut intr-un ritm mediu anual de apr Structura pe valute a datoriei externe a evoluat de la o pondere de 23,5% USD la sfarsitul anului 1992, la o pondere de 58,0% euro la 31 decembrie 1999. incepand cu anul 2000 ponderea valutei euro a inregistrat un trend crescator, atingand nilul de 67,3% la finele lui 2005, in timp ce angajamentele externe in dolari reprezentau doar 26% din total, datorita cresterii ponderii creditelor in euro pe baza intensificarii relatiilor cu statele membre UE.Imprumuturile primite de la creditorii oficiali prezinta o serie de avantaje: costuri mai scazute, tinand seama de marja suportata pe piata privata de tarile percepute ca avand un risc mai ridicat; perioada de gratie mai lunga; durata totala mai lunga - ceea ce diminueaza efortul de rambursare. Dar, dupa cum este cunoscut, aceste credite au si dezavantaje: volumul disponibil este limitat, iar apelul pe scara larga la acest tip de finantare transmite un mesaj putin incurajator pentru institorii straini, intrucat finantarea exceptionala este destinata acoperirii deficitului contului curent si sprijinirii eforturilor de ajustare structurala a economiei, in context, semnalul respectiv avand semnificatia unor eforturi de reformare a economiei niciodata duse pana la capat.Incepand din 1996, Romania, prin Banca Nationala, a patruns pe piata privata de capital, prin imprumuturi sindicalizate si emisiuni de obligatiuni. Pentru a putea efectua astfel de operatiuni, Banca Nationala a primit imputernicirea Parlamentului prin Legea nr. 118/1996, in virtutea recunoasterii prestigiului si increderii de care se bucura aceasta institutie in mediile financiare internationale. Operatiunile au fost minutios pregatite, obiectivul declarat fiind mai putin acela de a finanta deficitul extern, cat de a consolida rezerle valutare si a deschide calea pietei de capital pentru intreprinzatorii romani, cu atingerea aparenta a ambelor obiecti: rezerle valutare au crescut, iar accesul la capitalul strain privat a fost deschis, materializandu-se prin operatiuni directe sau intermediate de banci ce opereaza in Romania. Pe langa avantajele decurgand din operatiunile de acest tip desfasurate in anul 1996, momentul a constituit si prima indicatie a lipsei unei management coerent al datoriei externe. Astfel, ca parte a pretului inerent primei iesiri pe pietele internationale de capital, scadentele de numai trei ani s-au suprapus exact peste varful, deja existent, al serviciului datoriei externe din 1999 (cifrat la circa 2 miliarde euro in evaluarile de la sfarsitul anului 1995) generat de creditele pentru sprijinirea balantei de plati contractate cu G24 in anii 1991-l992. Apoi, prima emisiune de obligatiuni a avut drept tinta piata Japoniei (cu o supraoferta de capital la vremea respectiva), generand un angajament in yeni japonezi, valuta forte cu o pondere extrem de redusa in operatiunile de comert international ale economiei romanesti si, implicit, in structura rezerlor valutare ale tarii. Aceste dezavantaje pe termen mediu ale primelor operatiuni efectuate in anul 1996, au drept cauza structurala lipsa unei strategii de baza a indatorarii externe, strategie imposibil de realizat in lipsa unei adoptari, in conditii de consens general la nilul deciziei politice, a unui program fezabil si coerent de dezvoltare a economiei nationale, urmat de un program national de institii pe termen mediu si lung. Dupa anul 2000 Romania s-a relansat pe pietele de capital cu doua emisiuni de obligatiuni, in valoare de 150 de milioane de euro fiecare, una in septembrie intermediata de Deutsche Bank, si a doua in noiembrie, in colaborare cu bancile de institii Schroder Salomon Smith Barney si ING Bank. Emisiunile de obligatiuni pe pietele externe au fost realizate in special pentru finantarea deficitului bugetar, ultima emisiune cu o astfel de destinatie fiind cea din iulie 2003 realizata cu Deutsche Bank in valoare de 700 milioane euro. De asemenea, s-au incheiat in continuare acorduri stand-by cu Fondul Monetar International, ultimul acord incheiat fiind cel din 2004 din care nu s-a primit nicio transa, incheierea lui urmarind doar crearea unei imagini cit mai favorabile pe pietele externe si cresterea rating-ului de tara acordat Romaniei de catre agentiile specializate. In anul 2005 a fost facuta ultima emisiune de obligatiuni de catre Romania prin intermediul J.P. Morgan, iar beneficiarul acestei emisiuni este Primaria Generala a Municipiului Bucuresti. Datoria cu garantie publica Contractarea de angajamente externe garantate public a reprezentat o ineviila treapta in acceptarea sectorului privat in crestere de catre partenerii straini. In multe cazuri, garantia publica, insuficient de clar definita, a ajuns o sursa de hazard moral, context in care profitul ramane privat, daca afacerea merge bine, dar pierderea este publica, in caz contrar. Primele contracte de credit cu garantia statului s-au materializat in 1992 (sold de 255,6 milioane euro la 31.12.1992), ponderea acestei categorii in total datorie pe termen mediu si lung fiind de 12,5%. La finele anului 1999, soldul a crescut de aproximativ 7 ori, depasind 2,2 miliarde euro, ponderea in total dublandu-se, atingand nilul de 25,5%. Din anul 2000 se observa o evidenta reducere a ponderii datoriei public garantate in datoria externa pe termen mediu si lung, aceasta ajungand in anul 2005 la 17,7%, chiar daca in valori absolute a crescut in continuare pana la 4,34 miliarde euro. Datoria comerciala negarantata (privata) Sectorul privat a patruns si in mod direct, fara sprijinul statului, pe piata creditelor externe, insa cu destula dificultate. in perioada de inceput, accesul la finantare externa pe cai private era posibil exclusiv prin liniile de finantare externa obtinute de la bancile romanesti, ceea ce ingradea optiunile intreprinzatorilor romani. Liniile de finantare, dupa cum este cunoscut, sunt menite sa sprijine exportul tarilor de pronienta ale bancilor creditoare. Treptat, urmand caile firesti ale deschiderii economiei romanesti, sectorul privat nebancar a atins stadiul in care contracteaza direct partenerii straini, bancari si nebancari, rezolvand astfel problemele legate de propria dezvoltare tehnologica sau organizatorica ce necesita finantare externa. Este important de mentionat aici faptul ca, in contextul situatiei unor variabile cheie ale economiei romanesti (nilul dobanzilor la credite, mentinerea cursului de schimb real supraevaluat al monedei nationale, comportamentul excesiv de prudent al bancilor autohtone in procesul de creditare), de foarte multe ori sectorul privat prefera sa apeleze la surse de finantare externe, contra unui cost extern relativ avantajos, prin atie cu pretul surselor interne. Soldul datoriei externe private a crescut, de la 5,1 milioane euro la 31.12.1990, la peste 2,6 miliarde euro la 31.12.1999. Ponderea acestei categorii in total angajamente pe termen mediu si lung era, la sfarsitul anului 1999, de 29,7%. La finele perioadei analizate datoria privata a ajuns la 54,1% din datoria externa pe termen mediu si lung, aceasta datorandu-se faptului ca in ultimii ani sectorul bancar din Romania a contractat credite externe, in derea asigurarii lichiditatilor destinate creditarii interne. De asemenea, in anul 2005, Banca Comerciala Romana a lansat si o emisiune de euroobliga-tiuni in valoare de 500 milioane euro, pe piata londoneza. Datoria pe termen scurt Angajamentele externe pe termen scurt au pronit, in perioada de referinta, cu precadere din operatiunile comerciale si mai putin din imprumuturi financiare. Volumul datoriei externe pe termen scurt a avut ponderea in datoria externa bruta de la 91,6% in 1990 la 8,1% la finele anului 1999. Odata cu trecerea la liberalizarea completa a contului de capital si posibilitatea ca nerezidentii sa detina depozite si titluri in moneda nationala pe termen scurt si lung, s-au creat conditii pentru accentuarea riscurilor vizavi de volatilitatea fluxurilor pe termen scurt si a operatiunilor speculati in general. Din analiza statisticilor balantei de plati aferente anului 2005 reiese faptul ca volumul tranzactiilor de capital pe termen scurt a crescut simtitor, atat in ceea ce priste intrarile de capital, cat si iesirile acestora. in aceste circumstante se impune o monitorizare statistica riguroasa a acestor tipuri de instrumente financiare, in derea evitarii unor derapaje" ale soldului datoriei externe pe termen scurt si ale serviciului aferent acestuia care ar putea afecta serios evolutia principalelor echilibre macro-economice in urmatorii ani. Astfel, in perioada 1998-2002 ponderea datoriei pe termen scurt se plafonase undeva in jur de de 10% din totalul datoriei externe, din anul 2003 ponderea acesteia incepe sa creasca, culminand cu anul 2005 cand atinge nilul de 20%. Structura pe destinatii si pe ramuri economice a datoriei are o foarte mare importanta intrucat in functie de directionarea corecta a capitalurilor atrase economia poate iesi din starea de desilizare in care a pasit dupa 1989. In perioada 1990-l999, Romania a avut nevoie de finantare externa pentru: sustinerea balantei de plati; ajustari structurale; finantarea externa a bugetului (in total, in proportie de 26,8% la sfarsitul lui 1999); finantarea unor proiecte de institii (57,8% in aceeasi perioada); consolidarea rezerlor valutare ale statului (12,2% - sfarsitul anului 1999); restul de 3, La finele anului 2005 situatia s-a schimbat semnificativ, datorita modificarii structurii pe ramuri a datoriei externe, dar si datorita faptului ca s-a renuntat la unele practici de silizare a economiei romanesti, asa cum sunt sustinerea balantei de plati, ajustarile structurale si consolidarea rezerlor valutare ale statului prin datoria externa. Astfel, structura pe ramuri a datoriei externe la 31.12.2005 este urmatoarea: industria financiar-bancara, cu o pondere de 22,99% in totalul datoriei externe; multisec-torialele, 17,1%; industria prelucratoare, 10,49%; industria energetica, 9,1%; transporturi, 9,27%; telecomunicatii, 4,59%; agricultura, 2,59%. Asa cum se poate observa din urmatorul grafic, la inceputul perioadei analizate imprumuturile cu dobanda fixa reprezentau 58,9% din totalul datoriei pe termen mediu si lung, iar in prezent situatia s-a schimbat, imprumuturile cu dobanda variabila avand o pondere de 59,9% in structura datoriei. Cresterea credibilitatii Romaniei pe pietele de capital, precum si cresterea ponderii datoriei private in totalul datoriei externe a condus la modificarea acestui raport, fapt care este benefic debitorului intrucat dobanda variabila ofera posibilitatea de a ramane in stransa corelatie cu evolutia ratelor de dobanda (Libor 6 luni, Euribor 6 luni) pe cele mai importante piete financiare. Ca o concluzie, putem afirma ca aceasta finantare, necesara pentru completarea resurselor interne, a generat o datorie externa care s-a situat in parametri sustenabili. Avand insa in dere ca in anii urmatori serviciul datoriei externe atinge nile de varf, iar rezultatele concrete din economia reala nu sunt inca pe masura obiectilor propuse in programele de reforma, este necesar ca managementul datoriei externe si strategia de indatorare externa sa fie parte integranta a politicilor macroeconomice elaborate de factorii de decizie. Evolutia indicatorilor de indatorare in perioada de tranzitie Se poate aprecia ca in perioada 1990-l999 datoria extena bruta si indicatorii de indatorare au evoluat in limite sustenabile, cu toate ca fluxul de indatorare a inregistrat un ritm anual relativ rapid, de circa 1 miliard euro net. Chiar daca incepand cu anul 2000 cresterea datoriei externe s-a accentuat, acest fapt nu a ridicat probleme intrucat acest lucru s-a intamplat concomitent cu majorarea rezeri valutare si cu o crestere din ce in ce mai insemnata a produsului intern brut. Gradul de indatorare externa (DE/PIB) a inregistrat o evolutie ascendenta (de la 6,9% in 1990 la 38,8% in 2005), nilul acestuia situandu-se totusi sub limita critica de 100%, iar daca ne referim la datoria externa pe termen mediu si lung evolutia acestui indicator ne arata ca am de-a face cu o economie care doar in ultimii ani a reusit sa devina mai atractiva pentru creditorii internationali (TML a crescut de la 0,6% in 1990 la 28% in anul 2000, iar din 2001 pana in 2005 a oscilat intre 30-31%). Aceasta evolutie se explica atat prin faptul ca Romania a pornit in perioada de tranzitie de la un nil minim al datoriei sale externe totale, cat si prin accesul relativ limitat pe pietele internationale de capital in anii care au urmat. Acest ultim aspect, analizat prin atie cu evolutia tarilor considerate locomoti" ale tranzitiei in Europa Centrala si de Est, ofera imaginea unui proces de reforma mai degraba ezitant si neatractiv pentru capitalul strain privat, atat sub forma creditelor, cat si sub forma institiilor. Raportul dintre serviciul datoriei externe brute si PIB (SDE/PIB) a avut o evolutie ascendenta, urcand de la 0,1% in 1990 la 15,2% in 2005. Acest indicator a ridicat cele mai mari semne de intrebare in anul 1999, cand Romania a avut de platit in primele 6 luni ale anului un serviciu ce depasea valoarea rezerlor valutare ale sistemului bancar si rata de crestere a PIB se situa la nile deloc incurajatoare. La randul sau, rata serviciului datoriei externe brute (SDE/EXP) a inregistrat, pana in 1996, cu exceptia anului 1991, niluri situate constant sub limita critica de 25%. Anul 1997 a marcat insa, cu nilul de 26%, trecerea catre o serie de doi ani (1998-l999) cu un serviciu al datoriei externe brute ridicat, de peste 3 miliarde euro la datoria externa pe termen mediu si lung, dar si pe termen scurt. Nilul accepil al acestui indicator inregistrat pana in prezent se explica prin contractarea de imprumuturi externe cu perioade mari de gratie (intre 4 si 10 ani), pe de o parte, si prin cresterea exporturilor, pe de alta parte. Dupa ce in perioada 2000-2004 acest indicator a scazut din nou sub limita critica de 25%, in anul 2005 el a atins un maxim istoric ajungand pana la 45,95%, fapt care a fost posibil datorita capitalurilor fierbinti" ce au intrat in Romania, dar au si iesit in acel an. Ca urmare a stocului scazut al datoriei si a conditiilor favorabile de creditare ce caracterizeaza imprumuturile din surse oficiale (majoritare ca pondere), platile in contul dobanzilor au fost modeste in toata aceasta perioada (nilul cel mai inalt, inregistrat, de asemenea, in 2001, reprezinta doar 1,63% din PIB). Un alt indicator relevant pentru aprecierile favorabile asupra situatiei indatorarii externe a Romaniei este raportul dintre soldul datoriei externe pe termen mediu si lung si exportul de bunuri si servicii, care, desi a inregistrat o crestere substantiala in perioada analizata (de la 3,6 % in 1990 la 93,8% in 2005 si a atins un maxim de 94,9% in 1998), s-a situat permanent sub limita considerata critica de 100%Ať. Dupa cum se poate observa insa, anul 1999 a marcat o apropiere semnificativa de pragul critic, dovada a faptului ca ritmul de crestere a datoriei este mai mare decat rata de crestere a exportului de bunuri si servicii, comportament relativ normal in primii 3-5 ani de la reluarea procesului de indatorare, dar care se prelungeste in mod nepermis, datorita faptului ca dupa ce in prima faza capitalul atras a fost folosit la sustinerea deficitului balantei de plati si a deficitului bugetar, in acest moment o mare parte din fondurile imprumutate ajung sa fie folosite in consumul privat prin intermediul bancilor. De asemenea, in perioada 2000-2005 valoarea acestui indicator s-a mentinut in limite considerate sustenabile, pe fondul majorarii datoriei externe, dar si a redresarii economiei romanesti, a expansiunii exporturilor de bunuri si servicii. Nilul inregistrat de toti acesti indicatori a condus Banca Mondiala la includerea Romaniei in grupul tarilor cu nit mediu pe locuitor, putin indatorate extern {less indebted middle-income countries), si asta chiar daca datoria a crescut de circa 3 ori in 2000-2005, intrucat si exporturile au avut aceeasi dinamica. Perioada de acoperire a importurilor din rezerva valutara s-a situat relativ constant sub limita de trei luni considerata adecvata pe international. Anul 1997 a marcat o premiera in domeniul rezerlor valutare - 3,8 luni de import, reluand, pe un superior, performanta anului 1994 (3,2 luni de import). in anul 2000 rezerle internationale ale sistemului bancar au cunoscut o crestere importanta (1.551,1 milioane euro), depasind 4,86 miliarde euro la sfarsitul anului de referinta, continuandu-se astfel tendinta de consolidare a acestora din 1996. Rezerva valutara bruta a sistemului bancar a fost la 31.12.2005 de 17,9 miliarde euro. Astfel in perioada 2000-2005 acest indicator, care exprima nilul optim al rezeri valutare, s-a inscris in parametrii recomandati pe international, respectiv de 3-6 luni de import, in anul 2005 ajungand chiar la valoarea de 6,2 luni import. Este de mentionat insa ca imbunatatirea acestui indicator s-a facut pe seama cresterii rezeri valutare a BNR, care a crescut de aproape 4 ori intr-un singur an (1996), atingand cel mai ridicat nil din perioada postbelica. Spre deosebire de 1996, cand consolidarea rezeri BNR a avut loc, in principal, pe seama unor imprumuturi externe si emisiuni de obligatiuni pe pietele internationale de capital, generatoare de datorie externa, in anul 1997 acest proces s-a bazat mai ales pe cumpararile de valuta de pe piata interbancara, sumele respecti pronind din institii directe si de portofoliu ale nerezidentilor din Romania. Acest lucru a fost facilitat si de fluidizarea pietei valutare interbancare si liberalizarea cursului de schimb din prima parte a anului 1997. Acest proces a continuat pana la finalul perioadei analizate, iar in ultimii doi ani ai acestei perioade s-a inregistrat o crestere accelerata a rezeri valutare de la 7,1 miliarde euro la 31.12.2003 la 17,9 miliarde euro la 31.12.2005, fapt care s-a datorat in special cumpararilor nete de valua efectuate de catre BNR de pe piata interbancara pentru impiedicarea aprecierii monedei nationale. Daca starea relativ rezonabila a nilului indicatorilor de indatorare lasa autoritatilor romane o anumita marja de manevra, situatia trebuie abordata insa cu toata seriozitatea pentru ca acumularea intr-o mare parte din perioada analizata de deficite finantate prin fluxuri generatoare de datorie externa a condus in unele momente la niluri critice, asa cum a fost in 1999 cand Romania s-a aflat la un pas de a intra in incapacitate de plata, in anii 1998 si 1999 o parte a indicatorilor de indatorare au depasit valorile maxime admise - serviciul datoriei externe/rezerva valutara - ajungand in acei doi ani la 128%. Performanta slaba a exporturilor si aglomerarea unor scadente explica aceasta situatie, dar si o rezerva valutara redusa care la acel moment nu oferea o siguranta Romaniei pentru a putea face fata unor asemenea situatii. De asemenea, in 2005 unii dintre indicatorii de indatorare au inregistrat valori critice datorita intrarilor si iesirilor de capitaluri care au crescut in mod artificial serviciul datoriei pe termen scurt si in mod logic si serviciul datoriei externe. Perioada de tranzitie pare sa se apropie de sfarsit dupa o lupta indelungata cu problemele inerente ale economiei de piata. in perioada analizata, Romania a trecut prin momente delicate, ca cel din 1999, dar odata cu aderarea la 1 ianuarie 2007 la UE vom aa de infruntat un alt moment dificil in istoria postdecembrista, acela al intrarii in competitie directa cu statele membre UE. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
