 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» management strategic
» Managementul datoriei externe
|
|
Datoria externa - solutie de ajustare a disponibilitatilor financiare interne |
|
| Datoria externa - componenta a politicii macroeconomiceImprumuturile externe permit unei tari sa investeasca si sa consume peste posibilitatile sale curente interne si, de fapt, sa finanteze formarea capitalului nu numai prin mobilizarea economisirilor interne, ci si prin folosirea economisirilor tarilor cu capital in surplus. imprumuturile externe pot conduce catre o crestere economica mai rapida, permitand finantarea unui volum de investitii mai substantial si antrenarea mobilizarii resurselor de care dispune tara respectiva, conferindu-le totusi o utilizare intr-o maniera mai rezervata, mai prudenta, dar si mai eficienta. Aceste imprumuturi pot servi, de asemenea, la finantarea deficitelor temporare ale balantei de plati si pot oferi autoritatilor solutia evitarii luarii Daca o tara se imprumuta din strainatate, ea trebuie sa considere managementul datoriei drept o preocupare majora a politicii economice, indatorarea externa excesiva si neadecvata va genera nivele ridicate ale serviciului datoriei care vor influenta in mod negativ politica economica viitoare, si, implicit, cresterea economica. Gestiunea datoriei externe are repercusiuni in numeroase domenii ale politicii economice. In plus, politica valutara si comerciala, la fel ca si politicile monetare si bugetare, influenteaza direct volumul imprumuturilor externe ce se impun a fi contractate. Este foarte important ca factorii implicati in gestionarea datoriei sa stie care va fi evolutia asteptata a situatiei macroeconomice, iar factorii decizionali din politica economica sa aiba o idee foarte clara asupra volumului noului necesar de imprumut si a sumei totale de plati in cadrul serviciului datoriei. Existenta unui bun sistem de comunicatii intre cei responsabili cu gestionarea datoriei, factorii raspunzatori de gestiunea rezervelor, ificatorii si responsabilii politicii monetare si bugetare este esentiala pentru obtinerea unei gestiuni macroeconomice sanatoase. La nivel guvernamental, finantarea externa trebuie privita in cadrul mai amplu al ansamblului de decizii de politica macroeconomica. Dificultatile majore generate de datoria externa pot fi evitate cu succes atunci cand politicile economice sunt astfel alese, incat variabilele economice cheie - in special rata dobanzii si cursul de schimb al monedei nationale - sa exprime costuri reale pentru autoritatile decizionale, iar guvernele isi insotesc programele de investitii publice cu masuri eficiente de captare a resurselor bugetare si de mobilizare a economiilor interne. Obiectivul managementului datoriei externe trebuie sa-l constituie obtinerea de beneficii maxime din finantarea externa, fara ca aceasta sa afecteze echilibrul macroeconomic al balantei de plati. Nivelul optim de indatorare De ce sa te imprumuti din strainatate daca este, totusi, periculos? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, sa luam in considerare economisirile si investitiile intr-o economie inchisa, care nu apeleaza la fonduri din exterior. intr-o tara cu economie central-ificata, deciziile de investire ar fi luate de autoritatile centrale. Economisirile interne vor fi generate din impozite si din surplusul de lichiditate al intreprinderilor, iar alocarea lor pentru investitii - constructii, echipamente noi, imbunatatirea drumurilor, si asa mai departe - hotarata de catre autoritatile de ificare, ar reflecta prioritatile statului.Intr-o economie de piata, proiectele de investitii genereaza o rata de recuperare financiara a acestora, fiind profiil pentru intreprinderi sa se imprumute daca aceasta rata este egala sau depaseste rata dobanzii pe piata, intreprinderile se vor orienta sa realizeze investitii cu o rata inalta de recuperare (randament) urmarind acele proiecte care promit castigurile cele mai mari. Orice proiect cu posibilitati mici de profit va constitui, din pricina imprumutului si a ratei dobanzii, o pierdere mare pentru intreprindere.Imprumuturile guvernamentale sunt mult mai complexe, intrucat, in cazul lor, nu mai putem vorbi de un randament financiar. Totusi, exista o rata reala de recuperare pe economic si social a investitiei, si aceasta este reprezentata de beneficiile aduse societatii de catre proiectul respectiImprumuturile mari genereaza cresterea ratei dobanzii. Astfel, investitia in sectorul public poate afecta trendul ratei de recuperare in sens negativ si absorbtia economisirilor va implementa o ascensiune a trendului ofertei de economisiri in timp ce punctul optim este atins in momentul in care rata de recuperare a investitiei va fi egala cu rata dobanzii ce trebuie platita in conditiile cresterii imprumuturilor.In absenta dirijarii si a unor distorsiuni de piata majore, rata dobanzii pe piata poate regla oferta de economisiri cu cererea de fonduri pentru investitii. Daca lumea ar fi o colectie de economii inchise, ar exista diferente foarte mari intre ratele dobanzii de echilibru operante pe pietele respective. Tarile cu un venit national inalt pe cap de locuitor ar avea rate mai scazute ale dobanzii pe piata decat tarile cu venit mai mic pe locuitor, in care economisirile sunt mai reduse si necesitatile de capital ridicate. Pietele globale de capital permit intreprinderilor si guvernelor din tarile cu capital insuficient sa se imprumute din tarile cu capital in surplus, unde rata dobanzii pe piata este mai scazuta. Pietele mondiale de capital, de fapt, duc la o crestere a dobanzii pe care o pot castiga creditorii din tarile abundente in capital si o reducere a dobanzii platita de debitorii din tarile cu capital insuficient. imprumuturile internationale pot, asadar, duce la o crestere a bunastarii economice atat in tarile creditoare, cat si in cele debitoare. Pentru tarile cu capital insuficient aceasta inseamna expansiune a formarii capitalului si imprumuturi mai eficiente. Pentru a realiza un management al datoriei eficient, autoritatile trebuie sa schiteze profilul in timp al obligatiilor legate de serviciul datoriei; ele trebuie sa prevada in mod corect castigurile din exporturi, veniturile interne si accesul in viitor la finantare. Autoritatile trebuie, de asemenea, sa monitorizeze potentialul/posibilitatile de plata anticipata sau de refinantare a datoriei pentru a profita de noi imprumuturi in conditii mai bune, sa adapteze scadentele imprumuturilor la veniturile proiectate si trebuie, de asemenea, sa aiba in vedere posibile esecuri in obtinerea veniturilor din exporturi sau cheltuieli neasteptate la importuri, pentru a le putea face fata. Probleme ale datoriei apar rar atunci cand politicile macroeconomice sunt in asa fel alese incat variabilele economice cheie (in special ratele dobanzii si ratele de schimb) transmit costuri economice reale catre cei ce iau decizii si cand guvernele insotesc programele de investitii publice cu masuri eficiente de finantare bugetara si de strangere a economisirilor interne. Dar, asa cum au aratat crizele datoriei, tarile pot realiza la un moment dat ca s-au supraindatorat in conditii de deteriorare economica, si ca au devenit vulnerabile la presiunile deflationiste si crestere economica incetinita. Dincolo de o politica macroeconomica eficienta, un management al datoriei externe eficient cuprinde asadar trei procese specifice inter-corelate - selectarea unei finantari corespunzatoare, deciderea asupra marimii imprumuturilor, si informarea completa si in permanenta actualizata asupra situatiei datoriei. Programul de imprumuturi externe contractate de un guvern reprezinta o decizie politico-economica fundamentala. in sprijinul luarii acestei decizii se face apel la modele formale si analize tehnice care furnizeaza informatii despre implicatiile viitoare ale diverselor scenarii/strategii de indatorare externa, in special asupra impactului acestora asupra capacitatii tarii respective de a mentine echilibrul balantei de plati si de a investi in mod eficient fluxurile financiare atrase. Asadar, decizia asupra volumului de credite ce urmeaza a fi contractat depinde de trei factori: - nivelul rezervelor valutare ale tarii si nivelul de performanta prognozat pentru administrarea acestora; - nivelul capitalului ce poate fi absorbit in mod eficient de economia debitoare; - pentru ce volum de noi imprumuturi obligatiile de serviciu al datoriei astfel create nu creeaza dificultati de acoperire. Fiecare factor este determinat de calitatea managementului la nivel micro si macroeconomic. Interactiunea dintre capacitatea de acoperire a serviciului datoriei, tipul de finantare disponibil si decizia de contractare a unui imprumut creste in complexitate pe masura cresterii numarului de credite ce formeaza datoria externa si a diversificarii surselor de finantare pe care aceste credite le reprezinta. Monitorizarea datoriei externe si administrarea riscului Informarea continua asupra datoriei si asupra platii serviciului datoriei este esentiala pentru managementul de zi cu zi al tranzactiilor de pe pietele forex, pentru administrarea datoriei si pentru silirea de strategii pentru realizarea de noi imprumuturi externe. Informatiile detaliate ofera autoritatilor centrale posibilitatea de a asigura plata prompta a creditorilor individuali; informatiile agregate sunt necesare pentru asigurarea necesarului de valute externe, previzionarea obligatiilor viitoare legate de serviciul datoriei, evaluarea consecintelor pe care le-ar avea noi imprumuturi externe, si managementul riscului extern. Implicatiile procesului de monitorizare sunt operative, conile, statistice si analitice. Este necesara inregistrarea detaliata a fiecarui contract ce genereaza angajamente de natura datoriei externe si colectarea de informatii cu referire la modul de utilizare a creditului. Pe seama crearii, in acest fel, a unei baze de date cat mai complete si actualizate, este necesara asigurarea ordonarii la timp a platilor in contul serviciului datoriei (rate, dobanzi, comisioane). Aspectul statistic implica agregarea soldurilor si a valorilor tranzactiilor de datorie, calculul indicatorilor de indatorare, efectuarea de proiectii de trageri si de plati in conformitate cu scadentarele de derulare a creditelor. Cu ajutorul unui model macroeconomic se pot simula efectele diferitelor alternative de indatorare asupra bugetului de stat si a balantei de plati. Functiile de statis Componentele statisticilor datoriei externe includ detalii ale fiecarui contract de imprumut si programul de plata a serviciului datoriei, socoteli cu privire la utilizarea imprumutului. Statisticile care rezulta furnizeaza inputuri pentru proiectii ale bugetului si balantei de plati. Cu ajutorul modelelor macroeconomice, cei care administreaza datoria externa folosesc toate aceste informatii pentru a simula impactul unor alternative de imprumuturi viitoare asupra bugetului si balantei de plati. Tarile sunt uneori expuse socurilor inregistrate de balantele de plati ca urmare a unor schimbari nefavorabile in preturile relative ale exporturilor si importurilor. Sa presupunem ca veniturile din exporturi ale unei tari sunt exprimate in dolari si datoriile sale externe trebuie rambursate in yeni. O deteriorare a ratei de schimb a dolarului in raport cu yenul va duce la o crestere a serviciului datoriei tarii debitoare. Dificultati similare pot aparea in cazul imprumuturilor cu rata dobanzii variabila: o crestere a ratei dobanzii la euro-dolar va avea acelasi impact mentionat mai sus. O scadere a preturilor bunurilor de larg consum va crea dificultati legate de serviciul datoriei unei tari pentru care bunurile de larg consum reprezinta principala sursa de obtinere de valuta straina. Fluctuatiile preturilor bunurilor de larg consum, ratele de schimb si ratele mondiale ale dobanzilor nu se afla sub controlul tarilor. Este posibila, totusi, acoperirea impotriva riscului. Managementul riscului face parte din managementul datoriei externe. Managementul datoriei externe Discutia asupra scopului managementului datoriei incepe de la recunoasterea faptului ca serviciul datoriei, in momentul in care atinge o suma semnificativa, ridica doua probleme pentru o tara. Pe de o parte, se afla nevoia de a castiga sau de a economisi valuta necesara serviciului datoriei, iar, pe de alta parte, apare problema de finantare publica, ce impune generarea de venituri bugetare in moneda locala echivalenta cu obligatiile externe de plata.In legatura cu datoria externa, interesul imediat al guvernelor il constituie propriile obligatii de plata, care afecteaza atat bugetele, cat si rezervele valutare ale statelor. Responsabilitatea guvernelor pentru rezervele valutare si pentru reglementarea operatiunilor valutare ale rezidentilor poate atrage implicarea acestora in furnizarea de valuta si pentru acoperirea obligatiilor de plata in contul serviciului datoriei comerciale negarantate a sectorului privat.In concluzie, orice sistem de management al datoriei externe trebuie sa permita monitorizarea cu succes a datoriei publice, public garantate si private. De la acest punct de plecare, sistemul trebuie sa acopere doua directii evolutive: - sa includa segmentul datoriei negarantate a sectorului privat, daca se dovedeste necesar din punctul de vedere al reglementarilor valutare; - sa includa datoria publica interna, daca se dovedeste necesar, sub aspectul finantelor publice. Administrarea eficienta a datoriei externe implica, in principal, sapte functiuni de baza: a- politica de indatorare; a- activitatea de reglementare; a- antrenarea de resurse umane si tehnice; a- functiunea de inregistrare; a- functiunea de control; a- functiunea de analiza; a- functiunea de operare. Primele trei functiuni se pot grupa in ceea ce se numeste managementul executiv, iar ultimele patru, in managementul operativ al datoriei externe. Managementul executiv poate fi considerat drept modul de silire a regulilor jocului la nivelele cele mai inalte de guvernare, in domeniul datoriei externe. Se dau astfel directiile de organizare a intregului ce poate fi numit sistemul de management al datoriei externe. Functiunea politica implica elaborarea de politici si strategii macroeconomice de indatorare, in coordonare cu institutiile publice care au ca prima responsabilitate macromanagementul economiei nationale. Consideratii largi si de politica macroeconomica au ca rezultat un nivel sustenabil al indatorarii externe. Acest nivel este, la randul lui, afectat de fluxurile financiare externe pe care tara le poate absorbi eficient si modul in care acestea pot genera, prin proiectele sprijinite, castiguri valutare suplimentare necesare onorarii obligatiilor de serviciu al datoriei, fara a risca dificultati in platile externe. Aceste ramificatii ale rezultatelor apelarii la imprumuturi externe releva faptul ca politica de datorie externa afecteaza ificarea si dezvoltarea nationala, balanta de plati, administrarea bugetului de stat, precum si activitatea tuturor factorilor de decizie din domeniul investitiilor majore uite a se infaptui intr-o tara. Rezultatul principal al acestei functiuni il reprezinta o strategie de indatorare externa foarte bine definita si fezabila. Functiunea de reglementare presupune crearea cadrului legal, institutional si administrativ al managementului datoriei externe si implica silirea unor reglementari clar definite pentru o administrare coordonata a datoriei externe si a procesului de indatorare externa, la nivelele de inregistrare, analiza, control si operare, pe baza unui suport informational solid si eficient. Produsul major al acestei functiuni il reprezinta silirea si continua perfectionare a cadrului legal si administrativ, presupunand responsabilitati de organizare, reguli si proceduri intre institutiile implicate, solicitari legale de raportare etc. Cadrul general rezultat va defini in mare masura gradul de control exercitat si calitatea informatiilor care vor fi inregistrate. Functiunea de antrenare a resurselor umane si tehnice presupune asigurarea exercitarii managementului operativ de catre personal calificat si cu mijloace tehnice adecvate. Produsul principal poate fi denumit generic personal si mijloace". Managementul operativ reprezinta administrarea cotidiana a datoriei in conformitate cu principiile silite de managementul executi La randul sau, managementul operativ se poate divide in activ si in pasi Desi linia de demarcatie intre cele doua componente nu e intotdeauna clara, prima implica functii care includ actiuni (tranzactii si interactiuni), iar ultima presupune control, conilitate si analiza. Functiunile managementului operativ, in special cele de inregistrare, analiza si control trebuie considerate ca fiind exercitate pe doua nivele: nivel agregat si, respectiv, nivelul unei singure tranzactii. Distinctia nu este intotdeauna evidenta, dar este necesara pentru o mai buna intelegere a procesului administrarii operative a datoriei externe. A. Managementul pasiv Functia de inregistrare solicita colectarea de informatii detaliate asupra datoriei externe, pe o baza de tip credit cu credit". Decizia fundamentala in crearea unui cadru de inregistrare pentru datoria externa o reprezinta definirea a ceea ce se considera drept datorie externa si ce informatii trebuie sa fie inregistrate. Datele despre fiecare credit in parte se vor agrega pentru scopuri statistice si analitice. Produsul acestei functiuni il constituie furnizarea de informatii, atat la nivel agregat, cat si la nivel dezagregat (la acest nivel constituindu-se registrul datoriei). Functia de analiza reprezinta un mare consumator de informatii, furnizate de functiuni anterioare. La nivel agregat presupune o analiza macroeconomica destinata sa exploreze diferite tipuri de optiuni de imprumut in conditii date ale economiei si pietei. Este necesara pentru a tine permanent in atentie impactul diferitelor optiuni ale managementului datoriei asupra balantei de plati si asupra bugetului, ajutand la luarea de decizii privind viitoarele imprumuturi. La nivelul unei singure tranzactii, analiza va viza instrumentele de imprumut, alegerea scadentelor, putand asista chiar analiza introducerii unor noi tehnici de finantare cum ar fi schemele de conversie a datoriei. Produsul final il reprezinta, bineinteles, analiza. B. Managementul activ Functiunea de operare implica intreaga gama de activitati legate de procesul contractarii creditelor, alte intelegeri si aranjamente care presupun un tip sau altul de actiune, in domeniul datoriei. Aceasta functiune poate fi impartita in trei faze: negocierea, utilizarea creditului si, respectiv, achitarea serviciului datoriei. Activitatile incluse in fiecare faza pot sa difere in functie de tipul de imprumut implicat (credite concesionale, eurocredite, credite de pe piata de capital etc). Produsul final il reprezinta cele trei operatiuni de datorie: negocierea, utilizarea si achitarea serviciului datoriei. Functiunea de control reprezinta segmentul cel mai dificil de definit dintre functiunile managementului datoriei, deoarece controlul este intrinsec intr-un sistem de administrare a datoriei. Acesta se regaseste in toate celelalte functiuni descrise anterior. Evidentierea separata a controlului ofera, insa, o abordare conceptuala imbogatita, subliniind mai bine rolul substantial al acestei functiuni. La nivel agregat, functiunea de control-coor-donare asigura concordanta intre managementul operativ si cel executi La nivel dezagregat, al unei tranzactii, functiunea de control-monitorizare capata un caracter mai concret, legat de fiecare operatiune (negociere, utilizare, serviciu), de functiunile de utilizare si analiza.Intr-o privire de ansamblu, la nivel agregat, cele sapte functiuni ale managementului datoriei externe pot fi prezentate astfel: la nivel executiv, functiunile politica, de reglementare si de antrenare a resurselor umane si tehnice vor da directiile si modul de organizare a intregului sistem. Mediul macroeconomic, cadrul legal, administrativ si fondul general de resurse umane afecteaza si sunt afectate, la randul lor, de aceste functiuni. Strategia evolutiva, structura, resursele de personal si mijloacele tehnice determina modul in care administrarea datoriei este infaptuita la nivel operati |
|
|
Politica de confidentialitate
|
