 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Teorii recente in finante
|
|
Teoria semnalului si politica de dividend |
|
| Modelarea politicii de didend porneste de la ideea ca marimea didendului promis si platit este un semnal eficace pentru a discrimina intreprinderile performante de cele neperformante. De asemenea, se considera ca acest semnal este dificil sa fie imitat de managerii intreprinderilor neperformante, intrucat, in managementul platii didendelor, acestea nu vor dispune de trezoreria necesara unei astfel de iesiri de lichiditati. Cazul cel mai paradoxal este cel al managerilor care platesc didendele promise prin apelarea la noi credite. Modelele elaborate in aceasta problematica sunt mai putin robuste din cauza ipotezelor prea restrictive, prind comportamentul "insiders"-ilor si "outsiders"-ilor. intre aceste ipoteze citam: cash - flow-uri perpetue reinvestibile rational, diferente mari de impozitare a didendelor fata de cresterile de capital, marimea didendelor influenteaza valoarea intreprinderii, manage'rii optimizeaza marimea dkj_lendelor, in raport cu fiscalitatea pentru actionari, politica de indatorare si politica de didend sunt independente etc. Un prim model dezvoltat de A.Kaloy (1980) este o simpla transpunere a modelului lui Ross prezentat anterior. Pentru descurajarea managerilor intreprinderilor in dificultate de a emite semnal fals, prind marimea didendului de platit, trebuie prevazuta si reglementata o penalitate "C", prin care ei sa reduca sau chiar sa anuleze didendele de distribuit. Modelul elaborat de S.Bhattacharya (1979, 1980) porneste de la ideea ca didendele promise semnaleaza un flux itor de lichiditati al intreprinderii care poate fi costisitor pentru actionari din punct de vedere fiscal3. A plati didende pentru ca, ulterior, sa se solicite capitaluri exterioare necesare finantarii investitiilor, este un caz tipic de "hazard moral' in asimetrie de informatie. Pentru a simplifica modelul sau, Bhattacharya ia cazul unui singur proiect de investitii al carui cash-flow(X), la sfarsitul perioadei, este aleator si distribuit uniform intre limitele X si X. Didendele platite actionarilor sunt impozitate cu o rata egala cu "1 - a", in timp ce castigurile de capital, din cresterea valorii actiunilor, sunt scutite de impozit. Proiectul de investitii permite plata unui didend suplimentar (Div). Ca reactie a pietei la acest semnal, proiectul de investitii va avea o valoare V(Div). Modelul ne edentiaza functia descrescatoare a ratei de distribuire, in raport cu rata dobanzii si cu rata de impozitare a veniturilor persoanelor fizice. Modelul Bhattacharya este greu utilizabil in practica prin faptul ca implica ipoteze putin realiste care nu se reproduc sau se reproduc foarte greu in realitate. El are meritul de a edentia principalii factori ai politicii de didend, in conditiile unei informatii asimetrice si imperfecte. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
