 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Functia financiara
|
|
Piata financiara |
|
| Firmele, indeosebi corporatiile, deci societatile pe actiuni pot angaja activitati complexe, de mare anvergura, care depasesc posibilitatile financiare proprii, prin mobilizarea, pe diferite canaJe, a disponibilitatilor banesti (realizate in procesul economisirii) ale populatiei sau altor persoane juridice, fn schimbul capitalului procurat, firma solicitatoare ofera investitorilor de capital o remuneratie, documentul care stipuleaza acest transfer de capital intre firma si contribuabil (investitor de capital) se numeste hartie de loare financiara. Exista doua forme de hartii de loare: actiuni si obligatiuni. Actiunea: reprezinta hartia de loare prin care investitorul furnizeaza capital unei societati pe actiuni, devenind proprietarul indivizibil a unei parti din averea societatii si beneficiind de cote parte din profitul acesteia. Actionarul este liber sa nda, pe piata hartiilor de loare, actiunile pe care le detine. Obligatiunea: reprezinta o loare prin care investitorul imprumuta capital unei societati pe actiuni, aceasta din urma obligandu-se sa ramburseze imprumutul la o rata a dobanzii silita. Investitorul este un creditor, care este liber sa nda, in orice moment, obigatiunea pe piata obligatiunilor. Obligatiunea are o loare nominala si un termen de scadenta, in cazul incapacitatii financiare a societatii, creditorul isi poate recupera banii actionand in justitie corporatia. Alte tipuri de hartii de loare sunt: titluri (efecte) preferentiale, actiuni convertibile, warantul etc. Emiterea, de catre o societate pe actiuni, a unor noi hartii de loare si tranzactionarea lor se face pe piata primara. Comercializarea hartiilor de loare, procurate initial pe piata primara, se realizeaza pe piata financiara secundara a hartiilor de loare. Agentii de bursa (brokerii si dealerii) cumpara si nd, in numele clientilor, hartii de loare emise in trecut, investitorii putand inregistra castiguri sau pierderi prin negocierile pe piata secundara. Averea detinatorului de hartii de loare este afectata de pretul acestora pe piata secundara, precum si de comportamentul societatilor pe actiuni fata de aceste hartii de loare, deoarece pretul acestora influenteaza costul capitalului unei firme. Alegerea investitorului (actionar sau creditor) este determinata de recompensa asteptata, dar negarantata, investitorul asumandu- si astfel un risc. fn cazul actionarilor recompensa este fie dividendul, fie castigurile din capital. Dividendul este o forma de distribuire periodica a unei parti din profitul societatii, catre actionari. Dividendul poate fi in numerar sau in actiuni (ex.: se emite o noua actiune pentru fiecare cinci actiuni pe care le detine actionarul). Castigurile de capital se realizeaza prin vinderea actiunilor pe piete secundare, la un pret mai mare decat pretul de achizitie. fn cazul creditorilor, recompensele pot fi sub forma dobanzilor sau castigurilor de capital. Pentru capitalul imprumutat unei societati, prin cumpararea de obligatiuni, creditorul, in calitate de investitor, stie ca primi o dobanda (pretul imprumutului), inscrisa sub forma de procent pe hartia de loare achizitionata. Totodata, in mod liber, nzand obligatiunea pe piata secundara, creditorul poate incasa un pret mai mare decat pretul cu care a achizitionat obligatiunea, realizand un castig de capital. Atat in cazul actiunilor, cat si al obligatiunilor prin nzarea pe piata secundara s-ar putea inregistra o pierdere de capital (pretul de nzare fiind mai mare decat cel de achizitie). Recompensele asteptate de catre investitorii de capital nu sunt garantate, in ambele cazuri acestia isi asuma un risc (in cazul actiunilor preferentiale riscul este diminuat). In cazul actionarilor, riscul poate fi riscul de dividende, riscul de pret (la nzarea actiunii) sau riscul de faliment al societatilor. Evident, dimensiunea riscului este data de marimea contributiei actionarului la capitalul firmei. fn cazul creditorilor, rambursarea capitalului investit si plata dobanzii reprezinta o certitudine. Incertitudinea apare cand societatea se confrunta cu probleme financiare serioase, cand pot aparea amanari de plati si rambursari. Riscul neonorarii obligatiilor financiare, poate fi marit la nzarea obligatiunilor de riscul de rata a dobanzii (pretul capitalului), care aparea in conditiile unor rate de dobanda neatragatoare, ceea ce duce la scaderea preturilor obligatiunilor, si deci la inregistrarea de pierderi de capital de catre creditori. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
